8,054 matches
-
a permis orașului să folosească stema proprie. După Bătălia de la Mohacs în 1526, în care Regatul Ungariei a fost înfrânt de Imperiul Otoman, turcii au asediat și provocat daune Bratislavei, nereușind însă să o cucerească. Datorită înaintării otomane în teritoriu ungar, Bratislava a fost desemnată capitala Ungariei în 1536, făcând parte din Imperiul Habsburgic, în ceea ce avea să fie o nouă eră. Bratislava a devenit un oraș al încoronărilor, sediu al regilor, arhiepiscopilor (1543), nobilimii și organizațiilor și breslelor majore. Între
Bratislava () [Corola-website/Science/297232_a_298561]
-
din Europa se află în apropiere. Clădirea Bibliotecii Universității, construită în 1756, a fost folosită de Dieta (parlamentul) Regatului Ungariei din 1802 până în 1848. Mare parte din legislația importantă din Era de Reformare Maghiară (precum abolirea șerbiei și fondarea Academiei Ungare de Științe) a fost ratificată aici. Centrul istoric prezintă numeroase palate de stil baroc. Palatul Grassalkovich, construit în jurul anului 1760, este acum reședința președintelui slovac, în timp ce guvernul slovac își are sediul în fostul Palat Arhiepiscopal. În 1805, împărații Napoleon I
Bratislava () [Corola-website/Science/297232_a_298561]
-
și Slovacia, se varsă în Dunăre. Este unul din cele mai importante situri arheologice slovace, și include un muzeu dedicat istoriei sale. Datorită poziționării sale strategice, Castelul Devín a fost un castel important, la frontiera dintre Moravia Mare și statul ungar timpuriu. A fost distrus de trupele lui Napoleon în 1809, și este un simbol important al istoriei slovace și slave în general. Conacul Rusovce, cu parcul lui englezesc, se află în cartierul Rusovce. Casa a fost construită inițial în secolul
Bratislava () [Corola-website/Science/297232_a_298561]
-
Monarhul merovingian cel mai de seamă, Carol cel Mare, îl înfrânge în 788 pe prințul Bavariei Tasilo III, ceea ce înseamnă sfârșitul acestui principat.Dezmembrarea Imperiului carolingian dă din nou posibilitatea prinților bavarezi să devină independenți, procesul fiind grăbit de atacurile ungare începând cu anul 862. Principele Bavariei, "markgraf"-ul (margraf, marchiz) Luitpold von Bayern, cade în Bătălia de la Pressburg (907), fiind învins în lupta cu ungurii.Urmează pe tron fiul lui, Arnulf I. După victoria decisivă în alianță cu monarhul saxon
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
unde au fost persecutați în secolele VI-X (în 632 iudaismul a fost interzis și în 720 s-a încercat o botezare forțată a evreilor). Nu există date istorice cu privire la numărul aproximativ de evrei imigrați și convertiți. În preajma strămutării triburilor ungare în Pannonia, li s-au alăturat trei triburi hazare, supranumite "kavari" (pe grecește "kavaroi"; potrivit cronicii "De administrando imperii" de Constantin VII Porfirogenetul și altor izvoare). Decenii mai târziu, în timpul domniei ducelui Tokșun (Taksony) (mijlocul sec. X), pe teritoriul noii
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
în Pannonia, li s-au alăturat trei triburi hazare, supranumite "kavari" (pe grecește "kavaroi"; potrivit cronicii "De administrando imperii" de Constantin VII Porfirogenetul și altor izvoare). Decenii mai târziu, în timpul domniei ducelui Tokșun (Taksony) (mijlocul sec. X), pe teritoriul noii Ungarii au fost admise alte grupuri de hazari. Kavarii se presupune că erau de confesiune mozaică, însă probabil neobservantă a Talmudului. Potrivit izvoarelor, plecarea lor din est a fost o consecință a unei revolte (eșuate) față de han. În noua patrie, Pannonia
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
în timpul domniei prințului Rastislav, precum și expansiunea teritorială din timpul regelui Svatopluk I. După dezintegrarea Moraviei Mari, la începutul secolului X, maghiarii au anexat treptat teritoriul actual al Slovaciei. La sfârșitul secolului X, Slovacia de sud-vest a fost încorporată în Principatul Ungar, aflat pe atunci în expansiune (după anul 1000 devine Regatul Ungariei). Mare parte din Slovacia a fost integrată în Regatul Ungariei până în c.1100, iar regiunile din nord-est până în c.1300. Datorită nivelului sau de dezvoltare economică și culturală ridicat
Slovacia () [Corola-website/Science/297289_a_298618]
-
regatului a scăzut, desi Bratislava și-a menținut statutul de capitală a Ungariei până în 1848, cănd Budapesta a fost declarată nouă capitala. În timpul revoluției din 1848-49 slovacii au fost de partea împăratului austriac, deoarece scopul lor era separarea de partea ungară a monarhiei austriece, dar nu și-au putut îndeplini obiectivul. În timpul Dualismului Austro-Ungar (1867-1918), slovacii au avut de suferit de pe urma politicii dure de maghiarizare a guvernului ungur. După invadarea Cehiei, Hitler l-a invitat pe monseniorul Jozef Tiso la Berlin
Slovacia () [Corola-website/Science/297289_a_298618]
-
-lea și Țarul Ioan Asan I în anii 1202-1204. Anonymus sau Simon de Keza au afirmat originea latină a românilor, în cronicile lor anterioare întemeierii țărilor române, nu s-a sesizat un ton de ostilitate față de români și că statul ungar nu suprimase încă autonomiile locale, iar românii din Transilvania nu erau excluși din drepturi. Limba latină similară cu limba română, așezarea geografică a românilor, i-a determinat pe autorii care au studiat textele latine despre războaiele daco-romane să confere originea
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
perioada marilor migrații, dintre triburile de goți, huni, gepizi, vandali și slavi, numai slavii au avut un impact asupra populației locale. Veche regiune românească, "Țara Maramureșului" este atestată documentar pentru prima oară cu acest nume în 1199, în perioada expansiunii ungare în Transilvania. În acea epocă, exista populație românească în întreg Maramureșul, precum și în regiunile vecine, la vest, Ung, Bereg și Ugocea. Pentru acestea din urmă, regii Ungariei garantau românilor dreptul de a-și alege singuri voievodul și de a fi
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
de regele Ludovic I d'Anjou, a fost trimis, în 1351, să întemeieze un voievodat vasal Ungariei, în scop de apărare (o "marcă" de frontieră). În 1359, Bogdan vodă din Cuhea, după ce s-a opus câțiva ani introducerii sistemului feudal ungar în Maramureș, a trecut munții împreună cu oștenii săi și l-a alungat pe Balc, urmașul lui Dragoș și a impus independența voievodatului Moldova față de Ungaria. Evenimentul a marcat și trecerea de la organizarea tradițională, de voievodat și cnezate, la cea feudală
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
dus, rănit, la Brașov. După această bătălie, Ștefan cel Mare a întreprins o incursiune de pedeapsă în Maramureș, trecând prin foc și sabie orașele de "oaspeți regali", inclusiv puternica cetate a Hustului. Dupa victoria otomană de la Mohács (1526) asupra regatului ungar, Maramureșul a fost integrat în Voievodatul Transilvania (1538). În 1599, întregul Maramureș a ajuns în stăpânirea lui Mihai Viteazul, odată cu unirea celor trei principate. După 1688, Maramureșul a devenit parte a Imperiului Austriac, odată cu Transilvania. În Maramureș nu a avut
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
vor dezvolta așezări cu caracter urban și cetăți de apărare ca acelea de la Visc (1299) și Hust (1329). Aceste așezări vor rămâne însă destul de izolate și vor avea o prea mică influență asupra locuitorilor români din zonă. Sub presiunea regalității ungare, în secolul al XIV-lea, Maramureșul își pierde treptat independența, o parte din cnezi acceptând rangurile nobiliare care la început dublau titlurile cneziale ca mai apoi să le înlocuiască definitiv. Alti fruntași maramureșeni aleg să treacă în Moldova, Polonia sau
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
23 septembrie 1386. El găsește Țara Românească în plin proces de dezvoltare datorită politicilor înțelepte promovate de înaintașii săi și va continua consolidarea economiei, armatei, administrației și Bisericii. Rezultatele obținute i-au permis să reziste tendințelor de expansiune ale Regatului Ungar și ale Poloniei, care urmăreau în special controlul asupra gurilor Dunării, și să stăvilească forțele otomane aflate în plină expansiune în Balcani. Mircea ajunge să stăpânească un vast teritoriu, pe care îl va organiza într-o formă centralizată, sub autoritatea
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
solide pentru a-și mări șansele de a păstra independența țării. A păstrat relații strânse cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, bazate pe interesul reciproc în lupta împotriva extinderii Imperiului Otoman. Trebuie menționat faptul că Mircea a fost vasalul regelui ungar, care i-a recunoscut ca feude ducatele Făgăraș, Amlaș și Banatul de Severin; în plus i-a mai acordat castelul Bran și domeniul Bologa cu 18 sate. Cu toate că jurământul de credință nu s-a păstrat până în zilele noastre, aluzii la
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
mai puțini preciși. După întrevederea din 1406 de la Severin, în care regele Sigismund i-ar fi cerut lui Mircea cetatea Licostomo (Chilia Veche), relațiile dintre Ungaria și Țara Românească se înrăutățesc. Pentru a contracara o eventuală campanie militară a regelui ungar, domnul muntean reînnoiește în 1410 tratatul cu Polonia. În 1400 Mircea l-a îndepărtat de la tronul Moldovei pe Iuga Ologul și l-a impus ca domn pe Alexandru cel Bun, fiul lui Roman Mușat. Până la moartea voievodului muntean, relațiile dintre
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
o întâlnire între Mircea și Sigismund de Luxemburg. De remarcat faptul că pentru început acest teritoriu a fost lăsat cu neîncredere sub stăpânirea lui Mircea. Din 1388 și până în 1393 au continuat să existe bani de Severin numiți de regele ungar, însă aceștia rezidau în Banatul Timișoarei. După bătălia de la Rovine, convingându-se că poate lăsa cu încredere feudele ardelene și Banatul de Severin sub cârmuirea lui Mircea, Sigismund suspendă funcția de ban de Severin. Această situație va dura până la 1428
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
lăsa cu încredere feudele ardelene și Banatul de Severin sub cârmuirea lui Mircea, Sigismund suspendă funcția de ban de Severin. Această situație va dura până la 1428. Întocmai ca și în cazul Banatului de Severin, profitând de scurta anarhie din Regatul Ungar, Mircea a preluat Amlașul și Făgărașul în virtutea vechiului drept de moștenire de la Vladislav I. Sigismund de Luxemburg le-a lăsat sub stăpânirea vasalului său, deși cu neîncredere până la bătălia de la Rovine. Cele 12 documente date pentru Țara Făgărașului permit să
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
i-a fost oferită lui Mircea de către Sigismund în 1395. Va rămâne sub stăpânirea Țării Românești până în timpul lui Mihail I, când, pe 7 iunie 1419, în urma numeroaselor proteste ale brașovenilor împotriva castelanilor munteni, cetatea este luată înapoi de regele ungar. Între 1399 și 1410 Mircea cel Bătrân a mai stăpânit în Ardeal și cetatea Bologa. Aceasta i-a fost acordată de către regele Sigismund fie după lupta de la Nicopole, fie în preajma lui 1398. Există o singură mențiune documentară a acestei stăpâniri
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
pe bogăția oilor și a peștelui. Mircea pierde Dobrogea cel mai probabil după înfrângerea de la Nicopole (1396), însă o recuperează în 1404 cu ajutorul lui Sigismund de Luxemburg. Puține știri există în legătură cu victoria din 1404, anume doar o scrisoare a regelui ungar din același an, în care menționează despre "„frumoasele izbânde dobândite de voievodul Valahiei împotriva turcilor, cu ajutor trimis din partea regelui”". În 1409, Mircea respinge un nou atac al otomanilor lângă Silistra, fapt menționat într-o inscripție comemorativă în limba greacă
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
capete încoronate redate în profil, despărțite de o tulpină bifurcată în partea superioară. Există opinia că cele două personaje ar fi Mircea și fiul său Mihail. În martie 1395 voievodul muntean semnează la Brașov un tratat de alianță cu regele ungar Sigismund. Neavând la el pecetea cea mare, Mircea confirmă cu sigiliul cel mic, reprezentând un leu rampant. De asemenea, la înnoirea tratatului cu Polonia, în 1411, Mircea folosește atât sigiliul de stat, cât și pe cel mic. Stema dinastică a
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
turcești Hammam, printre cele mai valoroase monumente de arhitectură ale stațiunii. La finalul secolului al XIX-lea, orașul cunoaște o mare dezvoltare, aici luând naștere câteva complexe de tratament balnear. În anul 1909, stațiunea este vândută unei societăți pe acțiuni ungare, iar după primul război mondial stațiunea intră în proprietatatea unei societăți de stat cehoslovace. În anul 1995, aceasta s-a transformat în societatea pe acțiuni Kúpele Trenčianske Teplice, a.s. (Băile Trenčianske Teplice S.A.), care deține complexul balnear până în prezent
Trenčianske Teplice () [Corola-website/Science/297391_a_298720]
-
în România. </spân></p> Migranții romi din Est - clandestini de 25 de ani Conform unui raport publicat în 2015 de Amnesty Internațional, în Franța locuiesc între 15.000 și 20.000 de migranți romi de naționalitate română, bulgară, cehă, slovaca, ungară, moldoveneasca, sau din țările din fosta Iugoslavie - Șerbia, Croația, Kosovo. Majoritatea acestora au migrat în anii ’90, la scurt timp după căderea regimurilor din blocul estic. Deși trăiesc acolo de mai mulți ani, ei sunt considerați „clandestini” pe teritoriul francez
Relocare temporară la hotel, dar să fie liniște! Apoi, la frontieră. () [Corola-website/Science/296088_a_297417]
-
Diverse forme de teatru proletar sau de teatru politic popular s-au dezvoltat concomitent în Germania (în special în Berlin), în Uniunea Sovietică, unde au fost finanțate și sprijinite de stat, si pentru scurt timp în Ungaria, în timpul revoluției bolșevice ungare. Noile forme teatrale sovietice și germane au fost rapid importate în Europa de Vest, Asia și Statele Unite, în special prin intermediul colaborării în cadrul Internaționalei comuniste. În Germania, germenii teatrului politic au apărut în cadrul mișcării dadaiste, impulsionați în primul rând de militantismul pacifist în timpul
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
existat o perioadă în care suferința microvasculară la diabetici, inclusiv la nivelul picioarelor, a fost înțeleasă ca o "microangiopatie ocluzivă". Studii microscopice ulterioare au infirmat această ipoteza, singura modificare morfologică confirmată fiind ingroșarea membranei bazale in capilarele musculare (Sipperstein M.D., Ungar R.H. si col., J. Clin. Invest. 1968). 11 Progresele in tehnicile de măsurare a presiunilor si fluxului la nivelul microcirculației au condus la elaborarea așa numitei " ipoteze hemodinamice" a patogenezei microangiopatiei (24) .Aceasta ipoteză este susținuta atât de constatarea creșterii
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]