8,833 matches
-
că le înfruntase cu teamă, dar și cu bucurie, speranță și curiozitate. Atunci se cufundă în adîncurile memoriei, care-i păru de-a dreptul nesfîrșită, și izbuti să smulgă din acel hău o amintire de mult pierdută ce prinse a străluci ca un ban nou sub ploaie, poate din pricină că niciodată n-o privise decît doar în străfulgerarea vreunui vis. (1983: 158) Textul Captivul este ilustrarea acestei cufundări în adîncurile memoriei pentru "a smulge din acel hău" amețitor o "amintire de mult
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ei semnul ultimului făcăleț strecurat - despre care se spune că pe acolo iese aburul din interior sau... și mai mult, sufletul - o frumoasă mămăligă! Tăiată cu o lamă de cuțit scos la repezeală de mătușa Ftenia din buzunarul șorțului, mămăliguța strălucea în lumina amurgului, ca și brânza, de altfel! Brânză! O, ce bunătate! Și Mura care credea că mătușa sa este o zgârcită! Uite cu ce îi ospătează ea pe toți! Dar, oare va ajunge brânza, la câtă foame avea fiecare
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
mai necăjit decât Mura? Era vestită prin aceea că, la vârsta ei, reușea să împletească frumos, cu modele, cu flori și frunzulițe pe pieptare. Dar numai mânuțele și ochișorii ei știau cu cât efort! Sub lumina lămpii cu gaz, andrelele străluceau în mișcare ritmică și rapidă. Toți se minunau când, dimineața își răsfățau privirile pe un lucru bine conturat și frumos. Dar, uneori a fost și răsplătită... Cine mai avea rochie în sat, așa, ca a Murei? Era roșie, cu bulinuțe
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
fost profund modificată prin pacea de la Presburg, semnată la 26 decembrie 1805295. Franța anexa teritoriile din partea stângă a Rinului. Principii statelor dispărute s-au mutat în alte părți ale Germaniei. Pentru Napoleon, "soarele de la Austerlitz" (2 decembrie 1805) continua să strălucească, iar această victorie a determinat schimbarea poziției Prusiei. Atât timp cât Marea Armată franceză rămânea neînvinsă, ideea națională era incapabilă să creeze mari dificultăți împăratului, și de aceea populația Prusiei nu a început "să se miște" decât după dezastrul napoleonian în Rusia
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
gândirii progresiste, a avut drept scop să-i elibereze pe oameni de frică și să le redea suveranitatea. Programul Luminilor avea ca țintă eliberarea lumii de magie. Luminile propuneau distrugerea miturilor, sprijinirea imaginației pe știință. Dar pământul "luminat" în întregime strălucește sub semnul calamităților ce triumfă pretutindeni. De aceea, când este vorba de fundamentarea criticii de înstrăinare, este necesar să se facă apel la principiul autonomiei schițat de Adorno și Horkheimer. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, unele
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
ti!” Cum s-a răsucit vânăt spre volan, văd că rămâne cârlig: “Haoleu! Mă ia dân nou!” “Trage pe dreapta, să nu faci vreo prostie!” “Lasă că mergem încet”, scrâșnește omul. Ajungem la spitalul de prestigiu. Curățenie peste tot. Gresia strălucește. Intrăm la Camera de Gardă. Zubar a dispărut: nici nu am apucat să-i plătesc. Mă primește o doctoriță tânără, destul de frumușică. Mamă, ce baftă am! Îi spun eu despre nepotul meu: strâmbă din nas. “E în concediu. Dar care
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
datoria oricum...” “Sunt convins”. Și pe el chiar îl cred. “Unde sunteți ziarist?” Ietete! “La o fițuică, n-are importanță...” “Lăsați, c-am auzit la revista presei...” După vreo cinci ore, termin tot chinul: stau prost, domnișoara devine gravă, carieră strălucită în toată regula, oxalați, urați... “Vă dau trimitere la spitalul cel mare pentru operație.” “Dacă nu m-am blocat, nu mă primește”... Și apoi, am rămas lefter ca luna trecută, am făcut praf și concediul profesoarei mele, să vezi oră
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
pe piața vopselelor pentru păr, vrei să ai cea mai bună poziție în magazine. Și, să recunoaștem, femeile tinere au tendința de a cumpăra vopsea de păr pentru a fi la modă: se apropie o ocazie unde au nevoie să strălucească, sau își doresc să schimbe ceva și încearcă o nuanță nouă. Femeile mai în vârstă folosesc vopseaua din ca pe o necesitate; cumpără aceeași culoare de cincisprezece ani și le apar tot mai mult fire albe, astfel încât devine un obiect
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
Dar chiar și ele se cer experimentate. Le poți cumpăra într-o cutie la supermagazin, sau de pe un suport dintr-un magazin de unelte. Sau poți merge la un supermagazin cu produse de uz casnic să le vezi cum funcționează, strălucind intim din spatele apărătoarelor de lustre și aplice. Oare care din metode credeți că duce la vânzarea mai multor becuri, mai ales a celor scumpe? Regula în aceste situații este că de obicei cumpărătorii vor să petreacă timp examinând produsele pentru
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
un mijloc de desăvârșire a omului. În acest spirit trebuie înțeleasă deviza Citius Altius Fortius. 6. IMNUL OLIMPIC Tu, antic Spirit, duh etern. Tu creator a toate A tot ce e sublim, Frumos și Adevăr curat e, Pogoară-te să strălucești, cu limpedea-ți lumină În slava ta de pe pământ, ca-n slava ta divină! În memorabila zi de 5 aprilie 1896, când, pe stadionul din Atena, regele George I al Greciei a declarat deschisă prima ediție a Jocurilor Olimpice moderne, un
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
și învăț să-mi situez copilăria în istoria timpului meu. Dar, deși lămuresc astfel această primă fază a vieții mele exterioare, memoria mea nu se îmbogățește deloc în ceea ce are ea personal, iar în trecutul meu de copil nu văd strălucind lumini noi, nici obiecte noi care să apară și să se dezvăluie. Asta, fără îndoială, fiindcă pe atunci nu citeam încă ziarele și (dacă faptele erau menționate în prezența mea) nu mă amestecam în conversațiile celor mari. Acum pot să
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
la punctul de întîlnire dintre ceea ce trece, se reînnoiește și își schimbă mereu înfățișarea și ceea ce aspiră să rămînă, să se reproducă, să se repete. Idei generale care nu au valoare decît aplicate la o impresie particulară; lumini care nu strălucesc decît atunci cînd întîlnesc corpuri substanțiale, așa cum inteligența nu se dezvăluie decît atunci cînd se lovește de obiecte inanimate". Această reflecție din aprilie 1927 este centrată pe însăși ideea de cadru al inteligenței și al memoriei. Accentul, care în cartea
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
contact cu poezia lui și putem spune că înainte de a învăța să citim ne-au picurat în suflet versurile romanțate: „Pe lângă plopii fără soț Adesea am trecut; Mă cunoșteau vecinii toți - Tu nu m-ai cunoscut. La geamul tău ce strălucea Privii atât de des; O lume toată-nțelegea - Tu nu m-ai înțeles”. Dar cui a închinat Eminescu aceste versuri? Nu credem că Veronicăi, pentru că aflăm de la Iacob Negruzzi, că Eminescu a fost cuprins de o furibundă pasiune pentru Cleopatra
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Dacă nu ținea focul mare aprins fără încetare, în șemineul cabanei forestiere, nopțile canadiene deveneau o încercare destul de aspră, iar Tiffauges le rărea continuând să le aprecieze puritatea tonică în comparație cu promiscuitatea umedă a barăcilor. Într-o dimineață, când pe cer străluceau încă stelele pe care gerul intens le făcea să se destrame, fu trezit de o lovitură în ușă. Pe jumătate încă adormit, se ridică bombănind și merse să ia câteva rondele de nap pe care le pusese pe marginea șemineului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
întâmplări aparținuse din timpuri apuse străvechii familii cu acest nume. Era situat, căci acum nu mai există și această întâmplare vă spune de ce în partea cea mai retrasă, cea mai joasă din Normandia. Acoperișul, de culoare albastru închis, nuanța rândunicii, strălucea prin frunzișul unui pîlc masiv de sălcii, cu rădăcini scufundate într-o întindere de apă stătătoare, care, plecând din adâncimea acestui pământ împădurit, înainta ca o căruță, de-a lungul drumului care trecea pe sub Quesnay și ducea din vechiul târg
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
verdele ăsta albăstrui pe peretele bej... E ciudat cum ăsta, pe o bucată mică, pare stins, ofilit... Câte neliniști, câte ezitări... Și acum e evident, este exact ceea ce trebuia... Pentru nimic în lume ofilit, trebuia unul aproape exploziv, care să strălucească pe peretele ăsta... exact așa cum își imaginase ea de prima dată... 226 Citind primele rânduri din incipit, ne-am putea gândi la un pur monolog interior: distanța față de momentul enunțării, absența naratorului, a interlocutorului, sintaxa dezlânată... Însă apariția non-persoanei ("că
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în mijlocul acelor suprafețe lucioase care reflectau albeața cerului. (P. Loti, Pêcheur d'Islande) (6) Din penumbră ieșeau doar paloarea mâinilor, a fețelor, a genunchilor. (Montherlant, La Relève du matin) (7) Soarele, coborând spre podgoriile din Meudon, alunga ultimii nori și strălucea din nou. O glorie înflăcără cerul. (Zola, Une page d'amour) (8) Nu văzuse niciodată o piele brună atât de frumoasă, o talie atât de cuceritoare, nici degete atât de fine, străbătute cum erau de lumină.243 (9) Jos, pe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
i s-au desfăcut, brocarturile i-au alunecat pe jos; ea nu mai este acoperită decât cu țesături metalice și cu pietre străvezii; un guleraș îi strânge talia ca un corset și, precum o agrafă superbă, o bijuterie minunată îi strălucește între sâni; mai jos, pe șolduri, o curea o încinge, ascunzând partea de sus a coapselor care se zbat sub o pendulare gigantescă din care curge un râu de nestemate și smaralde.258 Primul paragraf este construit prin temă derivată
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de-o parte și de alta a scării, se înșira alaiul a două rânduri de oameni palizi, înfășurați în rochii albe, cu ciucuri roșii, care le atingeau călcâiele. N-aveau păr pe cap, nici barbă, nici sprâncene. În mâinile lor strălucind de inele țineau câte o liră mare și cântau toți cu glas înalt un imn de slavă către zeița Cartaginei. Erau preoții eunuci din templul lui Tanit, pe care Salammbô îi chema adesea la ea. (Salammbô) Avem de-a face
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
circonferință. Surtucul și fracul dădură tinerilor un mers mai sprinten și mai lesnicios, și fiindcă facilitatea de spirit cam stă în legătură cu acea a mișcărilor, juneța deveni mai voioasă, mai vie; ideile sale începură a se dezvăli și imaginațiunea sa a străluci.“ (Amelia Stefanesco, în Steaua Dunării, 1859, nr. 6 și 7) Schimbarea veșmintelor reprezintă, neîndoielnic, partea cea mai sesizabilă în reformarea modului de viață, de aici și tendința multora de a o socoti decisivă, atribuindu-i o funcție-pilot. Nu-i mai
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
înțelege literatura. Scriind întruna epistole, pe care le expediază în cele patru zări, Ion D. Sîrbu trăiește de fapt, ca într-un univers virtual, iluzia conversației libere, a dialogului viu cu ceilalți. Singurătatea o suportă greu, el, cel obișnuit a străluci acolo unde apărea, în diversele cercuri sau în fața sălilor pline. După o scurtă călătorie în Occident, în 1980, îndură, odată întors în țară, nenumărate privațiuni, ca urmare a formelor aberante și greu de suportat pe care le luase regimul ceaușist
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
masca bufonului, invocând adesea ironic sau interpelând ceremonios (când constată că scrisorile îi sunt deschise și verificate de cenzură) pe cititorul din umbră al dialogurilor cu prietenii săi. De fapt, scrisorile acestea, mai cu seamă cele din anii '80, sunt strălucite monologuri recitate de Sîrbu ca pe o scenă de teatru, într-un spectacol în care doar bufonul apare, clamând lungi tirade, încurajat discret de voci din culise, vocile celor salvați în exil, scutiți de posibilele consecințe nefaste, de supravegherea vigilentă
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
turma zeului, au fost dăruiți cu tot ce le trebuia. El (i. E. Zeul Soare),. A făurit cerul și pământul spre folosul lor. El a făcut aerul ca să le învioreze nările, căci ei sunt imaginile lui, ieșiți din carnea lui. El strălucește în cer, el crește pentru ei vegetația și animalele, păsările și peștii, pentru a-i hrăni." 12. Totuși, când Ra descoperă că oamenii au complotat împotriva lui, hotărăște să-i distrugă. Hathor este aceea care se angajează să îndeplinească masacrul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sale". O glosă adaugă următoarea explicație: "Aceasta înseamnă că Ra începea să apară ca rege, ca cel care exista înainte ca Șu să ridice Cerul deasupra Pământului" (Frankfort, Ancient egypt. Religion, pp. 54-55). (a dezordinii) ". De asemenea verbul khay, "a străluci", este întrebuințat atât pentru a zugrăvi emergența Soarelui în momentul Creației, sau în fiecare dimineață, cât și apariția Faraonului la ceremonia încoronării, la festivități, sau în Consiliul privat 19. Faraonul este întruparea lui ma'at, termen care se traduce prin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dar și în Grecia și India veche. Lucrarea reflectă totuși sintezele teologice ale Imperiului Nou. Un imn al lui Ra (cap. 15) descrie călătoria cotidiană a soarelui; când pătrunde în lumea subterană, el răspândește acolo bucuria. Morții "se bucură când strălucești acolo pentru marele zeu Osiris, domnul veșniciei". Nu mai puțin semnificativă este dorința mortului de a se identifica cu o divinitate: Ra, Horus, Osiris, Anubis, Ptah etc. Aceasta nu exclude deloc folosirea de formule magice, într-adevăr, a cunoaște numele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]