78,666 matches
-
Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării sau ruși și ucraineni din
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
în localitate. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea târgușorului. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, Tuzla a făcut parte din componența României, localitate de reședință a Plasei Tuzla din județul Cetatea Albă. El includea și localitatea suburbană Bazarianca (cu o populație predominant germană) și avea statutul de comună urbană (orășel). În perioada interbelică, Tuzla era o stațiune maritimă renumită prin bogăția nămolurilor și concentrația salină a apei.. Pe atunci, românii și rușii
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Un număr de 660 localnici au luptat în cel de-al doilea război mondial, 357 dintre ei murind pe front. Între anii 1941-1943, grupul comunist clandestin din Cetatea Albă (condus de F.G. Ciair) de a distribuit manifeste prosovietice. Militarii i-au arestat și împușcat pe mulți activiști comuniști din Tuzla. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Băile Burnas a făcut parte din componența României, în Plasa Tuzla a județului Cetatea Albă. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de
Băile Burnas, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318507_a_319836]
-
Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Băile Burnas a făcut parte din componența României, în Plasa Tuzla a județului Cetatea Albă. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august
Băile Burnas, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318507_a_319836]
-
Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Harta etnică a lui J.Perthes din 1861 menționează localitatea ca fiind locuită de români (aparținea la acea dată României). Satul Bazarianca a fost repopulat în anul 1892 de către coloniști germani. O lungă perioadă
Bazarianca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318518_a_319847]
-
în anul 1892 de către coloniști germani. O lungă perioadă, a aparținut de satul Tuzla. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Bazarianca a făcut parte din componența României, ca localitate suburbană a orașului Tuzla din județul Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din germani, existând și o comunitate mare de ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 477 locuitori din sat, 388 erau germani (81.34%), 72 ruși (15.09%), 14 români
Bazarianca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318518_a_319847]
-
vârstele de 20 și 50 ani, fiind de două ori mai des întâlnită la femei decât la bărbați. Numele de "scleroză multiplă" se referă la cicatricile (sclerele —mai cunoscute sub numele de plăci sau leziuni) aflate în special în substanța albă a creierului și măduvei spinării. SM a fost descrisă pentru prima oară în 1868 de Jean-Martin Charcot. Un număr de tratamente noi și metode de diagnostic sunt în curs de dezvoltare. O persoană cu SM poate avea aproape orice fel
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
sistem imunitar al pacientului atacă sistemul nervos al acestuia. Denumirea de "scleroză multiplă" se referă la cicatricele (sclerele, mai bine cunoscute sub denumirea de plăci sau leziuni) care se formează în sistemul nervos. Aceste leziuni afectează cel mai frecvent substanța albă din nervul optic, trunchiul cerebral, nucleii bazali și măduva spinării, sau porțiunile de substanță albă aflate lângă ventriculii laterali. Celulele din substanța albă au funcția de a transmite semnalele dintre porțiunile de substanță cenușie, unde se realizează procesarea, și restul
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
la cicatricele (sclerele, mai bine cunoscute sub denumirea de plăci sau leziuni) care se formează în sistemul nervos. Aceste leziuni afectează cel mai frecvent substanța albă din nervul optic, trunchiul cerebral, nucleii bazali și măduva spinării, sau porțiunile de substanță albă aflate lângă ventriculii laterali. Celulele din substanța albă au funcția de a transmite semnalele dintre porțiunile de substanță cenușie, unde se realizează procesarea, și restul corpului. Sistemul nervos periferic este rareori implicat. Specific, SM implică pierderea de oligodendrocite, celulele care
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
de plăci sau leziuni) care se formează în sistemul nervos. Aceste leziuni afectează cel mai frecvent substanța albă din nervul optic, trunchiul cerebral, nucleii bazali și măduva spinării, sau porțiunile de substanță albă aflate lângă ventriculii laterali. Celulele din substanța albă au funcția de a transmite semnalele dintre porțiunile de substanță cenușie, unde se realizează procesarea, și restul corpului. Sistemul nervos periferic este rareori implicat. Specific, SM implică pierderea de oligodendrocite, celulele care creează și mențin un strat adipos — numit teacă
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
raportate și cazuri de insuficiență renală și LMP, medicamentul fiind periculos pentru dezvoltarea fetală. Cele mai frecvente efecte secundare ale dimetil fumaratului sunt hiperemia facială și tulburările gastrointestinale. Deși dimetil fumaratul poate duce la o scădere a numărului de globule albe, nu s-au raportat cazuri de infecții oportuniste pe durata studiilor clinice. Atât medicația, cât și neuroreabilitarea s-au dovedit utile în ameliorarea simptomelor, deși niciuna dintre acestea nu schimbă evoluția bolii. Anumite simptome, precum urinarea frecventă și spasticitatea, răspund
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Satul Vesele a fost fondat în anul 1910. O lungă perioadă, a aparținut de satul Tuzla. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Vesele a făcut parte din componența României, în
Vesele, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318519_a_319848]
-
Chișinău). Satul Vesele a fost fondat în anul 1910. O lungă perioadă, a aparținut de satul Tuzla. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Vesele a făcut parte din componența României, în Plasa Tuzla a județului Cetatea Albă. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august
Vesele, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318519_a_319848]
-
Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). În anul 1910 au fost înființate două sate: Bezimenca-Mare și Bezimenca-Mică. Primul dintre ele se afla mai la nord față de cel de-al doilea. Cele două sate au aparținut multă vreme de satul Tuzla
Bezimenca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318521_a_319850]
-
față de cel de-al doilea. Cele două sate au aparținut multă vreme de satul Tuzla. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satele Bezimenca-Mare și Bezimenca-Mică a făcut parte din componența României, în Plasa Tuzla a județului Cetatea Albă. Pe atunci, în Bezimenca-Mare majoritatea populației era formată din ucraineni, pe când în Bezimenca-Mică, ponderea ucrainenilor și rușilor era aproximativ egală. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 303 locuitori din satul Bezimenca-Mare, 285 erau ucraineni (94.06
Bezimenca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318521_a_319850]
-
Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții
Buduri, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318532_a_319861]
-
sat proclamând puterea sovietică. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Buduri a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 739 locuitori din sat, 638 erau ruși (86.33%), 69 ucraineni (9.34%), 25 români (3.38%), 6 evrei (0.81%) și
Buduri, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318532_a_319861]
-
Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Satul Tăriceni a fost fondat în anul 1902 de către țărani ucraineni fugiți de pe moșiile din celelalte gubernii ale Rusiei. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Tăriceni a făcut parte din
Tăriceni, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318534_a_319863]
-
a fost fondat în anul 1902 de către țărani ucraineni fugiți de pe moșiile din celelalte gubernii ale Rusiei. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Tăriceni a făcut parte din componența României, în Plasa Tuzla a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 165 locuitori din sat, 161 erau ucraineni (97.58%) și 4 români (2.42%). Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina
Tăriceni, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318534_a_319863]
-
Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale
Balabanca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318530_a_319859]
-
În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei sudul Basarabiei. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Balabanca a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate mare de ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 594 locuitori din sat, 406 erau ucraineni (68.35%), 149 ruși (25.08%), 35 români
Balabanca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318530_a_319859]
-
Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei pierderi teritoriale
Martaza, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318531_a_319860]
-
sat proclamând puterea sovietică. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Martaza a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 937 locuitori din sat, 882 erau ucraineni (94.13%), 42 români (4.48%), 10 ruși (1.07%), 2 bulgari și 1 polonez
Martaza, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318531_a_319860]
-
Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții
Șagani, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318526_a_319855]