7,917 matches
-
de impresionat de durerea ei, încât îi atenuează vina, sau chiar o va absolvi de tot ce este acuzată, dintr-o compasiune autentică. A fost pedepsită destul; și, în definitiv, nu era decât o femeie vulnerabilă.” 977 „Cresida a trădat. Trădându-l pe Troilus, ea a încălcat codul dragostei curtenești, păcat de neiertat în concepția medievală. Faptul rămâne fapt, însă plină de semnificație este oglindirea sa în sufletul cititorului și al poetului Chaucer, confruntat cu această realitate pe care io impune
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pute.” 1041), fie că se dedă plăcerilor și atunci este invocată firea umană nestatornică, în permanentă căutare de satisfacere a dorințelor celor mai ascunse și mai vinovate. Se pledează mereu pentru înlăturarea inegalităților sociale, o femeie este la fel de vinovată atunci când trădează, indiferent de rangul purtat: „nicio osebire nu-i/ Între o soață din slăvită casă/ Ce e cu trupul însăși păcătoasă,/ și-o fitecine - de se-ntâmplă așa/ Că amândouă calcă-alături -/ Cât cea de neam, adică cea dintâi,/ Se va chema
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Parak, i-a descris reacția lui față de citirea cu emfază a unei poezii de către un ofițer austriac din lagăr drept cea pe care i-ar produce-o un șoc electric. Wittgenstein împărtășea părerea lui Kraus că un om instruit își trădează defectele caracterului fie și doar prin câteva propoziții pe care le pronunță sau le scrie. Prietenii lui Wittgenstein au remarcat cât de mult îl irita un anumit fel de afectare pe care o percepea imediat la mulți dintre profesorii și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și drept expresia unei atitudini față de viață care este puțin probabil să fie mai pe larg împărtășită.66 În sistemul instituționalizat al filozofiei academice, cei care manifestă înțelegere pentru această practică riscă să fie văzuți drept persoane care și-au trădat vocația. Iată mărturisirea semnificativă a unui asemenea renegat: „La sfârșitul anilor ’60 sau la începutul anilor ’70, am luat parte, în Hamburg, la o discuție publică condusă de von Weizsäcker. În seminarul care a urmat, am reluat temeiurile pentru concepția
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
internă și mecanismele performative ale acestuia. Valorizarea gesturilor în comunicarea didactică este ilustrată în capitolul 3 prin exemplificarea funcțiilor acestora: acompaniază, completează, accentuează, substituie, reglează comunicarea verbală; captează atenția elevilor; facilitează învățarea; ilustrează obiecte și fenomene; stimulează memoria și motivația; trădează emoții și exprimă atitudini; definesc personalitatea; reflectă natura relației dintre actorii școlii etc. Din păcate, prea puțini profesori conștientizează avantajele utilizării repertoriului gestual și, de aceea, o astfel de tematică merită analizată și cercetată. În același sens, am realizat o
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
interacțiunile sociale din trecut, simbolul relațiilor sociale, reprezintă pentru Keith Thomas 2 un motiv întemeiat pentru a studia aceste semne în plan istoric. Cel de-al doilea motiv, ar fi legat cum ar spune istoricii francezi de faptul că gesturile trădează mentalitatea socială, valorile și interesele caracteristice pentru o anumită societate, deosebirile de origine și de clasă între oameni. De regulă, cei care studiază istoria gesturilor ajung la două concluzii contradictorii: pe de o parte, persistă semnificația unor gesturi din trecut
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
b) gesticulația contribuie la înțelegerea logică a discursului, a componentelor sale structurale, deținând astfel virtutea de a persuada publicul; c) gesticulația nu se limitează numai la seducerea și persuadarea publicului, prin amplificarea fluxului emoțional și logic al discursului, ci și trădează trăsăturile oratorului în fața publicului ,,devorator"; d) gesticulația are loc concomitent cu vorbirea, distingându-se gesturi care pornesc firesc din noi (spontane, înnăscute) și gesturi care indică anumite lucruri prin mijlocirea imitării (învățate, dobândite). Recomandările lui Cicero cu privire la mișcările corpului țin
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
învățate, dobândite). Recomandările lui Cicero cu privire la mișcările corpului țin cont de faptul că oratorul se urca pe rostrii, de unde auditoriul îi putea observa cea mai mică șovăială a picioarelor, nervozitatea pașilor, gesticulația dezordonată a mâinilor, mișcări care ar fi putut trăda teama, timiditatea și nesinceritatea. Gesturile oratorului variau în funcție de tonalitatea dicțiunii cu care-și rostea discursul și de caracterul cuvântării sale (întinderea brațului corespundea tonului puternic al vocii, iar îndoirea acestuia tonului mai dulce). Însemnătatea gestului în teatru a fost covârșitoare
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
prima dată în secolul al XVI-lea un cod valabil pentru toți în legătură cu bunele maniere la biserică, la masă, cu prilejul întâlnirilor etc. și subliniază faptul că nu există trăsătură intimă a unei persoane pe care gesturile să nu o trădeze din punct de vedere moral, psihologic și social. În toate perioadele istorice, gesturile au reflectat deosebirile de gen și de clasă socială, existând prescripții diferite cu privire la comportamentul fizic al femeilor și al bărbaților sau cu privire la gesturile destinate clasei superioare și
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
cele mai multe ori limbajul verbal, facilitând înțelegerea corectă a mesajului. Alte gesturi sunt atât de elocvente, încât nu mai au nevoie de alte explicații verbale. Astfel, o persoană cu o față posomorâtă care-și duce frecvent mâna la frunte poate să trădeze suferința, oboseala sau durerea de cap, fără să fie nevoită să comunice oral acest lucru sau înclinarea capului de sus în jos spre interlocutor după adresarea unei întrebări poate sugera acordul (pentru unele popoare). Separabilitatea limbajului gestual de cel verbal
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
recepționate în subconștient, drept care ni le amintim mult după ce cuvintele s-au stins. De multe ori ceea ce este reprezentat prin gesturi are o semnificație mai mare decât ceea ce se spune verbal: de exemplu, o ridicare din umeri sau din sprâncene trădează mai bine nedumerirea persoanei decât dacă ar exprima verbal starea trăită. În Marele dicționar al Psihologiei, gestul (fr. geste; engl. gesture) este definit ca fiind ,,mișcarea dirijată către un obiectiv exterior, caracterizată prin proiectarea unuia sau mai multor segmente corporale
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
gras), jovial, vorbăreț, bun povestitor, dar cu putere de concentrare a atenției mai scăzută când are de îndeplinit mai multe sarcini în același timp, prezintă un pattern gestual expansiv, flexibil, creativ, dar care poate scăpa controlului voluntar și îi poate trăda neliniștea sau nervozitatea. Pe baza tipologiei lui Carl Gustav Jung (introvert-extrovert) și analizei relației dintre gesturile politicienilor (încrucișarea brațelor, încrucișarea degetelor și urechea la care este ținut telefonul) și tipul temperamental-psihologic, Messinger a stabilit opt profiluri psihogestuale, care generează fluxuri
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
și, pentru a compensa, folosește mai multe gesturi pentru a transmite intențiile și gândurile sale. Comunicarea statutului ocupat și a puterii se poate transmite celorlați prin intermediul mai multor indicatori nonverbali: • înfățișare și îmbrăcăminte: persoana aflată într-un post de conducere trădează poziția socială ocupată prin ținuta dreaptă, calitatea hainelor și accesoriilor pe care le poartă; • postură: stând în picioare, persoana care deține controlul indică acest avantaj prin poziția impunătoare, dominatoare, umerii drepți, mâinile în buzunare, piept bombat; • mimică: cel cu statut
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
în același loc la masă, în bancă, la o ședință sau la birou, se instalează în fața televizorului în același fotoliu, se îndreptă ca să ocupe același loc într-o mașină etc. Un alt exemplu edificator este dat de reflexele gestuale care trădează un exces de apărare corporală a teritoriului: degetele întrepătrunse, brațele strânse la piept sau gambele încrucișate în diverse situații de viață. Prin urmare, omul este extrem de grijuliu cu spațiul în care trăiește, iar modul de delimitare și amenajare a spațiului
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
În acest sens, poate aplica strategia exersării mentale, care presupune vizualizarea imaginară a mișcărilor întregului corp în interacțiunea cu elevii din dorința îmbunătățirii comunicării didactice. De asemenea, fiecare profesor trebuie să fie conștient de faptul că starea sa psihică este trădată repede, sincer și autentic de propriile mișcări și gesturi pe care le face când interacționează cu elevii. Cercetarea lui Babad et al. (1989) ne demonstrează locul ocupat de limbajul corpului în exprimarea emoțiilor și sentimentelor profesorului. Design-ul cercetării a
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
și îl aprobă prin mișcarea capului etc.); • gesturi care permit ilustrarea referenților concreți/obiectelor și abstracți/ termeni abstracți pictografele; • gesturi de mânuire, atingere, manipulare a obiectelor sau aparatelor (șterge tabla cu buretele, răsfoiește cartea, tastează la calculator etc.); • gesturi care ,,trădează" adevărata intenție (profesorul îl apreciază pe elev pentru ajutorul acordat, ținând mâinile încrucișate, gest ce relevă de fapt rezerva și păstrarea distanței față de acesta); • gesturile tip ,,semnătură", tip ,,marcă" sau personale: pot fi normale, în sensul că indică simptome ale
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
din punct de vedere semantic, observăm o înclinare a sintaxei spre convenționalism și a semanticii spre materialism. 3. Analiza pragmatică a gestului: vizează eficiența, rezonanța, utilitatea gestului și analizează impactul acestuia asupra receptorului. De regulă, gestul este cel dintâi care trădează starea afectivă a emițătorului, sentimentele și emoțiile trăite, iar această stare pozitivă sau negativă se transmite receptorului. Armonizarea gesturilor, congruența acestora cu limbajul verbal, își pun amprenta asupra reacției receptorului în sens stimulator sau inhibitor. De exemplu, efectul gestului chemării
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
profesorului, ritmul este un indice al vitezei de ideație și de exprimare verbală, specific unui tonus neuropsihic ridicat. Vorbirea fluentă denotă ușurința identificării expresiilor verbale în acord cu gândurile, fapt ce demonstrează rapiditate și precizie în activitatea cognitivă. Vorbirea discontinuă trădează dificultăți de conceptualizare, care pot avea cauze multiple: tonus neuropsihic scăzut (lipsă de dinamism și motivație, oboseală, tristețe), reactivitate emoțională și neurovegetativă puternică (palpitații, tremurături, lipsă de încredere în sine, timiditate, anxietate) și dificultate în luarea deciziilor și în managementul
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
sensibilizând fiecare membru și motivând interacțiunile interpersonale. Rezultatul comunicării didactice este dat de cele mai multe ori de starea pe care profesorul o induce elevilor mai ales prin intermediul nonverbalului, fie că aceasta este permanentă, fie că este temporară. În primul rând, gestul trădează starea afectivă a participanților la comunicarea didactică și, de aici, ar putea să decurgă o serie de măsuri în vederea îmbunătățirii procesului de predare-învățare-evaluare și relației profesor-elev. Nehotărârea, neliniștea, anxietatea, incertitudinea elevilor, dar și bucuria, mulțumirea, siguranța de sine pot fi
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
o serie de măsuri în vederea îmbunătățirii procesului de predare-învățare-evaluare și relației profesor-elev. Nehotărârea, neliniștea, anxietatea, incertitudinea elevilor, dar și bucuria, mulțumirea, siguranța de sine pot fi transmise profesorului prin intermediul limbajului gestual. Asemenea cuvintelor, gesturile au rezonanță în comunicarea didactică, vibrează, trădează, dar și conduc la o participare afectivă din partea elevilor. Gesturile elevilor transmit semnificații valoroase profesorului pe parcursul lecției dacă acesta deține competența comunicării gestuale. De exemplu, profesorul, care observă că elevii săi stau cu mâna închisă așezată pe obraz și cu
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
indicii non-verbale, împărțite în funcție de zona ,,scurgerii" de către psihologul Robert Rosenthal de la Universitatea Harvard: a) semnale incongruente între ele (deoarece arată conflicte interne, sentimente de ezitare, tendințe de înșelare etc.); b) străfulgerări scurte ale feței și corpului; c) vocea (care poate trăda mai bine emoția decât fața); d) corpul (oarecum ușor de controlat, dacă persoana se pricepe); e) fața (cea mai nesemnificativă ,,scurgere", deoarece este elementul cel mai ușor de controlat)110. Contactul vizual trebuie însoțit de gesturile mâinilor, recunoscute ca fiind
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
degetul arătător); • încheie un enunț incomplet lingvistic (gestul ducerii mâinii în fața elevului exprimă încetarea conversației); • reglează comunicarea verbală (mișcarea aprobatoare a capului, contactul vizual, apropierea de interlocutor); • anticipează efectele și desfășurarea comunicării verbale (zâmbetul profesorului relevă bucuria reîntâlnirii cu elevii); • trădează emoții (atingerea repetată a accesorilor exprimă starea de neliniște) și acompaniază stările interioare; • indică intensitatea stării emoționale (mișcarea excesivă a degetelor relevă un grad ridicat de nervozitate a unui elev); • exprimă atitudini (aplecarea corpului înainte demonstrează o atitudine de cooperare
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
bucurie, curiozitate, mulțumire, siguranță de sine). Babad 124 a constatat cât de importante și informative sunt expresiile faciale în interacțiunile umane, în descoperirea înșelăciunii unei persoane, dar, spre deosebire de embleme și ilustratori, acestea nu sunt intenționate. Din păcate, expresiile faciale pot trăda expectanțele scăzute ale profesorilor față de elevi. Profesorul eficient conștientizează rolul de mediator al expresiilor faciale în crearea climatului educațional, în creșterea motivației școlare și construirea unor relații sincere cu elevii. Anumite gesturi expresive ale profesorului pot căpăta un caracter relativ
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
profesorului pot căpăta un caracter relativ fix, devenind elemente caracteristice pentru acesta, și pot avea: a) caracter neintenționat, reflectând stări emoționale spontane, involuntare (de exemplu, gestul involuntar al profesorului de a-și șterge ochii de un fir de praf imaginar trădează tristețea acestuia); b) caracter intenționat, exprimând în mod voluntar trăirile emoționale (de exemplu, zâmbetul profesorului de apreciere la răspunsul unui elev poate exprima satisfacția profesională). Pe de altă parte, profesorul poate descifra gesturile expresive mascate ale elevilor care le trădează
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
trădează tristețea acestuia); b) caracter intenționat, exprimând în mod voluntar trăirile emoționale (de exemplu, zâmbetul profesorului de apreciere la răspunsul unui elev poate exprima satisfacția profesională). Pe de altă parte, profesorul poate descifra gesturile expresive mascate ale elevilor care le trădează emoțiile: bucuria, surpriza, mirarea, oboseala, plictiseala, supărarea etc. De regulă, elevul care evită privirea profesorului încearcă să-l dezinformeze sau să-l mintă. Multe din expresiile faciale ale profesorului sunt legate de procesul de instruire după Barbara M. Grant și
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]