9,252 matches
-
mitic cade pe plan secund în tragedie. La Eschil, tragicul e dat de suferința fecundă a celui care se întâlnește cu misterul și îl biruie prin lumina aprinsă în conștiința sa (p. 326). Dacă legenda arată suferința pasivă a remușcării, tragedia subliniază nedumerirea etică activă a celui nesigur că și-a pedepsit mama pe drept (p. 328). Potrivit autoarei, Eumenidele, care celebrează împăcarea dintre toate registrele firii, anunță viitoarea armonie universală bazată pe conștiința trează a omului (p. 329). În concluziile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
individului (p. 335). Noutatea creației eschiliene nu constă într-o dramatizare exterioară prin punerea în scenă a întâmplărilor mitice, ci în nașterea omului tragic din actul dramatic al luptei cu destinul (p. 342). Exegeta punctează câteva elemente cheie în evoluția tragediei. Corul reprezintă glasul conștiinței obștești tradiționale, fundal de ordine de valori statornicită din care se desprinde eroul, iar pe măsură ce el se afirmă în unicitatea sa se desăvârșește procesul dramatic (p. 343). Dialogul liric între protagonist și cor ia adesea forma
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pe păcătoși, pe când conștiința devine purtătoarea noului sens etic (p. 350). Omul fiind în întregime activ, fapta lui e liberă, iar lipsa de măsură se lasă biruită de propria conștiință a păcătosului în clipa tragică (p. 350). Pentru Alice Voinescu, tragedia eschiliană reprezintă data nașterii spiritului european, căci aici, prima dată, o conștiință individuală, identificându-se cu nevoile mulțimii și purificându-le în lumina cugetului, le-a smuls din finalitatea pragmatică a vieții biologice și le-a îndreptat spre finalitatea gratuită
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
întrebărilor celor mari, cu care paideia și Kalokagathia familiarizaseră pe greci și ajunge la cunoașterea adâncă a sufletului omenesc și a dezordinilor produse din cauza imperfecțiunilor relațiilor umane, a hamartiei ori a hybris-ului (p. 36). Zoe Dumitrescu-Bușulenga cercetează pe rând tragediile lui Sofocle. Fără a crea tipologii stricte, descifrând diversitatea nesfârșită a caracterelor, acestea descoperă felurite cauze ale suferinței omenești. Totuși, nu apar drept fragmente disparate, căci în fiecare autorul face viața moral și estetic inteligibilă la alt nivel de evoluție
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
45). Reale sau iluzorii, aceste alegeri exprimă capacitatea de răspundere morală a eroilor dependentă de treapta pe care ei se află pe calea spre desăvârșire (p. 46). Autoarea stabilește o scară a progresului în creațiile sofocleice în funcție de complexitatea problematicii. Cu excepția tragediei Trahinienele, socotită slabă, axată pe eroarea comisă dintr-o pasiune de rând de un personaj naiv și melodramatic (p. 78), interpreta analizează toate lucrările dramaturgului în funcție de gradul de evoluție al eroilor. La un prim nivel s-ar situa Aiax și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a acționa după stricte legi de observanță religioasă ori morală, Filoctet se conduce după bunul plac, ființa lui fiind dezordonată și supusă mâniilor și violenței inerente temperamentului de luptător (p. 63). Pătimaș, ieșind din limitele îngăduite ale schemei morale a tragediei, el îl blamează pe Odiseu de parcă ar fi exclusiva cauză a nenorocirilor sale (p. 65). Ca și în Aiax, confruntarea cu regele Itacăi are valoare simbolică : luptătorii ale căror minți nu sunt deschise luminilor revelației se opun celui mai iscusit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
analogia între traiectoria lui Sofocle și a unui ilustru succesor : ca și în Furtuna lui Shakespeare, în Oedip în Colonos, autorul la sfârșit de carieră redescoperă căile reconcilierii oamenilor cu puterile lumii (p. 151). Poziția eroului se modifică față de prima tragedie consacrată lui : Oedip rege manifesta o implicație pasionată a protagonistului în propriul destin, Oedip în Colonos aduce distanțarea treptată a acestuia (p. 153). Orbirea a pus stavilă între erou și lume, iar privarea de imaginile lumii din afară întoarce privirile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
eroul trece dincolo de suferință asumându-și-o cu cele mai înalte răspunderi (p. 184). Mesajul lui Sofocle deschide zorile epocii postprometeice pentru oamenii de atunci și de astăzi, susține autoarea studiului (p. 184). Cele două exegete au opinii diferite cu privire la tragedia lui Eschil. Cum am arătat deja, Alice Voinescu crede că în creațiile acestuia omul se impune ca erou tragic în luptă cu destinul. În schimb, Zoe Dumitrescu-Bușulenga consideră că primul reprezentant de seamă al tragediei eline ținea de o epocă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
exegete au opinii diferite cu privire la tragedia lui Eschil. Cum am arătat deja, Alice Voinescu crede că în creațiile acestuia omul se impune ca erou tragic în luptă cu destinul. În schimb, Zoe Dumitrescu-Bușulenga consideră că primul reprezentant de seamă al tragediei eline ținea de o epocă legată de tradiții arhaice, căci în opera lui făptura umană nu se desfăcuse încă dintr-un univers global, ca și cel homeric, dominat de zei și de forțe magice rămânând încă instrument, neajuns încă la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
răul încetează, întrucâtva, de a mai fi irațional (p. 21). În plus, personajele lui Sofocle depășesc cadrul unic de evoluție conferit eroilor de Eschil căci dramaturgul nu creează tipologii stricte, aducând tot atâtea soluții câți eroi tragici sunt (p. 39). Tragediile eschilene sunt interpretate diferit de cele două cercetătoare. Pentru Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Eteocle nu se sacrifică pentru binele colectiv prin asumarea destinului, cum credea Alice Voinescu : cei doi frați sunt purtați spre încăierare și moarte de niște puteri greu descifrabile, obscure
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
adesea în aprecierile asupra lui Eschil, cele două comentatoare împărtășesc opinia defavorabilă lui Euripide. Alice Voinescu crede că elanul idealismului umanizator, după ce și-a atins culmea la Eschil și Sofocle, pare a se fi obosit : acest avânt află în naturalismul tragediei lui Euripide o deviere ; aci tragicul se identifică iar cu suferința, puterea lui creatoare se pierde în porniri orbești, în sentimente paroxiste, în senzații, îndepărtându-se tot mai mult de omul nou crescut în actul eroic al spiritului (p. 24
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pesimism filosofic, în timp ce la Eschil tragicul este mai ales suferința fecundă a celui care se întâlnește cu misterul și luptă cu el (p. 326). Urmărind să arate îndeosebi mizeria vieții omenești, Euripide recade în pesimismul înțelepciunii populare și scoboară nivelul tragediei pe tărâmul psihologic (p. 337). El prezintă omul în dimensiunile sale naturale, în timp ce precursorii săi îl creează pe omul culturii, valorificând în el acea nouă dimensiune ce apare numai în clipa când ființa omenească, transcendând natura ei telurică, afirmă, în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
la Eschil, Sofocle și Euripide (1969) , în centrul investigației se află problema raporturilor omului cu divinitatea. După o expunere succintă a acestei relații la primii autori elini, Frenkian se oprește asupra creației eschiliene, plină de religiozitate. Potrivit exegetului, la Eschil tragedia umană își dezvăluie înțelesul doar când este proiectată pe plan divin, căci altfel nenorocirile care lovesc pe oameni ar fi jocul unui capriciu nespus de crud (p. 51). Credința dramaturgului nu cunoaște șovăirea, încât justificarea suferinței umane dată de el
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a-i trage la răspundere pe nemuritori, autorul îl scoate pe om de sub dependența zeilor și elimină sentimentul păcatului pedepsit, ceea ce eliberează acțiunea tragică de dominația divină (p. 95). Ca și Alice Voinescu și Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Frenkian analizează metodic fiecare tragedie a dramaturgilor investigați. Viziunea coerentă a clasicistului reiese din examinările sale individuale, teza despre vinovăția absolută a eroilor eschilieni fiind susținută prin evidențierea păcatelor acestora. Spre a lua doar exemplul cel mai frapant, Prometeu este văzut ca tipul aroganței lipsite
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fără vrerea lui și fără nicio vină din parte-i, cea mai nenorocită ființă (p. 73). Neglijând orice nuanță în prezentarea sa schematică, autorul accentuează aspectele care îi pot sprijini teoriile cu privire la primii tragici elini. Frenkian crede că problema sensului tragediei omenești poate fi tratată global la Eschil și Sofocle datorită caracterului unitar și compact al teodiceei lor, care justifică expunerea succintă și fără contradicții a relațiilor dintre om și zei (p. 245-246). Mai complexă este analiza tragediilor lui Euripide. Cunoscător
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
că problema sensului tragediei omenești poate fi tratată global la Eschil și Sofocle datorită caracterului unitar și compact al teodiceei lor, care justifică expunerea succintă și fără contradicții a relațiilor dintre om și zei (p. 245-246). Mai complexă este analiza tragediilor lui Euripide. Cunoscător al filosofiei presocratice și al concepțiilor relativiste ale sofiștilor, ultimul mare tragic manifestă mai multe desfășurări ale credințelor religioase ale căror faze interferează adesea (p. 250). Cercetătorul identifică diferite forme de credință vechi sau mai evoluate : pandemonia
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
justiției divine, fiind tentat să creadă că, parțial, destinele omenești sunt abandonate de zei hazardului, pentru ca ulterior să admită că ei se ocupă doar de cazurile importante, așa că adesea justiția vine târziu, dar vine sigur (p. 252). Interpreții români ai tragediei eline nu împărtășesc aceleași puncte de vedere asupra dramaturgilor abordați, însă ei examinează operele acestora dintr-o perspectivă similară, căci se preocupă mai cu seamă de definirea condiției umane la autorii în cauză. Studiile lor situându-se la un nivel
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-lea să-și fi înscris în program cultivarea temelor și valorilor antice, cum s-a întâmplat în Renaștere și în clasicismul francez, mai mulți dramaturgi ai epocii se întorc la vechile mituri conferindu-le semnificații noi. În opere inspirate din tragedia elină, autorii moderni exprimă tendințe contemporane specifice. Corespondența situațiilor și a stărilor de spirit se explică prin perenitatea problemelor general umane, însă, dincolo de ceea ce este permanent, se manifestă particularitatea momentului istoric. În încercarea de a regăsi gravitatea unui teatru religios
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
contaminare, procedeu folosit și de scriitorii latini când împrumutau de la precursorii greci. Prin împletirea firelor narative provenite din surse multiple, el complică excesiv lucrurile, iar pitorescul substituie acumularea lentă de tensiune. Când reface istoria Casandrei, Nicolae Iorga pornește de la o tragedie a lui Eschil (Agamemnon) și alta a lui Euripide (Troienele) păstrând în parte simbolistica originalului, de pildă conotațiile funeste ale focului omniprezent. Alți autori se inspiră din câte o piesă elină : Petru Dumitriu și Iosif Naghiu reiau prima secvență a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pildă conotațiile funeste ale focului omniprezent. Alți autori se inspiră din câte o piesă elină : Petru Dumitriu și Iosif Naghiu reiau prima secvență a Orestiei eschiliene, Radu Stanca, Nicolae Ionel și Vlad Zografi se întorc la una sau alta din tragediile lui Sofocle despre Oedip ; Dan Botta, Mircea Eliade, Paul Everac și Dumitru Radu Popescu recitesc operele lui Euripide închinate Alcestei, Ifigeniei și Medeei. Soluțiile alese de dramaturgii români în tentativa lor de a acomoda miturile străvechi la sensibilitatea modernă diferă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dictatură și democrație, Horia Lovinescu exprimă programatic refuzul acestei soluții la modă considerând că, datorită caracterului ciclic al istoriei, evenimentele trecute sunt relevante pentru spectatorul actual. Oricum, indiferent de varietatea răspunsurilor, comun la toți scriitorii care se întorc la sursele tragediei europene este efortul de a adapta scenariul clasic pentru a exprima nevoile sufletești ale contemporanilor. Dintre elementele specifice teatrului antic, Petru Dumitriu păstrează prologul utilizat de comediografi pentru anticiparea evenimentelor și stabilirea contactului cu publicul. Prezentatorul sugerează caracterul fictiv al
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
frați nu sunt în stare să-și dezvăluie unul altuia identitatea reală. Punând în termeni mitici o problemă sensibilă pentru publicul secolului al XX-lea, lipsa de comunicare între oameni, dramaturgul abandonează deznodământul fericit al lui Euripide, atipic pentru o tragedie. Tot astfel, la Dan Botta, regăsirea Alcestei cu Admet nu se produce pe pământ, prin reînvierea eroinei, ci pe tărâmul morților, suprema formă a iubirii conjugale fiind sacrificiul soților unul pentru celălalt. Interpretarea mitului oferită de dramaturgul român este coerentă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nouă crimă : el colaborează cu cel care ar trebui să-i fie victimă dacă lucrurile s-ar desfășura așa cum vor nemuritorii. Liber să acționeze, conștient de sine, omul nu mai e jucăria destinului, ci îl înfrânge, ceea ce duce la anularea tragediei în sens clasic. Alteori însă, intervențiile în desfășurarea evenimentelor temporizează doar împlinirea destinului funest. La Nicolae Iorga, troienii ajung să-i dea crezare Casandrei, ceea ce nu salvează cetatea, căci tânăra înzestrată cu harul profeției interpretează acum greșit semnele. Schimbând o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cu harul profeției interpretează acum greșit semnele. Schimbând o trăsătură esențială a eroinei mitice, faptul că nimeni nu o ascultă, autorul trebuie să modifice și cealaltă însușire definitorie a ei, capacitatea de a cunoaște adevărul. Într-un posibil preambul al tragediei eline, Oedip, protagonistul lui Vlad Zografi, caută să împiedice prin imobilitate, prin refuzul de a pleca de la Delfi, îndeplinirea oracolului care îl condamnă la săvârșirea paricidului și incestului. După ce a părut că poate controla evenimentele prezente cu ajutorul informațiilor acumulate, el
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și cu moartea ciobanului mioritic, transfigurată în nuntă cosmică, atitudinea aparent pasivă a eroilor dovedind înțelegerea superioară a destinului. Piesa ilustrează astfel preocuparea constantă a istoricului religiilor pentru problematica morții rituale. Prin transfer în alt spațiu cultural, schema uzuală a tragediei eline capătă valențe noi. Transpuse în lumea modernă și în spațiu românesc, miturile cunosc destule modificări. Conflictul tragic clasic al omului cu destinul își nuanțează termenii și dobândește conotații specifice. Importanța acestei problematici în dramaturgia românească de inspirație antică ne-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]