9,812 matches
-
din gurile lor, cărăbuși pudrați fin, cu ochi conturați cu kohl și omizi cu figuri de clovni cu nasuri rotunde, bărbi false și picioare caraghioase; creaturi făcute din frunze și sepale, petale și praf de polen. Le privea parada nesfârșită, tremurînd, sărind, zburând, ieșind parcă din ceaunul bolborosind al vreunui magician, cu sclipitul și strălucirea de bijuteriii a... a cui? A esenței de vânt și de iarbă? A luminii soarelui și a apei? Când mama sa îi aduse cina lângă sistemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și-n jos, țopăia și dansa, mintea i se-nvârtejea și era sigur că, dacă-și dădea drumul, avea să zboare clătinându-se prin aer direct spre pământ și să se zdruncine la aterizare. În fața ochilor săi se mișca și tremura o ceață amețitoare. — Vino jos, Sampath, strigau cu toții, dar el se ținea strâns de pat. — Dacă n-ai de gând să vii jos, stai absolut nemișcat, urla tatăl său. Nu te mișca. Prins în acest dans de bețivi, cu fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
în jos la perete. Când își dădu seama că nu era mort și că vălul negru care-i apăruse în fața ochilor parcă pentru a-i semnala sfârșitul dispăruse cu totul, ridică de jos proiectilul care-i dăduse acea lovitură dureroasă. Tremurând, citi biletul care îl însoțea. O oră mai târziu, stătea încă amețit pe găleată, cântărind posibilitățile ciudate de afecțiune. Oare era dragoste? se întreba. Oare nu era dragoste? Cum de se poate? Era oare o pervertire, o malformație a realității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
malul ăsta. Căci ce știu ei despre aurul cel fin al înotătoarei ce se înalță spre lumină prin apa străvezie? Lui Sampath îi păruse rău de fata cu zece rude. Ce știu ei despre aurul cel fin al înotătoarei, repetase, tremurând din tot trupul. Niciodată în zilele petrecute în așezământul acela groaznic nu se mai simțise atât de mișcat ca atunci. Acum încerca să compună și el ceva. — Dar nu, nu răspunde, spuse cu voce tare. Rămâi în copac. Ce știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
timp era încredințat că nu se putea să fi trăit această emoție, care era mai puternică decât oamenii care o afișau. Ce era oare? Exista dincolo de o persoană și de orice ar fi putut o persoană să simtă luată separat. Tremurau sub impulsul acestei forțe gigantești. Sampath își dădu seama că el însuși putea vorbi unei mulțimi doar dacă era fericit; tristețea sau frica îl făceau tăcut. Și, oricum, nu-i trecea prin minte ce să spună... Nu putea să gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
o sămânță. Mâncă și un pic de ferigă uscată, și, într-o criză de nervi, înghiți frunza bolnavă și se apucă să roadă osul. Simțea o mânie feroce, și, în același timp, era pe punctul de a izbucni în lacrimi. Tremura din tot trupul. Oamenii ăștia îl călcau în picioare. Îl invadau, îi pretindeau ființa, poluau aerul din jurul lui. Îl mânjeau cu mințile lor murdare. Cum de puteau să-i aducă lui gândurile și ideile lor oribile? Cum de-ndrăzneau? Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
moartea din mâna oamenilor uzurpatorului. Dar în loc să-l omoare. Îl duseră pe planeta natală a lui Enro, Gorgzid, și-l încredințară preotului Zeului Adormit. Aici, lucra la câmp, era înfometat. Era hrănit dimineața ca un animal. În fiecare noapte, dormea tremurând, cu gândul la singura lui masă, cea de dimineață. Nu uita că era Ashargin moștenitorul, dar se spunea că vechile familii dominatoare aveau tendința spre subțiere, slăbire, decadență. În astfel de perioade, cele mai mari imperii cădeau de obicei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
dar nu avu posibilitatea. Corpul lui Ashargin păru să se topească într-o pastă fără formă. Vederea i se tulbură în orbirea groazei. Impactul avionului la aterizare îl scutură, aducându-l într-o stare cât de cât normală. Cu picioarele tremurând, ieși din avion și văzu că aterizase pe acoperișul unui edificiu. Privi curios în jur. Părea important să păstreze o imagine a cadrului. Își dădu seama că nu mai avea nici o șansă. Reticent. Îi lăsă pe cei trei preoți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
din umeri, și, morocănoasă, aprobă. - De atunci este în starea asta? Glasul sonor era acum insistent. De această dată, femeia nu răspunse direct. - Așadar, marele Discipol s-a lovit de cineva care nu este maleabil? zise ea. Substanța din umbră tremură, ca pentru a se scutura de aceste vorbe. Răspunsul întârzia. - Este un univers straniu, zise în sfârșit Discipolul. Ici și colo, pe miliarde de planete, se găsesc indivizi care, ca și mine, posedă o facultate unică, care-i ridică peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
număr ale lui Enro. Pericolul mortal consta în faptul că acest individ tocmai aruncase civilizația galactică într-un război a cărui amploare depășea deja orice imaginație. Dacă Enro putea fi asasinat. Inima i-o luă razna. Genunchii începură să-i tremure. Înghițind, Gosseyn făcvu pauza non-A și întrerupse reacția de teroare a lui Ashargin cu determinarea dură formată fulgerător în spiritul lui Gosseyn. Dar decizia persista. Își reprezenta aici o oportunitate prea importantă pentru ca să se opună cineva. Inima aceasta slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
acestei facultăți, în caz de urgență, rămânea totuși de dovedit. Pe moment, uitase de Ashargin. Periculoasă omisiune. Remarca directă făcută de Enro referitoare la femei, era prea mult pentru sistemul nervos instabil: Inima-și acceleră bătăile, genunchii începură să-i tremure și mușchii să-i freamăte. Se clătină și ar fi căzut dacă dictatorul nu ar fi făcut semn femeilor. Gosseyn întrevăzu mișcarea în mod marginal. O secundă după aceea, niște mâini puternice îl susțineau. Când fu din nou în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
a uitat să menționeze un lucru, zise. Uriașul scăpă un muget. Buzele i se schimonosiră. - Zi-i și-ți aranjez eu mutra când o să fim împreună. Femeia se cutremură și era clar că-i era frică. Vocea ei, când vorbi, tremura, dar exprima și sfidare. - Trebuie să te omoare când vor dispărea barele, zise ea. Figura lui Jurig era ceva de văzut. - Perfect, domniță. Ăsta ți-e sfârșitul. Femeia era pierdută. - Cred, zise ea tremurând, că Discipolul vrea să vadă în ce măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
era frică. Vocea ei, când vorbi, tremura, dar exprima și sfidare. - Trebuie să te omoare când vor dispărea barele, zise ea. Figura lui Jurig era ceva de văzut. - Perfect, domniță. Ăsta ți-e sfârșitul. Femeia era pierdută. - Cred, zise ea tremurând, că Discipolul vrea să vadă în ce măsură poți să te aperi. Ea îl privi imploratoare. Aceeași întrebare și-o punea și Gosseyn cu aceeași îngrijorare. Vru s-o liniștească, dar se abținu. Nu avea de gând deloc să îl lase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nu, Discipolul oricum nu făcu nimic. Grilajul nu se ridică. Jurig se calmă și revenii la pat. Se așeză mormăind: - Așteaptă numai. Așteaptă numai! Pentru Gosseyn așteptarea se sfârșise. Jurig, în explozia lui, îi arătase soluția. Își dădu seama că tremura. Știa ce avea de făcut. Discipolul însuși îi va furniza soluția la momentul oportun. Nu era de mirare că Leej nu voise să accepte previziunea ei, a gesturilor ulterioare ale lui Gosseyn. În aparență nu spuneau nimic. - Crac! Un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
-l mai văzu nimeni, se transportă în pădure. Leej, la trei metri, era aproape în fața lui. Tresări când apăru și bâigui ceva de neînțeles. Urmărea pe fața ei momentul în care-și va veni în fire. Nu așteptă mult. Ea tremura, dar nu de excitare. Ochii umezi se luminară și se înviorară. Îi prinse brațul cu degete tremurătoare. - Repede, zise ea, pe-acolo. Va trece aerulota mea. - Ce va trece? zise Gosseyn. Dar ea plecase deja, părând să nu-l audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
lui sări dinaintea unor noi aspecte ale situației. Își puse o serie rapidă de întrebări vitale. În momentul în care cunoscu faptele, se similariză în compania lui Yanar în sala de control și nu-l scăpă o clipă, în vreme ce acesta tremurând, scotea hărți și îi arăta cercul mare cu o rază de 50 de kilometri descris de navă în jurul insulei Discipolului. Gosseyn modifică direcția spre insula Crest, la câteva sute de kilometri la nord vest. Apoi se răsuci pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nici cel mai mic simț critic, cel puțin din punct de vedere științific. Prezicătorii își fondau știința pe insulele lor. Așadar, în naivitatea lor, admiteau chiar afirmațiile Discipolului. - Leej! Gosseyn vorbi fără să se uite la ea. - Da, zise ea, tremurând. - L-ai văzut vreodată pe Discipol ca om. și fără machiaj? întrebă el sarcastic. - Nu. - Știi pe cineva care l-a văzut? - O, da! Yanar, și încă mulți alții. El a mai crescut de când era copil, să știi. Îi trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Unu, doi, trei", numără el cu siguranță: și fără să mai aștepte, o similariză în spațiul strâmt cu formă de umră. Izbucni o flacără mai albă decât soarele. Materia obscură o absorbi fără efort. Înghiți până la ultimul watt și rezistă, tremurând puțin, dar fără probleme. Rezista. Discipolul spuse atunci: - Se pare că ajungem la un impas. Această realitate se impunea și pentru Gosseyn, prea lămurit de propriile deficiențe. Fără să arate, Gilbert Gos-seyn era ridicol de vulnerabil. O descărcare neașteptată de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
superi, zise Gosseyn, dacă răspund la această întrebare mai târziu? Tocmai am luat o hotărâre într-o anumită chestiune. Leej dirija nava aeriană în noapte. Se făcea și mai palidă pe măsură ce asculta instrucțiunile. - Nu cred că ai dreptul, zise ea, tremurând, să-mi ceri să fac asta. Gosseyn zise: - Aș vrea să-ți pun o întrebare. - Da? - Când erai în temniță cu Jurig ce s-ar fi întâmplat dacă mă omora? Discipolul te-ar fi salvat? - Nu, nu eram decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
privi mâinile și corpul. Mâinile-i erau firave, osoase corpul slab și îmbrăcat în uniforma de stat major al Celui Mai Mare Imperiu. Ashargin! Atât de acută fu senzația încât Gosseyn simți cum corpul pe care-l ocupa începu să tremure și să se contracteze. Cu prețul unui efort, anihila această slăbiciune, dar era copleșit de deznădejde gândindu-se la propriul corp, de acolo, din sala de pilotaj al lui Y 381 907. Zăcea, probabil, inert. În acest moment, Oreldon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Privi în jur cu ochii tulburi și, încet, începu să se obișnuiască. Încet, fiindcă nu era propriul său sistem nervos, perfect antrenat pe care se străduia să-l stăpânească. Dar n-avea importanță, creierul i se limpezi și nu mai tremură. După un minut, deși valurile de slăbiciune nu-și încetară pulsațiile, realiză ce anume făcea Ashargin când îl copleșise. Mergea cu un grup de amirali ai flotei. Îi văzu dinainte-i. Doi dintre ei se opriseră și-l priveau. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
lui Ashargin. Printre care și ignorarea ordinelor directe ale lui Enro însuși. Ca și săptămâna trecută, ușa culoarului nu era închisă cu cheia. Trecea o femeie cu o găleată. Gosseyn trase ușa după el și făcu un semn femeii. Ea tremură, îa vederea uniformei fără îndoială, nefiind obișnuită să fie luată în seamă de un ofițer. - Da, domnule, îngăimă. Apartamentul doamnei Ni-rena, domnule? Două etaje mai jos. Numele este scris pe ușa apartamentului. Ajunse acolo fără să se întâmple nici un obstacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
rămas acolo, pe hard-ul unui computer vechi, atât de vechi că nu am mai putut salva nimic din el. Și acum copiii aceștia se întorceau cu toții la mine să-mi tulbure nopțile, fiecare copil era Eva, și eu neputincioasă, tremurând de frică, urmărită de cumplitul dacă. Dacă se întâmplă, cine știe cum...? Era depresie. Nu aș fi recunoscut nici moartă. În restul timpului, mă credeam foarte fericită. Îmi dădeau lacrimile din nimic, dar și de fericire. Pisicel avea laringită și era apatic
Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
-De aceea fug cât e ziua de mare?! -Desigur. -Și noi de ce fugim? -Să ne găsim și alte locuri! -Rostul nostru e s-o găsim pe mămuca! Cerul se întunecă într-o clipită, umbre grele se aștern pe crengi, frunzele tremură în vântul rece, soarele se lasă învins de tunetul gălăgios și se ascunde după niște dealuri bătrâne. Fulgerul despică cerul, veverițele se sperie, tot mai greu se țin de crengile bătute de o ploaie repezită. Pit alunecă și cade pe
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
au urmat. Imaginați-vă voi ce sfârșit doriți acestei povești și să presupunem că așa se termină povestea, cum vreți voi. În grădina lui Verde Împărat Când a plouat prima oară, planta cea mică și-a scos capul din pământ, tremurând în vânt, dar văzând vecinele, a prins curaj și de atunci le admiră și numără câte brațe întind și suprapun, și câte frunze așează pe rămurele să pară cât mai bogate. Ardeiul, ascuns în pământul care-i dă vigoare, este
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]