8,137 matches
-
sau chiar ai lumii, din toate timpurile, denumind noua mea subspecie „Limenitis populi rossica“. Peste o lună mi-a Înapoiat descrierea și acuarelele cu „rossica Nabokov“, cu numai două cuvinte mâzgălite pe spatele scrisorii mele: „bucovinensis Hormuzaki“. Cât l-am urât pe Hormuzaki! Și cât de jignit m-am simțit când am găsit, Într-una din lucrurile ulterioare ale lui Kuznețov, o referire grosolană la „școlarii care tot botează mărunte vietăți ale nimfei Poplar!“. Neintimidat totuși de eșecul cu populi, „am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care să nu mai calce, din când în când, pe de lături, ca, apoi, să se întoarcă acasă cu și mai multă dragoste. Toți voievozii, toți regii, și parcă numai ei? Mușatinii sunt celebri. Mare lucru! Se sfârșește lumea?! Îl urăsc!! Îl urăsc!! Îl urăsc!! țipă Maria isteric. Maria! Ascultă-mă! Maria! o zgâlțâie. Înțelege! Nu poți înțelege?! Viața oșteanului, a Domnului cu atât mai mult, e aspră: prin zloată, ud, înfrigurat, mereu cu moartea alături. Găsește și el, în fuga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu mai calce, din când în când, pe de lături, ca, apoi, să se întoarcă acasă cu și mai multă dragoste. Toți voievozii, toți regii, și parcă numai ei? Mușatinii sunt celebri. Mare lucru! Se sfârșește lumea?! Îl urăsc!! Îl urăsc!! Îl urăsc!! țipă Maria isteric. Maria! Ascultă-mă! Maria! o zgâlțâie. Înțelege! Nu poți înțelege?! Viața oșteanului, a Domnului cu atât mai mult, e aspră: prin zloată, ud, înfrigurat, mereu cu moartea alături. Găsește și el, în fuga calului -, puțină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
calce, din când în când, pe de lături, ca, apoi, să se întoarcă acasă cu și mai multă dragoste. Toți voievozii, toți regii, și parcă numai ei? Mușatinii sunt celebri. Mare lucru! Se sfârșește lumea?! Îl urăsc!! Îl urăsc!! Îl urăsc!! țipă Maria isteric. Maria! Ascultă-mă! Maria! o zgâlțâie. Înțelege! Nu poți înțelege?! Viața oșteanului, a Domnului cu atât mai mult, e aspră: prin zloată, ud, înfrigurat, mereu cu moartea alături. Găsește și el, în fuga calului -, puțină căldură lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au năimit pierzători de i-au strecurat otravă în pilaf sau în vreo doftorie, povestește Maria. Din păcate, făptașii au dat greș. Vulpoiul a mirosit la timp și pierzătorii mi-e groază să pomenesc ce-au pătimit... Ah, cât îl urăsc! Îl urăsc! Îl urăsc! se dezlănțuie Alexandru. Mă rog, cât mă rog să vină odată și aceea zi a răzbunării! Altfel, ce sens ar avea viața mea?! Am crescut în această ură pe care am hrănit-o an de an
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pierzători de i-au strecurat otravă în pilaf sau în vreo doftorie, povestește Maria. Din păcate, făptașii au dat greș. Vulpoiul a mirosit la timp și pierzătorii mi-e groază să pomenesc ce-au pătimit... Ah, cât îl urăsc! Îl urăsc! Îl urăsc! se dezlănțuie Alexandru. Mă rog, cât mă rog să vină odată și aceea zi a răzbunării! Altfel, ce sens ar avea viața mea?! Am crescut în această ură pe care am hrănit-o an de an. Eram de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
i-au strecurat otravă în pilaf sau în vreo doftorie, povestește Maria. Din păcate, făptașii au dat greș. Vulpoiul a mirosit la timp și pierzătorii mi-e groază să pomenesc ce-au pătimit... Ah, cât îl urăsc! Îl urăsc! Îl urăsc! se dezlănțuie Alexandru. Mă rog, cât mă rog să vină odată și aceea zi a răzbunării! Altfel, ce sens ar avea viața mea?! Am crescut în această ură pe care am hrănit-o an de an. Eram de-o șchioapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fim urcate într-un rădvan și duse la Suceava "ostatice"... "La război, ca la război", se scuză Ștefan, ridicând din umeri, ca o fatalitate. De doi ani, ostatică în turnul din latura de miazăzi a cetății, mă străduiam să te urăsc pentru tot răul ce ni l-ai făcut... Da, am tăiat câțiva boieri, atuncea... spune Ștefan și lasă capul în jos, spăsit. Rău îmi pare... Da' ce puteam face? Prea se vânduseră turcilor, vânduseră și țara... Erau niște hicleni. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce ni l-ai făcut... Da, am tăiat câțiva boieri, atuncea... spune Ștefan și lasă capul în jos, spăsit. Rău îmi pare... Da' ce puteam face? Prea se vânduseră turcilor, vânduseră și țara... Erau niște hicleni. Mă străduiam să te urăsc și nu puteam... Mă urcam în turn, mă ascundeam după metereze și te urmăream, te petreceam cu privirea până hăt-departe, până te pierdeai într-un nor de praf... Mă chinuiam să te urăsc și nu puteam... Ștefan îi pune mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Erau niște hicleni. Mă străduiam să te urăsc și nu puteam... Mă urcam în turn, mă ascundeam după metereze și te urmăream, te petreceam cu privirea până hăt-departe, până te pierdeai într-un nor de praf... Mă chinuiam să te urăsc și nu puteam... Ștefan îi pune mâna pe creștet: Și eu... eu nu știam ce comoară se ascunde în turnul dinspre miază-zi al Cetății... Măria ta, știi, eu am o stea, a mea... Eu mi-am ales-o una mică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
strălucita izbândă" ce a repurtat-o asupra Moldovei... Și că, de fapt, dosul era față, că scârbavnica săgeată l-a lovit în "vitejescu-i piept". Drept pentru care, principii Europei au zâmbit ipocrit și s-au grăbit să-i proslăvească vitejia urându-i grabnică însănătoșire. Fantastic! explodează Mihail. "Așa se scrie istoria"... Să fiu cinstit însă recunoaște Ștefan nici eu n-am fost "înger, îngerașul meu". Când mi-a venit bine la socoteală, i-am smuls Chilia; și mult l-a durut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-i al lui e-al lui... Priviți mărețe umbre! Boier Alexa a căzut în cur de admirație în fața "vitejiei" Măriei sale! îl ia peste picior Isaia. De aici și până la trădare nu-i decât un pas. N-ai teamă. Prea îl urăsc! Dar nu pot să nu recunosc... Nimeni, izbucnește Isaia cu patimă, nimeni, nu-l poate urî mai mult ca mine. Eu am fost, cândva, am fost mare, am fost cineva... M-a decăzut din toate dregătoriile. Ce sunt acum?! Nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
admirație în fața "vitejiei" Măriei sale! îl ia peste picior Isaia. De aici și până la trădare nu-i decât un pas. N-ai teamă. Prea îl urăsc! Dar nu pot să nu recunosc... Nimeni, izbucnește Isaia cu patimă, nimeni, nu-l poate urî mai mult ca mine. Eu am fost, cândva, am fost mare, am fost cineva... M-a decăzut din toate dregătoriile. Ce sunt acum?! Nimeni! Un nimeni tăiat în două, în patru! scrâșnește să-și fărâme măselele. Ai fost Mare vornic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ți-i ție frică de moarte? Frică?! Și încă ce frică! De prea multe ori mi-a rânjit, nu m-a avut încă... Moartea m-a învățat să iubesc și mai mult viața. Desigur, fugim de moarte... Orice moarte e urâtă, oricât de glorioasă ar fi ea. Nu e mare lucru să mori; mai anevoie-i să trăiești. Și moartea face parte din viață. Când ajungi să nu-ți mai pese de moarte, nu-ți mai e teamă nici chiar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zvon de bucium. Dar buciumele n-au buciumat... Și cât i-am așteptat, Doamne!... Am luptat singuri... Am murit singuri... Poate... poate n-au putut... îngăimă Daniil. Poate... poate, îngână Ștefan cu tristețe și îngăduință. Poate li s-o fi urât și lor de un așa domn neastâmpărat, ce le-a pricinuit atâta durere, pagubă și moarte. Poate... poate țara nu mă mai vrea... Eu le-am cerut să dea prea mult... Le-am cerut totul! Ei poate n-au înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
noi. Da, ziua aceea a fost o zi de lucru pentru demonul întâlnirilor nedorite, o zi pe care mi-am consacrat-o și în care s-a ocupat, în chip special, de mine. * La botezul fiicei lui Mircea Dinescu, preotul urându-i în încheierea ceremoniei, să devină „o bună româncă și o bună creștină”. „N-ar fi trebuit să spuneți invers, părinte, « o bună creștină (mai întâi) și (apoi) o bună româncă...», obiectez eu. În gând, doar mental, firește. * Prietenul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și apoi exmatriculat - vezi în urmă). Și atunci, și acum (la începutul anilor ’90), colegii (pe atunci de facultate, acum de breaslă) m-au dezavuat și ocolit, aproape în unanimitate... * Că acest om, deși nu i-am făcut nimic, mă urăște, nu poate fi nici o îndoială: nu-mi rămâne decât să sper că mă urăște pentru defectele, și nu pentru calitățile mele. * „Domnule, ce suflet aveți!”, mă trezesc că-mi spune, admirativ-recunoscătoare, oprindu-se, la rându-i, în mijlocul străzii, o doamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
colegii (pe atunci de facultate, acum de breaslă) m-au dezavuat și ocolit, aproape în unanimitate... * Că acest om, deși nu i-am făcut nimic, mă urăște, nu poate fi nici o îndoială: nu-mi rămâne decât să sper că mă urăște pentru defectele, și nu pentru calitățile mele. * „Domnule, ce suflet aveți!”, mă trezesc că-mi spune, admirativ-recunoscătoare, oprindu-se, la rându-i, în mijlocul străzii, o doamnă cam de vârsta mea, care mă văzuse scoțând din servietă o bucată de cârnat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
închină, săruta, pun și ei mâna în acel loc din zid. Cugetam adânc, vedem cu ochii sufletului pe Domnul ostenindu-Se din greu pe Drumul spre Golgota. Mulțime multă, convoi mare L-a însoțit pe cale. Erau, desigur, multi care-L urau pe Domnul, îl loveau, îl scuipau, îl împingeau cu multă ură și răutate. Dar printre aceștia, răi și nedrepți, măi erau unii care îl iubeau pe Domnul și sufereau mult, plângeau și le era milă de El. Până astăzi vin
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ne-a servit cu un lichior de fructe alese, cu suc, dulciuri, rahat, napolitane și biscuiți. Ne-a dat și câte două iconițe. La plecare ne-a îmbrățișat pe toți cu multă dragoste duhovniceasca și ne-a mulțumit de vizita urându-ne sănătate și mântuire la toți cei din România. Și așa, cu emoții de bucurie mai privim mănăstirea și ne oprim o clipă în fața dudului slăvind pe Dumnezeu, mulțumindu-I pentru toate și rugând să fie cu noi pururi. De
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ne-a condus peste tot, ne-a fost ca un ghid nouă. Apoi ne-a binecuvântat și ne-a dat câte o vedere cu Mănăstirea Sf. Ecaterina. Ne-a îmbrățișat pe toți, ne-a mulțumit pentru vizita și ne-a urât sănătate și mântuire la toți. La ora 830 a venit egipteanul cu microbuzul să ne ia pentru că așa a rămas stabilit când ne-a adus. Așa că privim cu mult nesaț mănăstirea și munții care sunt atât de frumoși și colorați
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
fără fond”, beția de cuvinte și impostura. Dar e clar că nu zeflemeaua e la faculté maîtresse a lui Caragiale, ci geniul comic. Există spirite care nu pot evalua distanța dintre zeflemea și geniul comic ; cum bine spunea Ralea, „filistinii urăsc râsul” ; îl urăsc pe toată linia, nediferențiat și global, de la zeflemea la marele comic. Le dă o stare de inconfort. Într-un număr din vara aceasta al unei reviste literare a apărut un articol intitulat „Pornind de la Caragiale”. În acest
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de cuvinte și impostura. Dar e clar că nu zeflemeaua e la faculté maîtresse a lui Caragiale, ci geniul comic. Există spirite care nu pot evalua distanța dintre zeflemea și geniul comic ; cum bine spunea Ralea, „filistinii urăsc râsul” ; îl urăsc pe toată linia, nediferențiat și global, de la zeflemea la marele comic. Le dă o stare de inconfort. Într-un număr din vara aceasta al unei reviste literare a apărut un articol intitulat „Pornind de la Caragiale”. În acest articol ni se
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
exemple, devine o atitudine iar formula ei are valoare de precept. Există un tip de mizantropie agresivă, pe care aș numi-o (cu aproximație și poate impropriu) „puritană” și care, de regulă cu susțineri mai mult sau mai puțin metafizice, urăște și condamnă bucuria, frumusețea, plăcerile vieții ; recurent agresiunea ei ia forme organizate declanșând teroarea. Împotriva acestei agresiuni, lupta nu trebuie să se lase condiționată de ea adoptând aceleași mijloace și mai ales nu aceeași ̀ ncrâncenare. Curajul eficient în atari
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
soția mea ? De ce nu pot răbda până la capăt ? De ce, dacă între noi nu e potrivire de catacter, de vederi, n-o pot lăsa în pace? De ce n-o pot uita, de ce n—o pot disprețui, de ce n-o pot urî pentru toate jignirile și umilirile la care m-a obligat? O, dacă aș fi cunoscut trupește și alte femei, poate că acestea toate ar fi fost posibile.. . Așa cum este, și nu numai așa, ci cu toate păcatele din lume dacă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]