76,247 matches
-
vicios a fost în cele din urmă întrerupt când în 1978 a fost ales Karol Wojtyła ca Papa Ioan Paul al II-lea accentuând opoziția față de comunism în Polonia. La începutul lunii august 1980, lanțul de proteste au rezultat în înființarea sindicatului independent „Solidaritatea” (în ) de electricianul Lech Wałęsa. Creșterea opoziției a determinat guvernul condus de Wojciech Jaruzelski să declare legea marțială în decembrie 1981. Însă, datorită reformelor inițiate de Mihail Gorbaciov în Uniunea Sovietică, presiunea tot mai mare din partea Occidentului
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
mai repede decât economiile planificate din Europa de Est. Constituția din 1952 garanta asigurarea medicală gratuită tuturor cetățenilor. La începutul anilor 1950, regimul stalinist a introdus schimbări majore în sistemul de învățământ. Programul comunist de educație școlară gratuit și obligatoriu tuturor, și înființarea a noi universități gratuite, a fost susținut de mulți. Cu toate acestea, comuniștii au verificat ce trebuia să fie predat; istoria precum și alte materii științifice trebuiau să aibă concepții marxiste aprobate de cenzura ideologică. În același timp, între anii 1951-1953
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
cu Kremlinul nu era atât de încordate precum cele ale Iugoslaviei, iar oprirea influenței sovietice în Polonia nu era vizibilă; în cele din urmă, la 14 mai 1955 a fost semnat în capitala poloneză Pactul de la Varșovia, pentru a contracara înființarea NATO. La cel de-al XX-lea Congres a fost inițiat un proces de democratizare parțială a vieții politice și economice în Polonia. Numarul agenților de securitate a fost redus cu 22%, iar 9 000 de politicieni socialiști și populiști
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
în rândul străinilor, expoziția fiind considerată una inovatoare în acest domeniu, datorită celor mai noi tehnici audio-vizuale și a faptului că este un muzeu interactiv. Pentru o lungă perioadă, construirea muzeului nu a fost posibilă din considerente politice. Despre necesitatea înființării acestui muzeu s-a discutat încă din anul 1956, însă nu a fost luată nicio măsură până în anul 1981. În anul 1981, a fost creat "Społeczny Komitet Budowy Muzeum Powstania Warszawskiego" ("Comitetul Social pentru Înființarea Muzeului Insurecției din Varșovia"), însă
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
din considerente politice. Despre necesitatea înființării acestui muzeu s-a discutat încă din anul 1956, însă nu a fost luată nicio măsură până în anul 1981. În anul 1981, a fost creat "Społeczny Komitet Budowy Muzeum Powstania Warszawskiego" ("Comitetul Social pentru Înființarea Muzeului Insurecției din Varșovia"), însă introducerea Legii Marțiale a împiedicat activitatea acestui comitet. În anul 1983, comisarul Varșoviei, gen. Mieczysław Dębicki, înființează departamentul pentru crearea Muzeului de Istorie din Varșovia. Între anii 1984-1994, s-au desfășurat pregătiri pentru construirea Muzeului
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
pe seama clerului inferior și, mai ales, a enoriașilor de rând. Aplicarea acestor prevederi a modelat definitoriu toate aspectele funcționării unei mitropolii ortodoxe în această zonă geografică, cum ar fi: Așa cum e precizat în introducere, nu este cunoscută data exactă a înființării Mitropoliei Proilaviei; este clar însă că ea a apărut în contextul unuia din momentele de maximă expansiune ale Imperiului Otoman, sub conducerea lui Suleiman Magnificul și a urmașilor săi. Pentru a-și asigura controlul gurilor Dunării și a accesului neîngrădit
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
lui Suleiman Magnificul, Patriarhia de la Constantinopol a trecut, probabil între 1540-1550, la o reorganizare a eparhiilor din această regiune, care erau greu de condus de către Mitropolia Dristrei (Silistra), aflată la mare depărtare de ele. În acest context, s-a decis înființarea Mitropoliei Proilaviei. Prima atestare certă a mitropoliei datează de la 1580, când printre membrii Sinodului patriarhal din Constantinopol apare și „"smeritul mitropolit al Proilavului, Gavriil"“. Într-un act sinodal al Patriarhiei de Constantinopol, din mai 1590, prin care se înființează Patriarhia
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
al Proilaviei".” Istoricul Demostene Russo conchidea că „"mitropolia exista si înainte de 1590 și probabil Nectarie n-a fost primul mitropolit al acestei eparhii"”. Nici despre sediul mitropoliei din această perioadă nu există mărturii directe. Probabil că în primii ani după înființarea acestei structuri bisericești, mitropolitul Proilaviei și-a condus eparhia din Constantinopol, urmând ca începând cu o dată necunoscută, probabil în jurul anului 1580, de când încep să fie menționați și primii mitropoliți, să își mute sediul la Brăila, unde este construită și prima
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
ca urmare a insistențelor domnitorului moldovean Vasile Lupu, care prin faptul că răscumpărase datoriile Patriarhiei Ecumenice, devenise noul „basileu oriental”, fiind practic cel care numea și depunea din scaun patriarhii ecumenici, pe perioada cât a domnit. Vasile Lupu a dorit înființarea acestei mitropolii pentru a o oferi ca răsplată unui apropiat al său, învățatul cleric grec Meletie Syrigul (), „"care e părintele meu duhovnicesc."” Ca mitropolit al Proilaviei, Meletie va traduce în limba greacă Mărturisirea Ortodoxă a mitropolitului Kievului, Petru Movilă, aprobată
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
jurisdicția patriarhiei de la Constantinopol și trecerea lor sub ascultarea canonică a Patriarhiei Ruse. Astfel arhiepiscopul Novorosiei cu sediul în acel moment la Poltava, Amvrosie (Ambrozie) Serebrenikov, primește în păstorire aceste teritorii. Pentru Bugeac și Ucraina Hanului sinodul Bisericii Ruse hotărăște înființarea Episcopiei Tighinei și Cetății Albe (Episcopia Benderului și Akkermanului), la conducerea căreia este înscăunat în 1791 episcopul Gavriil Bănulescu-Bodoni, originar din Bistrița-Năsăud, care devenea totodată și arhiereu vicar al Poltavei.. Totodată, mitropoliții Țării Românești și Moldovei sunt depuși din scaun
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
desființată, teritoriile sale intrând iarăși sub jurisdicția eparhiilor românești (Episcopia Hușilor și Episcopia Buzăului). Chiar din timpul conflictului, în speranța ocupării teritoriale a Principatelor Române, Moldova și Țara Românească, și a dominării lor prin Biserică, țarul Alexandru I a hotărât înființarea unui exarhat, subordonat Sinodului Patriarhiei Ortodoxe Ruse din Petersburg, care să cuprindă Mitropolia Moldovei și a Țării Românești, acestea fiind scoase, din nou, de sub jurisdicția tradițională a Patriarhiei Ecumenice. Veniamin Costachi, mitropolit al Moldovei din 1803 și locțiitor de domn
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
chiar dacă ea a fost desființata în mod formal abia în ianuarie 1840. Mitropoliți Proilavi Numărul exact al mitropoliților care au condus Mitropolia Proilaviei nu este cunoscut cu exactitate. Unul din motive este acela că nu se știe data exactă a înființării eparhiei. Un al doilea motiv este faptul că nici până în prezent nu există o lucrare documentară, bazată pe cercetarea izvoarelor originale (arhiva mitropoliei, aflată probabil, în custodia Patriarhiei Ecumenice). Numele mitropoliților cunoscuți provin din izvoare indirecte, în special din menționarea
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
din Füssen sau Abația din Füssen (în ) a fost o mănăstire benedictină din Füssen (Bavaria, Germania). Mănăstirea benedictină a Sf. Mang a fost înființată în prima jumătate a secolului al IX-lea ca o mănăstire a prinților-episcopi din Augsburg. Motivul înființării sale se datorează prezenței pustnicului Magnus din Füssen (cunoscut și sub numele de "Sfântul Mang"), care a construit aici o chilie și un oratoriu, unde a murit pe 6 septembrie, deși nu există nici o evidență cu anul exact. Trupul sfântului
Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen () [Corola-website/Science/328189_a_329518]
-
natale. Între anii 1925-1929 a predat la Seminarul „Pimen mitropolitul”, la Liceul „Grigore Ghica voievod” din Dorohoi și la Școala Normală din Șendriceni. În 1927 reușește să finalizeze un proiect pe care îl inițiase încă din perioada studenției, în 1924: înființarea unui Cămin Cultural la Ungureni, instituție care inițial a fost subordonată Fundației culturale conduse de Dimitrie Gusti. Între 1929-1948, deși în prima jumătatea a acestei perioade a continuat să locuiască la Ungureni, a fost profesor de pedagogie și filosofie la
Eugen Neculau () [Corola-website/Science/328187_a_329516]
-
indicația superiorilor săi ecleziastici în 1991 preotul a venit în București. Era însoțit de trei voluntari din Germania și Austria și avea mandat pentru o misiune socială planificată inițial să dureze 6 luni (inițierea unui dialog cu copiii străzii și înființarea unui adăpost pentru aceștia). Observând dimensiunea nevoilor copiilor străzii bucureșteni, călugărul a solicitat superiorilor din ordinul său monastic acordul pentru continuarea activității, în România. În calitate de asociație de sprijin, Caritas Austria a susținut continuarea activității acestuia doar pentru o perioadă, după
Georg Sporschill () [Corola-website/Science/328213_a_329542]
-
unui complex de locuințe, cât și bătrânilor - prin construirea unei rețele de cantine și centre sociale, precum și copiilor bolnavi - prin suportul oferit unei secții de Pneumoftiziologie Pediatrică din Chișinău. În anul 2008 a trecut la extinderea activității în Bulgaria, prin înființarea unui centru social destinat copiilor străzii și cu stare materială precară, minorilor refugiați și neîndrumați, fetelor și tinerelor mame aflate într-o situație dificilă. După o perioadă, activitatea lui „"Pater Georg"”, cum este el numit de copii străzii, s-a
Georg Sporschill () [Corola-website/Science/328213_a_329542]
-
a construcțiilor în stilul secesiunii vieneze și a arealului extins pe care îl ocupă, cimitirul se numără printre obiectivele turistice cele mai deosebite ale Vienei. Reformele dispuse în anul 1784 de împăratul Iosif al II-lea au prevăzut, între altele, înființarea unor cimitire orășenești supraconfesionale, în afară centurii de atunci a Vienei (vezi și edictele iozefine de toleranță religioasă). În anul 1863 consiliul orășenesc al Vienei a luat decizia înființării unui cimitir central supraconfesional. Această decizie a fost primită negativ în
Cimitirul Central din Viena () [Corola-website/Science/328270_a_329599]
-
1784 de împăratul Iosif al II-lea au prevăzut, între altele, înființarea unor cimitire orășenești supraconfesionale, în afară centurii de atunci a Vienei (vezi și edictele iozefine de toleranță religioasă). În anul 1863 consiliul orășenesc al Vienei a luat decizia înființării unui cimitir central supraconfesional. Această decizie a fost primită negativ în cercurile catolice. În anii 1870 s-a ajuns chiar la proteste publice, când a fost permisă inclusiv comunității evreiești dobândirea unei parcele proprii în cadrul cimitirului. Der Termin der Eröffnung
Cimitirul Central din Viena () [Corola-website/Science/328270_a_329599]
-
săi, al-Muizz și al -Aziz au transformat Cairo într-un centru științific și cultural, iar odată cu Moscheea al-Azhar, s-a înființat un centru al misionarismului șiit. Excentritatile religioase ale califatului al-Hakim au dus la tulburări, iar între anii 1017-1021 la înființarea unei comunități religioase a Drusizilor, care îl venerau ca zeu. Între 992-1030, Mahmud din Ghazna a condus turcii selgiucizi la ocuparea Pundjabului. În 1036-1037, Imperiul Fatimid a intrat printr-un declin economic, a pierdut Siria în favoarea Selgiucizilor, dar în 1171
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
de pescuit, iar una pentru cultura cerealelor, legumicultura și pomi fructiferi, principalul beneficiar contractual fiind armata. Fermele zootehnice au fost distruse în 1920 } , respectiv în 1947. Fermă de pe Rupturi ,care avea și pescărie , a fost demolată și materialele utilizate pentru înființarea fermei de stat de la Berchieșu, com.Frata, insă mare parte a inventarului gospodăresc al fermei a fost însușit de săteni, inclusiv de cei care lucraseră și care locuiau cu familiile la ferma în calitate de îngrijitori animale, paznici, bucătărese etc. Fermă de la
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
una dintre cele mai vechi mănăstiri din spațiul de limbă germană. Mănăstirea Sf. Petru a fost fondată în anul 696 de Sfântul Rupert pe locul unei biserici din Antichitatea târzie originară din perioada Primei creștinări săvărâșită de Severin de Noricum. Înființarea mănăstirii a fost menită să organizeze lucrarea misionară în Alpii Estici. Până în 987 funcția de stareț a fost deținută de arhiepiscopul de Salzburg: cele două funcții au fost deținute întotdeauna de un aceeași persoană. În Evul Mediu Mănăstirea Sf. Petru
Mănăstirea Sfântul Petru din Salzburg () [Corola-website/Science/328300_a_329629]
-
în 1810 a fost strâns legată de mănăstire. Începând din 1641 abația a fost membră a Congregației de la Salzburg, care a fuzionat în 1930 cu Congregația Austriacă (din care aceasta este casa principală) din Confederația Benedictină. În 1926 eforturile pentru înființarea unei universități catolice au condus la înființarea colegiului benedictin (""Kolleg St. Benedikt""), din care s-a reîntemeiat mai târziu Universitatea din Salzburg. În 1927 Mănăstirea Sf. Petru a fost ridicată la statutul de abație. În perioada național-socialismului călugării au fost
Mănăstirea Sfântul Petru din Salzburg () [Corola-website/Science/328300_a_329629]
-
mănăstire. Începând din 1641 abația a fost membră a Congregației de la Salzburg, care a fuzionat în 1930 cu Congregația Austriacă (din care aceasta este casa principală) din Confederația Benedictină. În 1926 eforturile pentru înființarea unei universități catolice au condus la înființarea colegiului benedictin (""Kolleg St. Benedikt""), din care s-a reîntemeiat mai târziu Universitatea din Salzburg. În 1927 Mănăstirea Sf. Petru a fost ridicată la statutul de abație. În perioada național-socialismului călugării au fost alungați, dar mănăstirea nu a fost desființată
Mănăstirea Sfântul Petru din Salzburg () [Corola-website/Science/328300_a_329629]
-
părinți; altele se duceau acasă, catolizate gata. Acele care rămâneau credincioase religiunii străbune, au trebuit să-și dea cuvântul că nu se vor căsători fără voia directoarei din mânăstire. În anul 1902 a pus bazele "Casei Naționale", un fond destinat înființării "primului Museu istoric și etnografic al Românilor de sub coroana Sfântului Ștefan." Ideea zămislită în inima câtorva români în frunte cu protectorul lor, generalul Alexandru Lupu, de a aduna pe toți coloniștii trup s-a făcut în anul 1903, când s-
Alexandru Lupu () [Corola-website/Science/328309_a_329638]
-
Gorduz, Silvia Radu, Mihai Ecobici. Erudiția și harul i-au adus aprecieri chiar și în perioada comunismului, domeniul său rămânănd nealterat în vremurile tulburi ale României postbelice. *Raul Șorban (coordonator), Adina Nanu, Eugen Schileru, Paul Constantin, 100 de ani de la înființarea Institutului de Arte Plastice„Nicolae Grigorescu“ din București 1864-1964, Editura Meridiane, București, 1964; *Mihai Mănescu, Arta învățării artei. Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2008;
Gheorghe Ghițescu () [Corola-website/Science/328350_a_329679]