9,098 matches
-
vindecat singur. Șamanul face cu putință recăpătarea echilibrului. De regulă, omul este un subiect ale cărui capacități întrec cu mult media comunității. XVIII.2. Căile sociale ale consacrării șamanice în opinia lui Mircea Eliade, șaman se poate ajunge „a) prin vocație spontană («chemare» sau «alegere»); b) prin transmitere ereditară a profesiei șamanice; și c) prin decizie personală sau, mai rar, prin voința clanului”. Indiferent de căi, dubla instruire prin viziuni extatice și învățătură tradițională este esențială: a) prin vocație spontană sau
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
a) prin vocație spontană («chemare» sau «alegere»); b) prin transmitere ereditară a profesiei șamanice; și c) prin decizie personală sau, mai rar, prin voința clanului”. Indiferent de căi, dubla instruire prin viziuni extatice și învățătură tradițională este esențială: a) prin vocație spontană sau alegerea de către spirite. Se întâlnește în America de Nord (la indienii de prerie și california). Semne clasice ale vocației șamanice sunt cele referitoare la visele în care cade o persoană, apoi scapă de o primejdie, are viziuni și, în sfârșit
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
sau, mai rar, prin voința clanului”. Indiferent de căi, dubla instruire prin viziuni extatice și învățătură tradițională este esențială: a) prin vocație spontană sau alegerea de către spirite. Se întâlnește în America de Nord (la indienii de prerie și california). Semne clasice ale vocației șamanice sunt cele referitoare la visele în care cade o persoană, apoi scapă de o primejdie, are viziuni și, în sfârșit, o boală pe care un șaman recunoscut o va vindeca. În multe situații, viitorului șaman Îi apare în vis
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
românii ar fi trăit spre sfârșitul Evului Mediu într-o unitate politică și culturală cu populațiile Asiatice. În timpul rusaliilor, româncele cădeau în extaz și făceau prorociri. Este șamanism? M. Eliade este convins că nu. Argumentele lui ar fi: a) lipsa vocației, inițierii și uceniciei; b) lipsa costumului ritual și a spiritelor auxiliare; c) lipsa facultății de a provoca transe după dorință și de a o stăpâni; d) absența capacităților de vindecare; e) lipsa caracterului psihopomp al ceremonialului. conform teoriei lui Mircea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
și operei lui Eminescu, încheindu-se astfel: „Ne place sau nu, Eminescu n-a fost un credincios creștin (deși va fi avut în comun cu creștinismul în resorturile intime ale personalității sale acuitatea metafizică, intuiția organicului, reverența față de tradiție sau vocația mărturisitoare). Dar Eminescu rămîne Eminescu, așa cum a fost. Geniul artistic (mai ales pe fondul de dezangajare religioasă al modernității) poate să-și asume sau nu, într o măsură sau alta, creștinismul aceasta stă în “căderea” și-n “libertatea” lui noetică
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
M-a adus la culmea disperării, și aproape că m-a făcut să îmi pun capăt zilelor. Arta! Doar arta m-a împiedicat. Ah! cum puteam să renunț la lume înainte să scot la iveală tot ce simțeam că era vocația mea să creez! (apud Yonge 1906: 179) Cînd s-a sinucis, Chatterton încă avea la el opera originală ce ar fi putut să îi aducă bani; totuși, a părut mînat de un destin implacabil: [Î]ntr-un acces de mînie împotriva
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
tragicului său geniu avea curînd să îi inspire pe rînd pe Blake, Wordsworth, Coleridge*, Keats, Shelley, Byron, De Quincey (Groom 1999: 3-4), precum și pe Clare (care într-adevăr a fost inspirat inițial de Chatterton însuși să se îndrepte spre o "vocație poetică" și să fie ca el, original și independent) și pe poeții plebei sau țărani conștienți de "dubla voce" a lui Chatterton, și anume vocea poetică ce vorbea literaților rafinați precum unui patron literar, și cea care vorbea oamenilor de
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
care el își modelează și înfrumusețează viața în duhul morților părinți și străbuni, în duhul Căpitanului și a morților săi, printr-o trăire aspră și severă care trezește în sufletul lui vibrații dumnezeiești prin care reușește să pună în lumină vocația gândirii înalte, biruind tentațiile amăgirilor tulburătoare și amarul multor tristeți, împodobindu-și pașii cu fapte mari care îi înalță fruntea și se cuminecă prin ele. Prin jurământ, în sufletul legionarului se înscăunează legi și porunci cu care va înfrunta mișelii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
parte, garantate de poliție și de justiție și, pe de altă parte, sunt o garanție contra abuzului justiției sau poliției. Una dintre componentele esențiale ale libertăților pentru oamenii din secolul al XVIII-lea era protecția contra abuzurilor justiției, a cărei vocație totuși este de a proteja indivizii. În același fel, astăzi, legea garantează contra abuzurilor justiției sau poliției, dar pe de altă parte, pasiunea pentru securitate sau dorința de siguranță, care este extrem de mare în societățile noastre, ne face să cerem
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
fac să iasă puterea din conflictul pacific și organizat între grupuri și partide, sunt fără îndoială, societăți excepționale din punct de vedere istoric. Nu vreau să spun că sunt condamnate la moarte. Nu vreau să spun că restul societăților au vocația de a-și organiza viața în comunitate după modelul nostru. Spun că nu trebuie niciodată să uităm, în măsura în care iubim libertățile sau libertatea, că ne bucurăm de un privilegiu rar în istorie și rar în spațiu. Repere biografice Raymond Aron (1905-1983
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
Marin Vătafu, Oreste Tafrali, GR, 1937, 11-12; Gheorghe I. Brătianu, Învățatul Oreste Tafrali, IIȘ, 1938, 5; Domnița Ștefănescu, Oreste Tafrali - prozator, TMS, 1973, 23; Ștefan Bujoreanu, Despre activitatea lui Oreste Tafrali, AIX, 1976, 255-230; Constanța Călinescu, Ion Faiter, Dimensiunile unor vocații, Constanța, 1979, 9-24; Kalustian, Simple note, III, 80-84; Rusu, Membrii Academiei, 517; Dicț. scriit. rom., IV, 497-499. C.T.
TAFRALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
Dicționar mondofemina, II, București, 1995, 103-104; Octavian Soviany, Poemele scrise de Mariana Țăranu Rațiu, VR, 2001, 3-4; Octavian Soviany, Cântecul spiritual, LCF, 2001, 39; Octavian Soviany, Poezia care mută munții din loc, CNT, 2002, 7; Henri Zalis, Poezie extrovertită cu vocația ingenuității, CNT, 2002, 12; Henri Zalis, Tinerețe spirituală - funcționalitate poetică, CNT, 2002, 47; Corina Sandu, Cloșca sau Ce rimează cu Cioran, LCF, 2003, 21. C. M. B.
ŢARANU RAŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290082_a_291411]
-
alege personajele din alt mediu decât cel al pensionarilor abulici, al navetiștilor apatici sau al gospodinelor acrite din cărțile comilitonilor săi. Triunghiul format din pianistul Sandu, profesorul universitar Dionisie și frumoasa Pia aparține unei lumi cu lustru artistic și cu vocație (sau doar cu veleități) creatoare. Un bun pretext pentru romancier să compromită metodic clișeele produse abundent de literatura inadaptării intelectualului la un mediu ostil: anomalia și excrescențele sale - deriziunea, uzura, plictisul, urâtul. Intercalate în roman, Fragmente cu hamsteri reprezintă teatrul
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
ales membru al Marelui Sfat Național din Ardeal, în 1919 este deputat de Tulgheș, un an mai târziu devine ministru al Comerțului, Industriei și Lucrărilor Publice, iar în 1926 senator de Mureș. Însă principalul cadru în care își va manifesta vocația militantă va fi întotdeauna cel cultural. În 1919 este ales vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români. Editează pentru scurt timp, la București, „Luceafărul” (1919-1920), colaborează intermitent la „Țara noastră”, „Dimineața”, „Universul”, „A.B.C.”, „Zorile”, „România literară”, „Gazeta Ciucului” ș.a. Înființează Institutul
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
lit. XVIII, II, 130-134; Candid C. Mușlea, O dinastie de preoți și protopopi Radu Tempea, Brașov, 1939, 14-41; Ioachim Crăciun, Cronicile românești ale Transilvaniei și Banatului, AIN, 1958-1959; Ist. lit., I, 619-620; Cărturari brașoveni, 215-216; Dicț. lit. 1900, 845-846; Mazilu, Vocația, 107-108; Păcurariu, Dicț. teolog., 450-451. C. T.
TEMPEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290130_a_291459]
-
că avea un dar remarcabil de povestitor și analist. Are o minte vioaie, deschide paranteze, știe să folosească termeni colorați, luați din cărți sau din limbajul străzii (fapt ce se observă și în scrierile sale), în fine, are din ce în ce mai mult vocație de duhovnic. Îi încurajează pe cei slabi și îi ajută pe cei neputincioși, deși nici el nu este o stâncă de robustețe. Scăpat de detenție, face muncile cele mai grele și mai puțin potrivite pentru un intelectual cu trupul șubrezit
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
grupează câteva personaje și detașează un protagonist, tânărul inginer Octavian Vâlcu. Tensiunea rezultă din contrastul între mediocritate și o anume inadaptare, frapantă mai cu seamă la personajul central. Acesta își părăsește condiția de soț dezamăgit și de om lipsit de vocație profesională pentru o viață marginală pe șantiere sordide și în vagoane dezafectate, părând să nu fie la înălțimea propriei sale căutări, încât inițierea rămâne fără obiect. Este numai unul din singuraticii a căror existență măruntă prozatorul o observă cu înțelegere
TEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
compensarea metaforică pe care o aduce scrisului său, mai adesea abstract și teoretizator. ȘERBAN CIOCULESCU Credem că poziția lui de mijloc derivă dintr-o mare și directă experiență a artei și mai ales din constatarea nesfârșitei ei varietăți. Criticul de vocație, afirmat încă din epoca studenției, și-a dublat această activitate, care avea să-l consacre în istoria literaturii române, cu una de poet ocazional sau de producție intermitentă, în succesiunea ermetismului mult mai acuzat al lui Ion Barbu, dar și
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
Drăghicescu, „Acera română”, „foaie literară și științifică”. Urmează câțiva ani medicina (1878-1882), fără a-și termina studiile. Mult timp, începând din 1890, a fost funcționar (copist, subșef de birou, șef de birou) la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. Gazetar prin vocație, T. a colaborat, din 1877, la foarte multe ziare și reviste bucureștene, adaptându-se cu mare ușurință profilului și nivelului fiecărei publicații. La „Albina”, „Amicul copiilor”, „Epoca”, „Familia”, „Foaia pentru toți”, „Ghimpele”, „Lupta”, „Noua revistă română”, „Peleșul”, „România literară”, „Românul
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
despre plictis, relativism, certitudini, dumnezeire, fatum, absurd, moarte etc.), „melancolii solitare”, cum le numește în volumul Călătorii interioare (1998). Câteva evocări, precum Un personaj rabelaisian în redacția „Ardealului”, despre fostul director Anton Ionel Mureșanu, sau Colegul și prietenul Aladár, vădesc vocație de prozator. Paginile datând din anii ’70-’80 readuc în memorie tribulații, situații absurde, dar și aspirația de a contrabalansa nedreptatea realității imediate prin studiu și prin scris, aspirație care a ținut trează conștiința unei întregi generații, asigurând supraviețuirea multor
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
socialiste (cu insistență pe munca din uzine): Calea Griviței (1949), Din toamna lui ’39... (1949), Un cântec din ulița noastră (1953). Deja se simte influența folclorică (Cântec pentru nevastă) și apare o nouă dimensiune, aceea a universului mărunt, casnic, care anunță vocația poetului ca autor de literatură pentru copii. De asemenea, el cultivă specii fixe, precum rondelul, care, alături de sonet, va fi specia favorită a liricii sale din anii ’60-’70. În Întâmplarea din grădină (1952), Făurari de frumusețe (1954) și O
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
injustețea caracterizărilor, cronicile lui culinare interesează în primul rând ca artă literară. Se regăsesc aici principalele virtuți ale scrisului practicat de T.: jovialitatea molipsitoare, erudiția țintind finalitatea ludică, jocul neistovit de cuvinte (îndeosebi sub forma calamburului), complicitatea cu cititorul și vocația de a face din artă - arta ca artă și arta de a trăi - un mijloc de salvare din mizeria vieții, vocație în care se revelează esența unui fel de a fi. Licențioase rareori, amuzante întotdeauna, istorioarele d-lui Teodoreanu ne
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
T.: jovialitatea molipsitoare, erudiția țintind finalitatea ludică, jocul neistovit de cuvinte (îndeosebi sub forma calamburului), complicitatea cu cititorul și vocația de a face din artă - arta ca artă și arta de a trăi - un mijloc de salvare din mizeria vieții, vocație în care se revelează esența unui fel de a fi. Licențioase rareori, amuzante întotdeauna, istorioarele d-lui Teodoreanu ne introduc în micile vicii, cum mici erau și ale eroilor lui Caragiale, din cari se hrănesc, cu voie bună și seninătate
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
estetica spectacolului. Conform liniei ideologice oficiale, autorul se ocupă de raportul dintre național și universal în artă, conținut și formă, stil și curent, teoria genurilor, educație estetică, teatrologie etc., dar mai cu seamă de umanismul socialist și eroul comunist, de vocația angajată a acestuia, așa cum reiese din teatru și film. Dramaturgie (Introducere în estetica teatrului contemporan) (1982) este o lucrare didactică despre profilul și fizionomia esteticii teatrale și despre arta actorului, unde sunt adunate studii și eseuri vizând receptarea „valorilor rostului
TOBOSARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
Claudia Ioachim, ziaristă la Radio și soție a unui medic, Dinu Ioachim, ajuns demnitar într-unul din primele guverne postdecembriste. În jurul acestui triunghi gravitează câteva personaje de plan secund - unele bine reliefate, cum ar fi talentatul gazetar vârstnic Sadovski, cu vocație de rechin de presă - ori de culoare. Tipologia, diversă, e ilustrată într-un mod care confirmă înzestrarea prozatorului pentru observarea mediilor. În cele din urmă, adevăratul personaj al romanului este orașul București. Ingredientele epice sunt șantaje de presă, sinucideri, destituiri
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]