79,378 matches
-
respirabile binare sau ternare se pot utiliza instalații portabile de mici dimensiuni alcătuite dintr-un tablou de măsură și control de mici dimensiuni, mobile, prevăzut cu trei branșamente, pentru intrare oxigen pur de la o butelie de oxigen medical, pentru intrare aer comprimat de la un compresor portabil și pentru ieșire gaze către butelia de scufundare. Fiecare circuit este echipat cu câte un manometru, umplerea buteliei de scufundare fiind reglată printr-un manometru de precizie digital.
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
în Hamburg, Germania împreună cu Sarah Brightman pentru a primi premiul ECHO pentru Cel Mai Bun Single al Anului. În august a luat parte la Festivalul Puccini din Torre del Lago în Italia. Toată vara a ținut 223 de concerte în aer liber în Germania, dar și concerte în sală, ca de exemplu la 31 august în Oberhausen. La 14 septembrie el a primit în München premiul ECHO Klassik pentru bestseller-ul anului pentru albumul sau „Viaggio Italiano”. La 27 septembrie, întors
Andrea Bocelli () [Corola-website/Science/313846_a_315175]
-
teiul ("Tilia tomentosa)" încă manifestă o creștere activă, realizează anual un număr de peste 300.000 de frunze, însumând o suprafață verde de aproximativ 600 mp. Într-o zi de vară, acest tei mediu poate filtra 4.000-5.000 mc de aer, din care consumă aproximativ 9 kg dioxid de carbon și produce 6-7 kg oxigen. Sub coroana teiului temperatura aerului este mai mică cu 3-4 grade C, datorită albedoului de 20% al frunzișul (acesta reflectă o parte din radiația solară), iar
Tei () [Corola-website/Science/313837_a_315166]
-
suprafață verde de aproximativ 600 mp. Într-o zi de vară, acest tei mediu poate filtra 4.000-5.000 mc de aer, din care consumă aproximativ 9 kg dioxid de carbon și produce 6-7 kg oxigen. Sub coroana teiului temperatura aerului este mai mică cu 3-4 grade C, datorită albedoului de 20% al frunzișul (acesta reflectă o parte din radiația solară), iar aerul este mai umed, datorită transpirației arborelui. Cele 300.000 de frunze tomentoase, cu peri stelați, inclusiv pe pețiol
Tei () [Corola-website/Science/313837_a_315166]
-
din care consumă aproximativ 9 kg dioxid de carbon și produce 6-7 kg oxigen. Sub coroana teiului temperatura aerului este mai mică cu 3-4 grade C, datorită albedoului de 20% al frunzișul (acesta reflectă o parte din radiația solară), iar aerul este mai umed, datorită transpirației arborelui. Cele 300.000 de frunze tomentoase, cu peri stelați, inclusiv pe pețiol, pot reține cantități importante de praf, care apoi este spălat de ploi și ajunge pe sol. În privința acestei însușiri, teiul este pe
Tei () [Corola-website/Science/313837_a_315166]
-
Max Gene Nohl, care atinge adâncimea de 128 m în lacul Michigan. Un an mai târziu, Max Nohl împreună cu Edgar End realizează și prima scufundare în saturație. Ei au stat timp de 27 ore la adâncimea de 30 m respirând aer, iar decompresia a durat 5 ore. Tot într-o scufundare cu caracter civil, Jack Brown atinge adâncimea de 168 m în anul 1946. 1945: suedezul Arne Zetterström folosind un amestec respirator alcătuit din hidrogen și oxigen (Hidrox) reușește să atingă
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
Mangalia. 1981: în luna Iulie s-a desfășurat cu rezultate foarte bune prima scufundare în saturație din România din seria "Pontus", la adâncimea de 300 m. 1982: Laboratorul Hiperbar de pe lângă Centrul de Scafandri din Constanța, elaborează Tabelele de decompresie cu aer LH-82, pentru scufundări cu aer până la 60 m adâncime. 1982: în luna Iunie în cadrul Laboratorului Hiperbar a fost executată o scufundare în saturație la 350 m, după o tehnologie de decompresie elaborată în Centrul de Scafandri de către Cpt.lt.ing. Petru
Scufundare profesională () [Corola-website/Science/313843_a_315172]
-
s-a desfășurat cu rezultate foarte bune prima scufundare în saturație din România din seria "Pontus", la adâncimea de 300 m. 1982: Laboratorul Hiperbar de pe lângă Centrul de Scafandri din Constanța, elaborează Tabelele de decompresie cu aer LH-82, pentru scufundări cu aer până la 60 m adâncime. 1982: în luna Iunie în cadrul Laboratorului Hiperbar a fost executată o scufundare în saturație la 350 m, după o tehnologie de decompresie elaborată în Centrul de Scafandri de către Cpt.lt.ing. Petru Aron. 1983: în Februarie are
Scufundare profesională () [Corola-website/Science/313843_a_315172]
-
și anume de detentoarele Mistral și Super Mistral de tipul „detentor dorsal“ cu un singur etaj și apoi de detentorul Aquilon cu două etaje separate. <br/br>Aparatul Cousteau-Gagnan stă la baza tuturor aparatelor autonome de respirat sub apă, cu aer comprimat, utilizate astăzi în scufundarea autonomă. <br/br>În S.U.A. aparatul Cousteau-Gagnan a fost comercializat sub denumirea de Aqualung. Royal este prevăzut cu două camere separate printr-o membrană și anume o primă cameră etanșă care, prin intermediul reductorului de presiune
Detentorul Mistral () [Corola-website/Science/313875_a_315204]
-
astăzi în scufundarea autonomă. <br/br>În S.U.A. aparatul Cousteau-Gagnan a fost comercializat sub denumirea de Aqualung. Royal este prevăzut cu două camere separate printr-o membrană și anume o primă cameră etanșă care, prin intermediul reductorului de presiune, este în legătură cu aerul comprimat de respirat și o a doua cameră neetanșă care prin intermediul orificiilor de intrare a apei permite presiunii hidrostatice ambiante să se exercite pe fața corespunzătoare a membranei. Piesa bucală este model Aquastop. Principiul de funcționare al detentorului este următorul
Detentorul Mistral () [Corola-website/Science/313875_a_315204]
-
respirat și o a doua cameră neetanșă care prin intermediul orificiilor de intrare a apei permite presiunii hidrostatice ambiante să se exercite pe fața corespunzătoare a membranei. Piesa bucală este model Aquastop. Principiul de funcționare al detentorului este următorul: <br/br>Aerul la presiune înaltă, din butelia la care este racordat detentorul, pătrunde în camera etanșă a detentorului prin intermediul unui clapet cu resort tarat, acționat de membrană cu ajutorul unui sistem de pârghii. În faza de inspirație forța exercitată asupra membranei, creată de
Detentorul Mistral () [Corola-website/Science/313875_a_315204]
-
membrană cu ajutorul unui sistem de pârghii. În faza de inspirație forța exercitată asupra membranei, creată de presiunea hidrostatică existentă la adâncime, și de presiunea rezultată în camera etanșă în timpul inspirației, se transmite, prin intermediul sistemului de pârghii, asupra clapetului, provocând admisia aerului comprimat respirator. Aerul comprimat destins în aval de clapet este îndreptat spre o duză dirijată în axul tubului respirator, care creează o depresiune asupra membranei (efectul Venturi), diminuând astfel efortul inspirator. Aerul comprimat destins ajunge la scafandru prin tubul de
Detentorul Mistral () [Corola-website/Science/313875_a_315204]
-
sistem de pârghii. În faza de inspirație forța exercitată asupra membranei, creată de presiunea hidrostatică existentă la adâncime, și de presiunea rezultată în camera etanșă în timpul inspirației, se transmite, prin intermediul sistemului de pârghii, asupra clapetului, provocând admisia aerului comprimat respirator. Aerul comprimat destins în aval de clapet este îndreptat spre o duză dirijată în axul tubului respirator, care creează o depresiune asupra membranei (efectul Venturi), diminuând astfel efortul inspirator. Aerul comprimat destins ajunge la scafandru prin tubul de inspirație și furtunul
Detentorul Mistral () [Corola-website/Science/313875_a_315204]
-
prin intermediul sistemului de pârghii, asupra clapetului, provocând admisia aerului comprimat respirator. Aerul comprimat destins în aval de clapet este îndreptat spre o duză dirijată în axul tubului respirator, care creează o depresiune asupra membranei (efectul Venturi), diminuând astfel efortul inspirator. Aerul comprimat destins ajunge la scafandru prin tubul de inspirație și furtunul de inspirație din cauciuc gofrat, trecând prin supapa de inspirație și piesa bucală. În faza de expirație, gazul expirat de către scafandru prin piesa bucală, este ghidat prin supapa de
Detentorul Mistral () [Corola-website/Science/313875_a_315204]
-
supapă de siguranță în situația în care scafandrul revine la suprafață fără să expire, provocând echilibrarea presiunii pe cele două fețe ale membranei prin eliminarea, în timpul ridicării, a surplusului de gaz respirator. Membrana de cauciuc este în echilibru, deoarece presiunea aerului din camera etanșă și presiunea apei din camera neetanșă au aceeași valoare și anume egală cu presiunea hidrostatică corespunzătoare adâncimii de imersie. Royal are o serie de avantaje cum ar fi: Dezavantajele detentorului Mistral Royal sunt: Acest detentor a fost
Detentorul Mistral () [Corola-website/Science/313875_a_315204]
-
cu caracter sportiv, științific sau pentru explorare, dar și pentru operațiuni militare sau scufundare profesională cu alimentare de la suprafață. Pentru efectuarea de scufundări la adâncimi mai mari, cu durate de imersie crescute și cu realizarea unor randamente ale scufundării ridicate, aerul ca amestec respirator natural este înlocuit cu amestecuri respiratorii sintetice cum ar fi amestecurile binare azot-oxigen (Nitrox) supraoxigenate sau heliu-oxigen (Heliox), sau amestecuri gazoase ternare heliu-azot-oxigen (Trimix), la care gazele neutre sunt azotul, heliul și respectiv amestecul heliu-azot. 1878: Henry
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
scufundare cu butelie și recirculator. 1913: Dräger concepe echipamentul greu de scufundare fără cablu ombilical DM20, la care alimentarea era realizată de un aparat de respirat sub apă ce amestecă în mod automat azot și oxigen din două butelii cu aer comprimat și oxigen, furnizând scafandrului un amestec respirator azot-oxigen (Nitrox) cu 60% oxigen; aparatul avea o autonomie de 2 ore, la adâncimea maximă de 20 m 1917: firma Dräger produce aparatul autonom de respirat sub apă DM40, variantă perfecționată a
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
de scufundare până la adâncimea maximă de 450 m, are o autonomie de circa 4 ore și următoarele funcții principale: Aparatul MK 10 MOD 4 folosește oxigen pur stocat într-o butelie cu o capacitate de 532 l și gaz diluant (aer, amestec gazos sintetic sau gaz inert pur) stocat într-o butelie de 432 l . Scafandrul expiră în epuratorul de bioxid de carbon, gazul expirat trece printr-un filtru cu silicagel pentru reținerea umidității, apoi trece prin filtrul de epurare cu
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
Institutul pentru temperaturi joase. <br/br>Recirculatoarele criogenice AK-3 au fost larg utilizate în Uniunea Sovietică în perioada 1980-1990 în cercetări oceanografice, operațiuni militare și diverse lucrări subacvatice până la adâncimea de 45 m. Aparatul utilizează în cei doi recipienți Dewar aer comprimat sau azot și oxigen stocați în stare lichidă la temperatura de -190 C. Amestecul se face prin cântărire de oxigen și azot separat și în continuare amestecarea acestora. <br/br>Aparatul complet încărcat cu gaze în stare lichidă, are
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
funcționarea ei. "S.T.C." a fost înființată din inițiativa unor ingineri și tehnicieni constănțeni. Aceștia au susținut ideea că atâta timp cât România deține o fâșie importantă de litoral este necesar să aibă și o hidroaviație proprie, care să supravegheze apele teritoriale din aer. În anul 1924 "S.T.C." a primit aprobarea de funcționare de la Ministerul Aerului și Marinei precum și o comandă de patru hidroavioane. Hidroavionul prototip pentru această comandă a fost proiectat și construit la "S.T.C." și s-a numit Getta-RAS-1. Cele patru hidroavioane
Societatea de tranSport Constanța () [Corola-website/Science/313891_a_315220]
-
constănțeni. Aceștia au susținut ideea că atâta timp cât România deține o fâșie importantă de litoral este necesar să aibă și o hidroaviație proprie, care să supravegheze apele teritoriale din aer. În anul 1924 "S.T.C." a primit aprobarea de funcționare de la Ministerul Aerului și Marinei precum și o comandă de patru hidroavioane. Hidroavionul prototip pentru această comandă a fost proiectat și construit la "S.T.C." și s-a numit Getta-RAS-1. Cele patru hidroavioane au format prima escadrilă de hidroavioane a României. În anul 1926, căpitanul
Societatea de tranSport Constanța () [Corola-website/Science/313891_a_315220]
-
bucăți. Această comandă a stat la baza formării primei hidroscale din România, pe lacul Siutghiol. Getta-RAS-1 a fost modelul de hidroavion proiectat, construit și testat de către"Societatea de transport Constanța". A fost comandat în număr de patru bucăți de către Ministerul Aerului și Marinei. Getta-RAS-1 a fost un hidroavion echipat cu motoare Austro-Deimler de 220 C.P. (trei din cele patru hidroavioane) și Hiero de 200 C.P. (prototipul). Proiectul hidroavionului a fost întocmit de inginer Radu Stoika, iar zborurile de încercare au fost
Societatea de tranSport Constanța () [Corola-website/Science/313891_a_315220]
-
Rekukkara" (sau "Rekuhkara"), în care două persoane, de obicei femei, stau față în față, cu mâinile făcute pâlnie atingându-se reciproc, una dintre ele cântând melodia iar cealaltă persoană creând un fel de acompaniament de percuție vocală folosind curentul de aer care îi este suflat în cavitatea bucală de către cântăreață. Muzica ainu folosește în principal doar două instrumente muzicale: Pe vremuri, bărbații cântau la un fel de fluier, dar actualmenete această tradiție muzicală a dispărut aproape complet.
Ainu (populație) () [Corola-website/Science/313894_a_315223]
-
că sunt descoperite noi dovezi despre existența extratereștrilor. Inițial furioși pe ea din cauza morții lui Alex, cei din grup sfârșesc prin a o ajuta. Tess decide în cele din urmă să îi salveze pe toți, și se sacrifică aruncând în aer baza militară a celor de la FBI. Copilul lui Tess și Max se dovedește a fi în întregime uman, fiind un produs al genelor umane ale celor doi; prin urmare, Max îl dă spre adopție, cu ajutorul tatălui său, realizând faptul că
Roswell (serial TV) () [Corola-website/Science/313898_a_315227]
-
s-a realizat sistemul Hydrobox, pentru repararea și sudarea în mediu uscat a unor componente ale platformelor marine. Instalația Hydrobox poate fi utilizată pentru sudarea unei conducte atât în poziție orizontală, cât și în poziție verticală. În incintă este introdus aer sau un amestec de gaze (HELIOX, ARGONOX) la o presiune suficientă pentru evacuarea apei și obținerea mediului de sudare uscat. Procedeul de sudare în mediu uscat, la presiune atmosferică, are loc în interiorul unei incinte special construite, menținută uscată la presiunea
Sudare subacvatică () [Corola-website/Science/313907_a_315236]