8,609 matches
-
se oprește la o soluție verificabilă, formulează reflecții pentru aplicare, efectuează acțiuni de verificare, formulează teorii empirice, recurge și la metareflecție. • Dă un nou rol celor care cercetează în organizație, pe o temă. Este un proces de reflecție, dar una spontană apoi deliberat și sistematică pentru căutarea evidențelor la o aserțiune, pentru desfășurarea unui proces de căutare a rezolvării unei situații problematice, indică modul de colaborare în investigare, valorificare a resurselor, găsirea de alternative în rezolvare, clarificarea tensiunii în identificare, interpretare
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
morală pozitivă este, în fond, și un om de caracter, situație la care se ajunge printr-o exersare constantă și consecventă a conduitelor pozitive. Strategia educației morale trebuie pusă în discuție deoarece formarea conștiinței și conduitei morale nu sunt acte spontane, ci activități încadrate și determinate de o anumită strategie în care se deosebesc: 1. factorii care o formează - enumerându-i în ordinea firească aceștia sunt: familia, școala, biserica, instituțiile de cultură, grupul; 2. căile și mijloacele prin care se realizează
Arta de a fi părinte by Geraldina Juncă, Ciprian Juncă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1392]
-
dorință pentru afirmarea personală; să-și dezvolte plăcerea de a descoperi lucruri noi; să manifeste curiozitate pentru rezolvarea unor situații nemaiîntâlnite; să și dezvolte abilitatea de a formula cât mai multe răspunsuri la o problemă; să-și formeze capacitatea schimbării spontane a direcției, a domeniului de referință în rezolvarea unei probleme; să-și antreneze capacitatea de a găsi soluții noi, inedite, variate; să manifeste interes pentru idei, obiecte, acțiuni noi; să probeze atitudini favorabile luării unor decizii și exprimării opiniei referitoare
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
a lungul micii școlarități, pot fi distinse două stadii ale dezvoltării imaginației: 1. Stadiul inițial - specific primelor două clase, ce se caracterizează prin aspectul sărac în detalii al imaginilor create. Având o redusă experiență de viață, copilul realizează combinații superficiale, spontane, cu numeroase elemente fantastice, inadecvate. 2. Stadiul al doilea - specific claselor III-IV, apariția căruia este determinată de contactul sistematic cu procesele de învățare care ordonează și sistematizează procesele imaginative. Se disting acum imaginile prin mai multă plenitudine, coerență și dinamism
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
de autocunoaștere și participare la propria formare; 4. grupul creativ de formare se poate organiza cu adolescenți, studenți, tineri specialiști și cu pensionari; 5. relațiile dintre membrii grupului sunt bogate și neformale, desfășurându-se într-un climat de destindere, manifestare spontană, libera; 6. comunicarea în acest grup este o comunicare creativă care stimulează și manifestarea empatiei membrilor; 7. activitatea desfășurată în grupul creativ este o formă de învățare socială creativă; 8. evoluția în grupul creativ se face de la asimilarea tehnicilor și
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
oferit să-și restricționeze capacitatea de a discrimina capitalul străin. Acordul Multilateral asupra Investițiilor este încă o dovadă a faptului că, la fel ca și înființarea piețelor naționale în secolul al XIX-lea, globalizarea nu este rezultatul emancipării treptate și spontane a sferei economice față de controlul guvernelor. Dimpotrivă, ea a fost rezultatul intervenției conștiente și uneori violente din partea statelor capitaliste avansate. La fel cum pe plan intern, piața forței de muncă poate fi "eliberată" numai prin restricții legislative asupra sindicatelor, crearea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Ferește-te de cel căruia i-ai făcut bine. Pentru că sunt puțini cei care, făcându-le un bine, să nu abuzeze apoi de bunăvoința ta.) Privirea este mai sinceră decât vorbele. (Fiind mai strâns legată de trăirile emoționale, care sunt spontane prin natura lor și, prin urmare, sincere, privirea este, implicit, mai puțin prefăcută comparativ cu vorbele, care sunt prin excelență instrumente ale calculelor și justificărilor gândirii: „Cuvintele ne sunt date pentru a ne ascunde gândurile”.) Bine faci, rău găsești. (Desigur
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
se aseamănă niciodată cu aceea a ortodoxului, ci mai curând cu a ereticului, care caută totdeauna și nu e mulțumit cu ceea ce a gândit”. Μ Nici cea mai savantă disertație nu poate convinge mai mult decât naturalețea derivată din exprimarea spontană a unui gest sau a unei atitudini. Μ Când comparațiile cu alții sunt făcute la timp nepotrivit sau În raport cu oameni nepotriviți, ele devin periculoase: poți ajunge, de exemplu, să te consideri un om submediocru sau, dimpotrivă, un geniu neînțeles. De
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sinele de azi, din dorința de a-l vedea mâine sub un alt chip. Gândirea religioasă nu poate fi, prin urmare, recalcitrantă: cel care o cultivă vrea să se vindece sau să se Înalțe sufletește. Μ Discuțiile, fie că sunt spontane sau riguros desfășurate, Își au adesea farmecul lor: poți avea, astfel, revelația faptului că ești capabil de o remarcă sau chiar opinie avizată În legătură cu o chestiune la care nu te-ai gândit până atunci. Acest fapt este tonifiant, chiar măgulitor
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Μ Se știe că timidul, când este luat prin surprindere sau când este provocat În public, nu are replică, iar dacă totuși răspunde, acest răspuns este total defavorabil pentru el. De aceea, aproape oricine poate ieși Învingător Într-o dispută spontană cu un timid. Dar ulterior trebuie să se teamă de el, pentru că În intimitatea lui este capabil de pregătirea unei replici deosebit de virulente pe care, chiar dacă o va da cu Întârziere, nu o vom putea uita foarte mult timp. Μ
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a doua zi, scoțând doi dinari, i-a dat gazdei și i-a zis: «Ai grijă de el, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi Întoarce, Îți voi da»” (Luca 10.34-35). Când „bunătatea” nu este expresia unui gest spontan, natural, de Înțelegere a suferințelor altuia, când ea nu izvorăște dintr-o disponibilitate sufletească spre compasiune și ajutor, să avem cel puțin bunul-simț de a Învăța această conduită a bunătății, chiar dacă acest proces de Învățare va fi pentru unii foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Dacă pe omul ăsta îl muți în altă familie, în alt mediu uman, deci, adică în altă ambianță, în alt stil, se pot întîmpla două lucruri: ori distruge el noul stil de viață, ori stilul îl distruge pe el... Adaptarea spontană e aproape imposibilă... Așa că degeaba se tot laudă unii că s-au schimbat... că s-au adaptat din mers... Chiar dacă vor să se schimbe, nu pot... Nu pot pentru că, pur și simplu, sînt victima propriei lor deveniri... Cam asta e
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Cum ce fac?! Gh. P. doi: Păi... ce faci, ieși la aplauze?! Gh. P. unu: Păi nu?!, a fost o scenă destul de bună... Gh. P. doi: Ce scenă, măi cabotin nenorocit! Gh. P. unu:...asta..., pe care am jucat-o..., spontană... la libera inspirație... Gh. P. doi:... Adică vrei să spui că ceea ce ai recunoscut că ai făcut, a fost... la libera inspirație...?! Gh. P. unu: Ba bine că nu... Ți-am dat replica..., ți-am, spus ce mi-a venit
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
realitate determinată, prezentul istoric) și astfel Înafara oricărei judecăți. E bun, adică, orice discurs care se va abstrage cursei bine-răului. Apropiindu-se de viața cotidiană, vrînd-nevrînd, literatura n-o poate reda “adevărat” decît prin limbaj. Raliindu-se valorilor nenormate, ci spontane, ale vieții, recunoscute ca atare prin practică iar nu prin instanțe de vreun fel, literatura ajunge să dubleze viața. Idealul În literatură devine astfel redarea fidelă a adevărului de viață (umană) ca absență a idealului. Iar absența idealului sugerează imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
propriul liber-arbitru. Unul dintre motivele solide pentru care se scrie astăzi literatură este nevoia de a expune - verbul este folosit În sensul dat de Walter Benjamin pentru caracterizarea “operei de artă În epoca reproductibilității sale tehnice” - cît mai imediat acte spontane, naturale. Singurele acte naturale, adică libere, sînt evident cele individuale, de la manifestări fizice ale unor activități psihice la deglutiție și excreție (imaginea WC-urilor În artele vizuale contemporane, o posibilă temă de doctorat). Sau contactele umane imedate, cu reacțiile aferente
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a orienta privirea pe obiectele și ființele semnificate. Textul Mariei Redonnet simulează o inocență pe care nici Balzac n-o avea, dar repetițiile sînt presărate pentru a opri, ca din Întîmplare, imersiunea În referință, identificarea și așa-numita „judecată estetică” spontană și aconceptuală. Mobilul evoluției narative este adesea - ca În Twin Peaks - indiscernabilitatea trecutului de prezent. Trecutul tulbure contaminează prezentul, iar viețile personajelor, blocate pe traseul acestui cordon ombilical cu inserția ascunsă Într-un rezervor de tragedie, respiră neputința. Răul ubicuu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
eșecului, Între mamă și un oarecare Jean, mult mai tînăr. Titlul reia numele unei melodii de jazz interpretată de Dinah Washington - cîntăreața neagră a murit la 39 de ani, spre sfîrșitul anilor ’50 - tocmai pentru a sublinia caracterul fragil dar spontan al iubirii Înfiripate Între o bătrînă și un tînăr cu vîrsta fiului ei. Ajungem repede la concluzia că nu cunoaștem identitatea sexuală a protagonistului: „nu știți ce Înseamnă dragostea unui bărbat pentru un alt bărbat” afirmă cel/cea care-și
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
interioare în cadrul operei și incidențele ei la nivelul privirii, factori determinanți ai simultanei distanțări/implicări a spectatorului, a cărui condiție este, mai mult ca oricând, dublă. Specificul supravegherii, în sensul reținut aici, este acela de a fi o activitate deloc spontană, organică, adică „naturală”, ci, dimpotrivă, intelectuală, deliberată, plănuită cu grijă. Ea este elaborată într-un context socio-politic și, indiferent de consecințele practice, acesta este și domeniul vizat în mod constant. Supravegherea depinde, indiscutabil, de nucleul relațiilor interumane și de raporturile
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Rezultatele unui dispozitiv de supraveghere, sugerează Shakespeare, depind de pertinența informațiilor prealabile. Pe ele se întemeiază mecanismul supravegherii și tot ele determină insuccesul sau, dimpotrivă, reușita „capcanei”, cuvânt rostit deopotrivă de către Polonius și de către Hamlet. Supravegherea nu duce la aflarea spontană a adevărului, căci adevărul nu se dezvăluie „de la sine”: la Elsinor, oamenii sunt prea abili, prea versați în arta camuflajului. Ei nu se deconspiră niciodată, în ciuda spionilor ce roiesc pretutindeni. E nevoie de un dispozitiv, de stratageme, de trucuri secrete
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
dar multiplicarea indivizilor nu dă clasa. Din nefericire, în limbajul natural este greu de diferențiat net între membru și clasă. D) Terapia Metoda constă în a cere pacientului să se comporte cum o face deja, ceea ce echivalează cu paradoxul "Fiți spontan". Dacă se cere cuiva să adapteze un anume tip de comportament, judecat pînă atunci ca spontan, el nu mai poate fi spontan, pentru că faptul de a i se cere face spontaneitatea imposibilă"65. Dintr-o dată, injoncțiunea paradoxală impune pacientului o
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
în știința cognitivă (V), ca și locul său în Republica ordinatică (VI), vor constitui temele acestui capitol. I. Tautismul: noțiune și practici 1. Tautismul: prima apariție Tautismul este confuzia celor două moduri de comunicare. Poate că rezidă în exprimarea imediată, spontană, acolo unde domnește ca stăpînă reprezentarea. Delir. Eu cred că exprim lumea, această lume a mașinilor care mă reprezintă și care, de fapt, se exprimă în locul meu. Circularitate și inversiune: regizările televizate, eu mi le însușesc ca fiind ale mele
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
care trebuie să ne împăcăm. Orice inițiativă de mișcare trebuie să învingă inerția inerentă greutății. Învingerea rezistenței greutății este o experiență fundamentală a libertății umane. Păsările și insectele ce zboară prin aer își etalează triumful asupra obstacolului greutății. Pentru percepția spontană naivă, mișcarea este privilegiul corpurilor vii, în timp ce corpurile moarte sunt imobilizate de propria greutate. Coborârea unei pante, căderea sau prăvălirea sunt percepute chinestezic ca o acceptare a propriei greutăți. Suntem trași în jos de o forță situată în centrul propriului
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
a impune picturii osatura sa solidă. Aceasta deplasează verticala centrală spre stânga, distrugând astfel echilibrul și creând o discrepanță între compoziție și dreptunghiul care încadrează tabloul. Relația dintre spațiul comprimat din stânga capului și zona extinsă din dreapta acestuia pare provizorie. Simbolismul spontan al acestei configurări perceptibile ne dă imaginea puternic dinamică a unui bărbat bătrân care-și menține fragilul echilibru interior smulgându-se din hățișul constrângător al lumii. Calmul e câștigat cu prețul rezistenței consecvente față de atracția verticalei centrale. Dar mai există
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
inferioară a tabloului și dedesubtul punctului de fugă, pictorul conferă poveștii sale o ambianță lumească certă. Pe măsură ce privirea spectatorului, coincizând cu axa perspectivei, străbate spațiul pictural, versiunea tridimensională a compoziției modifică caracterul celor prezentate. Scena devine un banchet voios și spontan. Camera în formă de cutie, nemaifiind doar un fundal, îi înconjoară și protejează pe participanții la cină. Căminul reculează, făcând ca Mântuitorul să-și piardă din solemnitate, așezat acum în compania unor egali, grupați în jurul mesei. Toți sunt aproape de aceeași
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
n-am cumpărat niciodată, dar așa se spunea), iar ceapa cea mai dulce era de la Nelu din Coșereni. * Multe erori am mai făcut până să înțeleg cum decurg tranzacțiile acolo; odată știu că m-am lăsat antrenată într-o licitație spontană la o tarabă cu ceapă verde. Nu vă gândiți că o foloseam la ceva; era târziu, precupeții strângeau marfa și pur și simplu nu voiam să mă duc acasă cu mâna goală. Pe o tarabă mai erau trei legături și
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]