8,805 matches
-
deschide luminii și libertății creștine. Svidrigailov reprezintă un dublu al lui Raskolnikov și, ca atare, se înscrie și el în seria demonilor dostoievskieni. Acest personaj apare într-un mod misterios, îl urmărește pe protagonist și exercită asupra acestuia o fascinație stranie. Caracterul malefic al lui Svidrigailov este dat nu doar de multiplele lui vicii și crime săvârșite (înșelătorie, violență, senzualitate, atracție față de minore, omor), dar și de indiferența cinică cu care își prezintă propriile fapte. Un astfel de personaj nu conține
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
de metamorfozele cele mai neașteptate, de hibridările cele mai ciudate, de ironiile cele mai mușcătoare. încercând să conducă cititorul în sensul inculcat de el, Cantemir îi sugerează acestuia posibilitățile interpretative și, pentru atingerea acestui scop, nu renunță la nimic: ființe straniu metamorfozate (ca în infernul dantesc), viziuni fantastice, demne de Bosch, imagini de coșmar, terifiante, care-ți îngheață pe buze surâsul provocat de sminteala lumii. Purtându-și “cheia” cu ea, prin “scara numelor tâlcuitoare”, Istoria ieroglifică lasă să intre în spațiul
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
de exil fără Facebook. Sunt dependentă de like-uri și, încă și mai grav, I like it. Ieri m-am măritat cu o prietenă pe Facebook și o am pe pisica mea listată la copii. Când scriu lucrurile astea sună foarte straniu, dar în rea litate (adică pe Facebook) au tot sensul din lume. Săptămâna trecută, m-a găsit pe Facebook învățătoarea mea - cea mai mare surpriză din partea rețelei. În rest, mă duce cu gândul la vacanță, datorită fotografiilor și a recomandărilor
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
pe care îl comanda în 1944, cavaler al Ordinului "Mihai Viteazul", deținător al unui număr impresionant de victorii aeriene, ore de zbor și misiuni la inamic, după război intră într-un con de umbră și uitare, care persistă, în mod straniu, și după 1989. Prezenta lucrare, elaborată la centenarul nașterii sale, se dorește o reparație a acestei nedreptăți. Daniel FOCȘA 24 aprilie 2010, București Capitolul 1 Primele aripi Dan Valentin Vizanty s-a născut la 9 februarie 1910, în orașul Botoșani
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
septembrie, la amiază, decolează de pe Oradea cu direcția Viena, unde aterizează după câteva ore pe aerodromul Schwechat, aflat la 25 km SE de capitala austriacă, în zona de ocupație anglo-franceză. Din acest moment, evenimentele care se succed au ceva halucinant, straniu, care te trimit cu gândul la atmosfera fantastică din nuvelele lui Mircea Eliade. Protagonistul pierde controlul realității, care se accelerează independent de voința lui și contra acesteia, în afara oricăror previziuni și a logicii. Aterizează, este primit cu amabilitate de comandantul
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
atâtea ori, în timpul carierei mele de aviator mi s-a întâmplat să ajung pe terenuri necunoscute de mine, chiar improvizate sau simple fâșii de pășuni sau de culturi strânse. Totdeauna un calm perfect mă stăpânea. De astă dată, un sentiment straniu de neliniște, ca o strângere de inimă se accentua odată cu apropierea de aterizare. Abia târziu, mult mai târziu, mi-am dat seama că odată cu acest zbor lua sfârșit și un întreg capitol din viața mea. Aterizarea ce mă aștepta la
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
furie fără margini începea să mă cuprindă... "Haide, haide, încă un efort și vei reuși să te calmezi!", parcă o voce lăuntrică îmi vorbea astfel. Și, într-adevăr, încetul cu încetul, mă învălui un fel de oboseală, încercam o senzație stranie, un sentiment pe care încă nu-l cunoșteam... Am început să mă plimb prin odaie, încet, fără grabă, așa cum eram obișnuit să fac încă de copil, când îmi făcea o deosebită plăcere să pășesc astfel alături de tatăl meu, fie afară
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
biografia lui intelectuală, devine fertil contactul cu E. Lovinescu, Lucian Blaga și Radu Stanca. Față de primul, se apropie cu o teamă adolescentină, ieșită din „admirația fascinată“ a tânărului discipol față de un maestru a cărui neașteptată bunăvoință îl umple de „o stranie căldură“, cu efect benefic asupra „copilului din mine“. Încărcat organic de magie, al doilea îl 33 1. Cu ocazia primei operațiuni de parcelare a Orașului de Jos - actuala zonă a străzilor 9 Mai-Ocnei-Faurului -, a fost amplasată acolo o piațetă (la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ascultam dialogul caraghios al tatei cu vizitatoarea, care nu neglija niciodată să întrebe de mine, apoi săream iute pârleazul pătuțului meu (pătuț în care mi-a devenit întâia oară conștientă angoasa cu care am coborât pe lumea asta vie și stranie: seara, la culcare, îmi era teamă să adorm, ca nu cumva să mor în timpul somnului; pentru ca această conștiință să se dezvolte în gândul înfricoșător că realitatea nu există, ci e un vis din care mă pot oricând trezi în vidul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
haina sau mi-ar fi căzut sub guler și s-ar fi lăsat pe spinare o muscă moartă - ticuri care, din fericire, totuși n-au fost simultane, ci s-au succedat, fiecare vârstă cu al ei - unul dintre cele mai stranii fiind să-mi fac, sacadat, nenumărate cruci fără să observe lumea). Profesorul de muzică, Golumba, companion cinegetic al unchiului Toader, dar care habar n-avea de mine ca nepot al amicului său, a observat doar că eu cânt fals. În
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Constantin Daicoviciu, decanul Facultății de Litere, toți în cămașă verde (ținuta obligatorie!). A doua zi, am fost poftit la ministru, care m-a felicitat și mi-a spus că e nevoie de mine la București: reîncepeau succesele? Sub ce formă stranie, ruptă cu desăvârșire de mine... Dintre amicii mei de la Cluj, sosise la Sibiu ca student, părăsindu-și satul natal și părinții, rămași sub maghiari, Petre Hossu. Purta și el acum cămașă verde. Un mic incident avea să răcească pentru totdeauna
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
-s adevărate. Suntem mai mulți decât se poate număra și decât s-ar crede. Scrisoarea 93 Leila avea un câine. Un dog mare și negru, tânăr și jucăuș. Îl ținea în spatele blocului. Câteodată lătra și ea îl repezea folosind cuvinte stranii. La început credeam că nu știu eu limba, apoi mi-am dat seama că nu au nimic de-a face cu italiana și mi-a confirmat că sunt în algeriană. Mi-a povestit că odată se afla într-o pensiune
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
roșie pe obraji, până și pe nas. Lucrul era evident, și el nu-l tăgăduia, spunându-ne că, dacă nu s-ar farda, ne-am speria de el. Această față, deja destul de comică, era înconjurată de o coafură atât de stranie încât, atunci când l-am văzut pentru întâia oară, am izbucnit în râs. Era o imensă perucă fiscală al cărei moț se înălța ca o căpățână de zahăr garnisit cu niște bucle lungi, pudrate cu alb, care îi cădeau pe umeri
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Domnul de Pradt, i-au fost adresate de La Quotidienne și de Journal des débats. Mi-a numit pe toți culpabilii; m-a asigurat că i-a certat zdravăn, că i-a făcut să roșească și că obținuse de la ei niște stranii mărturisiri. Până aici nimic nu mă privea; dar a venit și rândul meu, și predica s-a transformat curând într-o declamație virulentă. Auzind vehemența acestui discurs, potopul de epitete politicoase pe care îl făcea să plouă asupra mea pentru
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
când, de fapt, contrariază. Personajul După ce Fluxul conștiinței a pulverizat personajele în cuvinte, frânturi de gând, gesturi reflexe și meditații livrești, literatura Desperado readuce eroul în povestire. Autorul imaginează pe cineva anume. Nu contează că acel cineva are o comportare stranie, un trecut nemărturisibil, gânduri așa de încâlcite că nimeni în text sau în afara lui nu le poate ordona. Tragic sau hilar, mai mult sau mai puțin activ, eroul bizar e foarte viu și cu atât mai captivant cu cât rămâne
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e moșia nesfârșită a "mortalității". Minute, veacuri, sentimente, ființe sunt toate "țărână". Acest cuvânt se repetă obsedant în toate capitolele. Își zice Faust (diavolul e la fel de obsedant ca țărâna, semnul omului pieritor), îl cunoaște pe Mirabilis, "și astfel a început straniul meu destin". Mirabilis îl inițiază în "acea veche credință", și anume că Dumnezeu a creat Moartea iar lumea e predestinată Răului. Păcatul se moștenește din generație în generație, condiția umană e mortalitatea. Cum spune Mirabilis, Noi botezăm în numele Tatălui neștiut
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
retragem. Destinul strivește personajele lui Orwell. Eroii lui Huxley nu simt că ar fi pierdut ceva din umanitatea lor (v. Marx, Lenina, Linda). Huxley nu transformă istoria în joc de domino, dar își retrage participarea afectivă. Ne descoperim în situația stranie de a simpatiza un personaj pe care autorul l-a părăsit. Se atașează Huxley de Marx, John, Mustapha Mond? La fel de greu de spus ca și în cazul eroilor lui Ackroyd, Barnes sau Burgess. Undeva în drumul povestirii eroul e abandonat
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
am avut un mic atac. Fusesem la Atena și Viena, iar apoi imedita în Zimbabwe, care e extrem de departe, și de acolo cred că mi s-a tras. M-am trezit dimineața că nu-mi pot mișca brațul. O paralizie stranie. Am chemat un prieten: Cred că am avut un atac". Asta a zis și doctorul după aceea. N-a fost mare lucru, însă destul ca să mă sperie. Acum mă gândesc tot timpul la moarte. Brațul drept e brațul morții. Nici măcar
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tandră cu această autoare țepoasă și totuși infinit de umană: Uneori mă simt un dinozaur. Tehnologia asta nouă. Nu demult am discutat pe internet, pentru Barnes&Noble, și au sunat de peste tot Australia, Canada, Franța. Discuții banale și agreabile, dar stranii pentru mine. Nu păreau reale. La vârsta mea n-o să încep să scriu la computer deși s-ar putea să învăț să lucrez cu e-mail-ul, e fascinant. Scriitoarea care a diagnosticat viața contemporană în absolut toate romanele ei, pe toate
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
roman "stil liber indirect" (Consciousness and the Novel, Penguin Books, 2002). Ceea ce fac el este să topească monolgul interior într-un creuzet cu narațiune obiectivă, ceea ce duce la un amestec de procedee incompatibile în fond. Ca urmare a acestui mod straniu de a gândi de parcă s-ar întâmpla la persoana a treia, dar fiind de fapt vorba de monolog la persoana întâia cartea se axează și atrage mai degrabă prin cum spune, decât prin ce povestește. La fel ca trilogia de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
visat oare această scenă ireală, Pădurea de o sută de acri unde până și bufnița clipea Iar măgarul vorbea? Unde sunt în patul meu Curat, dar plutim cu toții, cu brațele împletite, Deasupra ei? Tata merge înaintea Mea, ca o specie stranie, aproape Dispărută, și cu spaimă trec câmpul În urma lui, către moarte. La capătul fiecărui volum al lui Szirtes se ivește aceeași întrebare: Unde alegem să trăim? Acasă (deși, de fapt, poetul se află altundeva)? În suflet? În trup? Cele două
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
există acest regret, și el nu e deloc o taină. Am scris cartea aceea într-un moment de chin sufletesc, și presupun că starea mea de spirit s-a strecurat în text, însă intenția mea a fost să reconstitui figura stranie a Doctorului Dee; de când eram student m-a interesat necromanția. Este una din figurile pe care le am mereu în minte. Mi-am dorit să redau viață Londrei acelor vremi. În ce privește sensul ascuns, generat de starea mea de spirit, acela
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
regula. Câteva zile mai târziu, un subofițer de miliție a venit să l caute pe Vlad, cu ordin de arestare. În absența lui, m-au dus pe mine la Direcția Generală a Miliției pentru interogatoriu. Impresiei de irealitate și de straniu resimțite când eram așezată pe motocicleta milițianului i-au urmat trei zile și trei nopți nesfârșite și îngrozitoare chiar dacă - așa cum îmi dau astăzi seama - le țineam piept și luam lucrurile cu un spirit hai să-i zicem „sportiv“, mai curând
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
soții naive, victimă a soțului, vinovat de a fi târât-o fără știrea ei în acea tentativă de trecere clandestină a frontierei și pentru care avea să răspundă. În lunile ce urmară, această Virginica avea să devină una din persoanele stranii pe care le frecventam; îmi telefona din când în când și îmi dădea întâlnire în stradă pentru câteva minute, pentru a-mi aduce - cică - vești despre Vlad (care dispăruse în pușcărie, imediat după proces), căci pretindea că are relații la
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
invitat să intre. Erau doi francezi, o actriță și un actor, făcând parte dintr-o trupă de teatru în turneu în România. Actrița, care se numea Geneviève Brunet, era blondă și încântătoare, îmbrăcată cu o eleganță care avea un efect straniu în încăperea noastră. Din pricina rochiei sale negre dintr-un material transparent, părea o apariție spectrală, venită din altă lume ca să mi aducă noutăți. Eram înmărmurită și înspăimântată de prezența lor. Mi-era rușine de locuința noastră mizerabilă și, în același
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]