8,296 matches
-
cele două fotolii uriașe în care am dispărut aproape complet. Ești tare mărunțică, mi-a spus cu glas blând și plin de înțelegere. Trebuie să te impui prin alte mijloace, deoarece fizicul nu te va ajuta aproape deloc. Nu ar strica să mai pui câteva kilograme pe mata. Tovarășe prim, am spus luându-mi inima în dinți, e destul de greu cu mâncarea. La țară toată lumea îți oferă ceva de băut, dar mâncare nu prea îți dă nimeni. 115 Voi da ordin
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
sus și tare că este pământul lui și că își va construi acolo o casă. În ziua aceea, am plecat fără a putea face nimic. Peste câteva zile, instructorul a venit în sat cu un buldozer și a încercat să strice gardul pe care între timp omul și-l încropise în jurul țarinei. Împreună cu toți din familie, omul s-a culcat în fața buldozerului și strigat că el nu se mișcă din locul acela. După multe astfel de încercări, toată lumea a renunțat la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cereale care și așa nu era prea mare. Câte un cioban mai îndrăzneț, care avea peste o sută de oi, intra și ziua în tarlalele cu cereale sau în fânețe. Inginerii agronomi erau depășiți de situație sau nu voiau să strice relația cu ciobanii, iar milițienii, care ar fi trebuit să se ocupe de aceștia, dispăreau când se întâmpla să fie câte un cioban prins cu oile la păscut în grâu. Ultima soluție era primăria. Într-o astfel de zi am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mi-am amintit decât un singur vers din "poezia sa socială": ia-l pe ciocoi ca hreanul și dă-l pe răzătoare, vers repetat, spre exasperarea examinatoarelor, de mai multe ori, calvarul încheindu-se cu un "5", care mi-a stricat media generală și m-a trimis de la o carieră universitară la Facultatea de Istorie la o catedră de "Științe sociale"! După patru ani, fiind solicitat să urmez la București " Cursul Postuniversitar de Relații Internaționale", cu o durată de 2 ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
vremea lui Allende, încetase, marii fermieri importând acum tractoare din SUA sau Europa Occidentală. Mai funcționau încă în Chile câteva sute de tractoare românești, pentru care o firmă specializată mai importa piese de schimb. Tractoarele noastre consumau mult combustibil, se stricau repede, procurarea pieselor de schimb și service-ul erau prost organizate și, ca să pună capac la toate, din cauza amortizoarelor proaste, le mai ieșise și faima că tractoriștii care lucrează pe ele "nu mai pot face copii", ceea ce pentru un "macho
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
vreme, de evenimentele țării, simțite și trăite și pe Valea Jijia. Sper să nu se supere cititorii acestor amintiri dacă voi zăbovi mai mult asupra râurilor din estul țării și implicit a județelor cu oamenii din ele, deși nu le strică cu nimic dacă unele lucruri vor fi reamintite. Vreau să aduc mulțumirile mele locuitorilor din comuna Hlipiceni cu care am discutat și conviețuit ca și mai recenților locuitori mai tineri, printre care aș aminti: familia de învățători Ionuț Ivasciuc, Dumitru
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
moșia Albești. Singura dovadă veche a localității Hlipiceni rămâne biserica și cimitirul situat în culmea Dealului Ponor. Cert este că populația de aici era și este evlavioasă și ca atare și-a ridicat o biserică, care cu timpul s-a stricat. În anul 1800 marele boier Alexandru zis Sandulache Sturdza, care deținea moșii până pe la Ruginoasa, fiind și proprietarul moșiei Todireni inclusiv satul Hlipiceni, hotărăște să se ridice în satul SloboziaHlipiceni o biserică. Actuala biserică s-a ridicat pe fundația bisericii
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
a stat în comună, pentru paza depozitului de muniții, după evacuarea materialui din depozit (buncher), închide linia ferată și pleacă. Situația frontului este tot mai precară, ochii femeielor nu se mai usucă, bocetele și clopotele nu mai contenesc. Vremea se strică, se intră în iarnă și pe front, cel mai mare dușman este gerul din Rusia din anul 1943. Armatele germane și ale aliațiilor nu sunt pregătite pentru a înfrunta o asemenea vreme, (dacă aruncai apa din gamelă, cădea gheață) un
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
spune de unde! Și gândește: Doamne, oare să fie...minune.. . De dincolo de Urali, din Asia! ai priceput? Priceput, dară! și era așa de greu să-mi spui de la început?.. Asia asta pe unde-i? Ei, vezi că nu știi, degeaba-mi stric gura. Niște apă te-aș ruga... și femeia intră în tindă și-i dă o cană din lut, cu apă și străinul bea cu nesaț. Bună-i! e din fântână? Nu, e de la ciușmea, apă din vîrful dealului. Și tot
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
vreme, de evenimentele țării, simțite și trăite și pe Valea Jijia. Sper să nu se supere cititorii acestor amintiri dacă voi zăbovi mai mult asupra râurilor din estul țării și implicit a județelor cu oamenii din ele, deși nu le strică cu nimic dacă unele lucruri vor fi reamintite. Vreau să aduc mulțumirile mele locuitorilor din comuna Hlipiceni cu care am discutat și conviețuit ca și mai recenților locuitori mai tineri, printre care aș aminti: familia de învățători Ionuț Ivasciuc, Dumitru
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
moșia Albești. Singura dovadă veche a localității Hlipiceni rămâne biserica și cimitirul situat în culmea Dealului Ponor. Cert este că populația de aici era și este evlavioasă și ca atare și-a ridicat o biserică, care cu timpul s-a stricat. În anul 1800 marele boier Alexandru zis Sandulache Sturdza, care deținea moșii până pe la Ruginoasa, fiind și proprietarul moșiei Todireni inclusiv satul Hlipiceni, hotărăște să se ridice în satul SloboziaHlipiceni o biserică. Actuala biserică s-a ridicat pe fundația bisericii
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
a stat în comună, pentru paza depozitului de muniții, după evacuarea materialui din depozit (buncher), închide linia ferată și pleacă. Situația frontului este tot mai precară, ochii femeielor nu se mai usucă, bocetele și clopotele nu mai contenesc. Vremea se strică, se intră în iarnă și pe front, cel mai mare dușman este gerul din Rusia din anul 1943. Armatele germane și ale aliațiilor nu sunt pregătite pentru a înfrunta o asemenea vreme, (dacă aruncai apa din gamelă, cădea gheață) un
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
spune de unde! Și gândește: Doamne, oare să fie...minune.. . De dincolo de Urali, din Asia! ai priceput? Priceput, dară! și era așa de greu să-mi spui de la început?.. Asia asta pe unde-i? Ei, vezi că nu știi, degeaba-mi stric gura. Niște apă te-aș ruga... și femeia intră în tindă și-i dă o cană din lut, cu apă și străinul bea cu nesaț. Bună-i! e din fântână? Nu, e de la ciușmea, apă din vîrful dealului. Și tot
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
mi-am îndreptat o mână. Luceafărul mă străpungea, sticlos. * Răsfoind ziarele, mi-am amintit că, undeva, Camus spunea că istoricii vor putea defini pe omul zilelor noastre ca "desfrânat și cititor de ziare". * Dar personajele care apar neinvitate și îmi strică "Jurnalul", transformându-l într-o altă poveste, nu fac parte din această categorie. Ele nu au simțul realului, specific unui simplu "desfrânat și cititor de ziare". Viața lor se organizează în altfel de spații. Confruntarea cu realitatea pare a-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
tare când mi-a turnat ulei în borcanul de expansiune al mașinii de s-au aprins, deodată, mai multe lumini de semnalizare, pentru că am înțeles că intenția lui Vasile a fost bună și îmi venea și mie să nu-i stric bucuria de a vedea apariția concomitentă a unor intense lumini roșii care îl distrau foarte mult. Așa că, m-am trezit și eu râzând împreună cu dânsul, bucuros că, până la urmă, nu au fost cine știe ce pagube. Dar, deși i-am explicat, repetat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
zodia ei, mi se pare că cineva a proclamat-o împărăteasă peste meleagurile noastre. Se uită de sus la mine de parcă mi-ar spune: atenție respect, acum și aici, vă aflați în zodia coțofenei. Vara, anotimpul răsfățului general, a fost stricată de când a devenit sinonimă cu vacanța. Imaginată ca stagnare, somn post-prundial și plimbare lentă în stațiunile balneare, această vacanță devenită o obligație mondenă, planificată, prilej de discuții sterile cu cunoștințe anoste, nu-mi place, nu este deloc pe măsura mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o politețe elementară. Dar acest gen de politețe elementară mă împiedică să fiu eu, să mă realizez, din cauza acestui artificiu de educație supărările se răsfrâng asupra mea. Sunt laș chiar față de obiecte, spunându-mi, cu ipocrizie, că sunt bun, nu stric nici un pix, nici un ceas, nu-s în stare să stric nici măcar un pahar. În schimb, încărcat cu energie negativă (expresie odioasă, la modă) reușesc să jignesc pe oamenii pe care îi iubesc. Noroc de faptul că sunt rari cei pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
împiedică să fiu eu, să mă realizez, din cauza acestui artificiu de educație supărările se răsfrâng asupra mea. Sunt laș chiar față de obiecte, spunându-mi, cu ipocrizie, că sunt bun, nu stric nici un pix, nici un ceas, nu-s în stare să stric nici măcar un pahar. În schimb, încărcat cu energie negativă (expresie odioasă, la modă) reușesc să jignesc pe oamenii pe care îi iubesc. Noroc de faptul că sunt rari cei pe care îi iubesc. Nenorocul constă în aceea că, fiind puțini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a politicii naziste care începuse să se resimtă și în micul nostru oraș, capitală de județ), am afișat deschis prietenia cu Danilov, Grisaru și Șehter și, sfidând deschis unele ironii și grosolănii, devenisem de nedespărțit. Cred că i-am și stricat oarecum pe acești copii, organizând, împreună, unele excursii în afara școlii, care, petrecându-se în timpul "orelor", nu erau altceva decât mici infracțiuni de fugă de la clasă. Cum cei trei erau inteligenți și cultivați, repercusiunile s-au oprit la scăderea notei la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
adevărat uneori decât realitatea. Niște chestiuni foarte greu de explicat. Am plecat, am "întins-o" cum se spune, urât, dar foarte exact. * M-am întors acasă. Sunt acum singur, notele acestea, pe care le-am tot pigulit până le-am stricat, nu m-au adus înapoi, la ceea ce a fost autentic într-o vreme când ignoranța mă făcuse mai înțelept decât "înțelepciunea" la care am ajuns și care, probabil, m-a modificat. Știu o mulțime de lucruri; dar ceea ce este valoros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
clopot anume pus lângă leagăn. Așa se termina și începea un fel de viață. Maternitatea "Ghica Vodă", cea mai veche din Iași, a fost și s-a numit, un veac întreg, "Leagăn". Acum nu mai sunt "Leagăne", cu toate că nu ar strica. Dar neam modernizat, deși răul acesta, iadul psihic al mamei silite să-și părăsească pruncul, este extins. El demască o abjecție socială, apărând la un popor despre care afirmăm că are virtuți familiale străvechi. Adevărul că, în general, copiii românilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de noapte. Se consumau pesmeți uscați (galeți), carne sărată (gătită într-un terci cu legume sau servită rece, cu pesmeți), pește, slănină, ouă, brânză, fasole, cartofi, zahăr, ceai, cafea, rar legume și fructe proaspete ; prost conservate, alimentele fermentau, adesea, se stricau, prindeau viermi și erau roase de șobolani. Se bea rom sau grog (rom cu apă) - cea mai frecventă băutură pe corăbiile anglo-americane, dar și bere sau, la mesele ofițerilor, vin. Se făceau regulat carturi pe covertă și sus, în gabie
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
o anumită ținută morală, dar cu ce drept cere lumea o rezervă demnă de la studenții de douăzeci de ani, când pilda unui profesor de cincizeci de ani era așa de puțin onorabilă? Puțină consecvență în aprecierea anumitor fapte nu poate strica nici chiar celor mai cinici „democrați”. Renegarea neașteptată a credințelor naționaliste de către Iorga m-a zguduit sufletește așa cum numai moartea fratelui meu, cu un an înainte și apoi aceea așa de timpurie și de neașteptată a lui Vasile Pârvan, peste
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
viață dependentă și jenantă, mai repară câte o Dacie străveche în parcarea blocului sau în bătătura casei tip vagon, rămasă netencuită de pe vreme bunicilor. Dacă mai fac un CAR, este pentru o nuntă în familie sau fiindcă li s-a stricat definitiv frigiderul, își fac concediile la rudele de la țară unde mai dau și ei la sapă ca să-și poată pune o murătură și își pot face două damigene cu vin pentru sărbători. Cei absolut săraci, încadrabili, cum ne spun sociologii
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ceva rău dacă se afla la telefon (presupunea că telefoanele sunt urmărite) sau dacă află vecinii și rudele ce „disidență” și-a permis. Îi înțeleg spaimele. În anii ’50 a fost dată afară din UTC (Uniunea Tineretului Comunist) în calitate de „măr stricat” (metaforă pentru dușmanul de clasă). A suportat pe tăcute un comunism al fricii până la vârsta de 63 de ani. Frica nu trece spontan, odată cu schimbarea regimului. Dar ea, ca mulți alții dintre noi, a reușit să o depășească și să
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]