10,163 matches
-
odihna pururea mobilă în descrierea acestei stări exaltate a ființei. El vorbește de o odihnă pururea mișcătoare în duminica vieții îndumnezeite. Este odihna pururea mobilă a celor plini de dorință în jurul Celui dorit. În Dumnezeu e o stabilitate și odihnă veșnică, însă stabilitatea și odihna nu înseamnă încremenire, ci o persistență în ființa proprie. Odihna nu exclude mișcarea, epectaza. Infinitatea lui Dumnezeu face pe cei desăvârșiți să dorească veșnic și să tindă veșnic spre Cel Iubit. Ajunsă în Dumnezeu, firea umană
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
nesatisfăcător al stării și al mișcării, întrucât mișcarea o socotea legată de lumea finită, iar starea nu o socotea ca o mișcare împlinită, ci numai ca o oprire ce implica pericolul plictiselii. Sfântul Grigorie a introdus cu îndrăzneală ideea mișcării veșnice, împlinite și fericite, care depășea contradicția dintre stare și mișcare, ba chiar realiza o identitate. El a pus un accent puternic pe distanța care există între Dumnezeu și om și, de asemenea, pe diferența dintre caracterul imuabil al lui Dumnezeu
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
a cuplului Ceaușescu se vrea dinamică. Continuă ritualul deplasărilor în străinătate, cu frazele consacrate cu prilejul plecării de pe aeroportul din București și de întâmpinare la întoarcere, pe drumul de la aeroport spre centrul orașului. Aceleași fotografii, în alb-negru, retușate, ale cuplului veșnic senin în maturitatea sa. Un cuplu salutând mulțimea. Elena, coafată îngrijit și cuminte, cu părul strâns, cu rochiile ei înflorate, strânse în talie, cu taioarele cu fuste plisate, cu fruntea liberă, cu puține riduri. Nicolae Ceaușescu, mic de statură, cu
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Europei Centrale în procesul de integrare euroatlantică și europeană. Acest decalaj nu este însă neapărat atât de "istoric" pe cât se obișnuiește să se considere. Departe de a fi, în esența ei măcar, rodul unei fatalități înrădăcinate în trecutul îndepărtat, această veșnică întârziere a cărei percepție grevează masiv și asupra românilor, și asupra acceptării României atât în mediile politice, cât și în opinia publică internațională reprezintă rezultatul unor opțiuni politice deliberate ale echipelor care s-au succedat la putere în ultima jumătate
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
fixate, de-o parte și de alta, încât nu am cum să explic aici ce cred eu că s-a întâmplat de fapt în martie 1990. Fapt este însă că, din această simplificată mitologie, a rezultat pe de-o parte veșnica insatisfacție a acelora dintre maghiari care sperau în 1990 la o soluție radicală anularea Tratatului de la Versailles și pe de alta o anume nepăsare a opiniei publice majoritare din România față de soluționarea durabilă a problemei minorităților odată cu cooptarea UDMR la
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
recuperată pe cale magică și reparatorie: zeul Enki confecționează două divinități din lut (ceea ce amintește de Caloian), le însuflețește și le trimite în lumea „de dincolo” pentru a stropi corpul neînsuflețit al Inannei cu „licoarea vieții”. Calea către nemurire, către tinerețe veșnică, către viață fără de moarte începe să capete, la sfîrșitul aventurii eșuate a zeiței sumeriene, un înțeles nou: în Marele de Jos nu pătrunde nimeni; așadar, moartea nu poate fi învinsă, adevăr cutremurător chiar și pentru zei. Cei vechi și-au
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pe terenul medicinii, fapt ce a dat prilej la comentarii favorabile în lumea greacă, cum aflăm din dialogul Charmides. Platon reținea cu interes practicile terapeutice ale ucenicilor lui Zalmoxis, care „se considerau nemuritori”. Nu apelau la planta miraculoasă a vieții veșnice, dar știau să beneficieze de proprietățile ei naturale și să le aplice cu folos, pentru refacerea corectă a totului. În spiritul patronatului s-a gîndit când a fost identificat microcosmosul în relație integratoare cu macrocosmosul: omul, în individuația sa, este
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Iștar, la poarta Infernului, înainte de experimentarea pe cont propriu și de inițiere. Păstorul carpatic nu repetă nici aventura deșartă a lui Ghilgameș, și nici pe aceea a eroului „tristei figuri” din Tinerețe fără bătrînețe..., în căutarea unui simulacru al vieții veșnice. El „știe” deja că toate sunt eșecuri. De aceea nu-i rămîne decît să întîmpine moartea cu înțelegere și cu stăpînire de sine. Jalea, durerea, disperarea, înlăcrimarea sunt transferate asupra oilor amenințate să rămînă de izbeliște, ca în mitul sumerian
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
o să știm niciodată în ce împrejurări omul cu sensibilitate și judecată a înțeles moartea ca moarte, în accepțiune dramatică, nu ca trecere, călătorie. Dar întrebarea s-a pus insistent, în cele trei aspecte fundamentale ale presupusei existențe: 1. ca viață veșnică (nemurire) de care nu beneficiau decît zeii. Ea se dobîndea prin naștere ori era dăruită și se asigura prin consumul unei substanțe revitalizante: ambrozia, soma, lamura; 2. ca trecere într-o altă lume, asemănătoare, în apropierea strămoșilor și a zeilor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
b. Mioara năzdrăvană Oaia face figură aparte, prin modestie și „lipsă de reprezentare”, în bestiarul fabulos. Unele dicționare de specialitate o consemnează ca pe orice animal domestic, fără personalitate, doar pentru că aparține necuvîntătoarelor. Față de Taur, Cerb și Berbece, animale în veșnic neastîmpăr și răscolitoare de lume, te întrebi dacă oaia își justifică prezența în imaginarul bestiar și fabulos. O primă impresie. În fond, ea este „năzdrăvană”, poziție proprie și unică în inventarul mitologic. De aici înrudirea cu puterile chtoniene, cu preotesele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
terasă niște prieteni, să le dau ceva de băut. Nu le-am spus cu ce prilej, dar în sinea mea mi-am zis că pentru tine, să-mi fie inima împăcată și ție, acolo, dacă mai ești pe undeva, pace veșnică. Aici s-au întâmplat niște chestii ciudate, babele ar spune că acestea au fost niște semne, precum că tu ai fost atunci lângă mine și ai dat cu cotul. Dar să nu anticipez. La un moment dat, am vrut să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nuanțe ale unei ape în eterna-i schimbare. Și ce bine ar fi dacă aș izbuti! La ce mă gândeam? Îmi venise în minte o comparație între lumea zeilor și cea pământeană. Sus, în Olimp, zeii trăiau într-o primăvară veșnică, în plăceri, căci nemurirea și puterea lor îi ajuta să-și facă o lume a lor, cu legi făcute de ei, la îndemână pentru o viață ușoară, nu cunoșteau ce-i suferința, papau ambrozie și nu cunoșteau senzația foamei, sorbeau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
soluții care să răspundă eficient crizei de sens prin care trece omul actual. Viziunile lui Nietzsche despre stat și societate, precum și cele despre filosofie sau cultură sunt și ele circumscrise unei dorințe de salvare, de regăsire, într-un context al “veșnicei reîntoarceri” - concepție care, la exercițiu împotriva căderii 95 răndul său, prezintă un conținut la fel de necreștin ca și mesajul “morții lui Dumnezeu”. La Nietzsche însă, conceptul veșnicei reîntoarceri capătă semnificația unei permanente deveniri a omului întru desăvărșirea propriei persoane a propriului
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
sunt și ele circumscrise unei dorințe de salvare, de regăsire, într-un context al “veșnicei reîntoarceri” - concepție care, la exercițiu împotriva căderii 95 răndul său, prezintă un conținut la fel de necreștin ca și mesajul “morții lui Dumnezeu”. La Nietzsche însă, conceptul veșnicei reîntoarceri capătă semnificația unei permanente deveniri a omului întru desăvărșirea propriei persoane a propriului supraom. La Nietzsche totul este poetic. Poetic, adică mai mult decăt filosofic, mai mult chiar decăt profetic. Niciodată nu aș accepta ideea transformării lui Nietzsche într-
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
zilei ca să-și scape neamul de urgia în care-l băgaseră tot pârile Leurdeanului. Și testamentul, așijderea. L-a făcut de parcă nu ar fi fost vremurile așa de tulburi, de parcă hotărniciile pe care le trăsese postelnicul Constantin, bărbatul domniei sale, erau veșnice, iar ei doi, el ca un patriarh și ea matcă de neamuri, stabileau peste timp pământurile făgăduite celor ce vor veni. Și făcuse bine să vină la locurile sfinte. O împăcase cu turcii căci, iată, de când se dase drumul creștinilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aseară în fața Stancăi vorbele acelea. Se știe de către toți, marele logofăt este mut, nu spune decât snoave și decât ceea ce vrea să fie aflat. Da, da, va încerca. Averea mamii o voi reîmpărți, Drăghici a răposat, pomenirea lui să fie veșnică, și apoi și-a luat partea de pe când trăia tata, și eu mi-am luat-o, dar s a dus pentru ca să-i înalț în rang pe toți, așa că o voi reîmpărți, luându-mi și mie partea ce mi se cuvine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Măria ta, asta e politică, adică grijă lumească. Am slujit la Cotroceni, am luat potirul în mâini și pe el era scris: „Acest sfânt potir iaste făcut de prealuminatul Io Șerban Basarab, și l-au dăruit sfintei mânăstiri Cotroceni pentru veșnică pomenire”. Și dacă am citit asta, m-am rugat pentru măria ta și așa face și egumenul și toți câți or veni după el, așa că nu ești singur, te însoțesc rugăciunile noastre. Acum o să plec, mă pregătesc pentru liturghia de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prin fața crucii de lemn pe care o pusese bunicul Preda Brâncoveanu pe locul unde taica a fost ucis de seimeni. Se uită lung la cruce. Crescuse fără tată, de taica mare abia își aducea aminte. O să mă înalț ca să fac veșnică pomenirea voastră, își spuse în gând, apoi își sumeți spre cer capul, privind mulțimea. Când au ajuns în dreptul curților domnești, doi comișei s-au repezit să-i țină calul și scara șeii. A descălecat sprinten și s-a întors cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din tot Bucureștiul. Rar, așteptându-se unul pe altul, clopotele conversau între ele. „A murit vodă și-l pregătesc pentru ultimul drum”, spunea clopotul de la Sfântul Anton; „Da, da, a murit vodă”, preluau cele de la Sfântul Gheorghe și de la Mitropolie; „Veșnică pomenire”, răspundeau mahalalele și din nou așa, până când toate ulițele s-au umplut de lume. La sfârșitul liturghiei, opt monahi greci și opt monahi de la mânăstirea Radu Vodă, primii pe partea dreaptă, ceilalți pe partea stângă, au ridicat năsălia cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doamnă. Îi țineau Mariei panihidele la București, la mânăstirea Sfântul Gheorghe, deodată cu ale beizadelei Radu Iliaș, care murise la beție la douăzeci și trei de ani. Atunci când domnița Stanca în haine cernite înălța coliva, nu auzea cântarea tânguită de veșnică pomenire, ci-i răsunau în urechi, proaspete ca aievea, doar vorbele: „Mie mi-a spus Zamfira că o să ajung doamnă, nu ei, pe mine trebuiau să mă pețească, ce dacă am doar doișpe ani”, și își jura să păstreze văduvia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a fi participat la complotul din vara trecută împotriva domnitorului în care se hotăra trecerea cavaleriei valahe condusă de marele spătar Toma Cantacuzino de partea rușilor, căci ce altceva putea să însemne demisia - paretesis, cum îi spunea mitropolitul? Politica de veșnică așteptare a Brâncoveanului îi deruta pe toți, chiar și pe el, deși citise preceptele lui Machiavelli de sute de ori. Acea artă de a prezenta drept necesară lipsa de moralitate a politicii unui principe autoritar bine intenționat care străbătea opera
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
părul care încă nu i-a crescut, să-l ghicesc cum este. Măriuța taichii, cui rămâi tu așa, fără mamă? Cum spuneam, neică Mihai, vreau s-o dăruiesc pe Bălașa mea acum, la soroc de despărțire, ca să-i fie de veșnică pomenire, și prințul desfășură sulul de pergament. Cei trei bărbați se aplecară asupra mesei ca să vadă mai bine. Era desenul unei pietre funerare cu laturile foarte frumos împodobite cu motive florale. — Doresc peste piatra care o acoperă să-i înalț
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pergament. — Ștefane nepoate, mâine dar nu chiar dis-de dimineață, că am îmbătrânit și mă cam dor oasele la deșteptare, trecând prin fața caselor noastre oprește că vin și eu să te însoțesc la Târgoviște. Biserica Mitropoliei, așa cum au pus sfinția sa Theodosie, veșnică-i fie odihna, de au înfrumusețat o cu altar și cu tindă nouă și cu zugrăveală fără de pereche făcută de meșterii Nicolae și Radu, nu este un lucru de rând. Or, piatra Bălașei trebuie să fie astfel dăltuită ca să sară
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cel drept al mântuirii. Ce să însemne oare moartea după ce a fost biruită prin Învierea lui Hristos, decât nădejdea că prin credință și iubire vom merita judecată miloasă. Păcatele însă încearcă mereu sufletele noastre și le depărtează de pacea cea veșnică și doar mărturisirea lor învie în noi dragostea ce i datorăm lui Hristos. De aceea mi-e frică de moarte, ca să nu mă aflu cu păcatele nespuse și neispășite, și-l iubesc pe Iisus din toată inima mea, nădăjduind în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mare la cele dumnezeiești. Drept aceea s-au sfârșit peste puțin, pentru ca să câștige rodurile lucrurilor ei, celor plăcute lui Dumnezeu, sau să zic mai bine, s-au sfârșit peste puțin, pentru ca să câștige zilele ei și să-și facă viața ei veșnică. O pasăre, ce se numește fenix, de ce se săvârșește făr-de-vreme de ceea mai mult își adaogă zilele vieții, pentru că moartea îi înnoiește viața și-i dăruiește ani mulți. Deci această cocoană, de ar fi murit ca să se săvârșească, ar fi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]