76,244 matches
-
unei noi cladiri cu profil de sanatoriu TBC, un edificiu cu trei nivele, care a fost dat în folosința în 1939, an în care s-a inceput și demolarea treptată a vechii închisori, mai puțin a clădirii administrative sau a fostului conac domnesc. Piatra rezultată din demolări a servit ulterior la construirea zidului împrejmuitor al noii închisori. Întreg ansamblul este înconjurat dintr-un pentagon convex zidit din piatră, fiecare unghi interior având 108° iar supravegherea se face din 4 turnuri de
Penitenciarul-Spital Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337394_a_338723]
-
cu Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT) a organizat, începând cu data de 15 iulie 2013, o nouă campanie de investigații arheologice la Penitenciarul Târgu Ocna. Acțiunea a urmărit căutarea, identificarea și deshumarea pe cale arheologică a osemintelor foștilor deținuți politici, care au decedat în Penitenciarul-Spital de la Târgu Ocna. Conform surselor documentare existente, în penitenciarul-spital Târgu Ocna au murit, numai în perioada dintre anii 1950 și 1954, un număr de 54 de persoane condamnate pentru delicte politice, însă până în
Penitenciarul-Spital Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337394_a_338723]
-
tot în spațiul acestui cimitir. De asemenea, spațiul din cimitir a fost parcelat și împărțit. Astfel, în prezent, terenul cimitirului este aproape în întregime ocupat de morminte. În multe cazuri, gropile mormintelor contemporane au afectat, parțial sau integral, și mormintele foștilor deținuți politici care au fost îngropați în acel loc. Spațiul din cimitir rămas liber mai cuprinde astăzi doar o suprafață restrânsă de teren. În acest penitenciar au petrecut ani de temniță următoarele și așa zise personalități: Valeriu Gafencu - și-a
Penitenciarul-Spital Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337394_a_338723]
-
(sau Misiunea Militară Română din Extremul Orient) a reprezentat o comisie mandatată de către Guvernul României în ianuarie 1920, pentru a urgenta repatrierea din Siberia a prizonierilor de război de origine română din fosta Armată Austro-Ungară, printr-o rută cu punctul de pornire în portul Vladivostok și punctele de sosire în porturile Constanța, Triest, Genova și Ragusa. Ca membri ai comisiei au fost desemnați: căpitanul doctor Victor Cădere - ca însărcinat guvernamental cu depline puteri
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
întregului contingent român, precum și în cele de înființare a unei baze române la Vladivostok și de asigurare a ordinii și disciplinei în interiorul acesteia. De asemenea, a trecut serviciile sanitar, de intendență și cultural ale "Legiunii" în subordine directă. Acestor măsuri, fostul comandant al bazei militare de la Vladivostok - generalul Lavergné, care la 20 aprilie 1920 fusese numit la comandă în locul lui Janin, nu li s-a opus. Sosiți în localitatea Harbin în aceeași perioadă, soldații Legiunii au fost întâmpinați „în numele guvernului român
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
continuare sprijin administrativ, pentru a fi dejucate manevrele coordonate de câtre cehii care urmăreau întârzierea eșaloanelor românești, astfel încât locurile de evacuare din mai și iunie să fie ocupate de către aceștia în detrimentul soldaților români. Între timp, Alevra obținuse pentru repatriere un fost cargou care ar fi urmat să meargă pe o ruta Vladivostok - Halifax (Canada) - Triest, dar ca urmare a intervenției lui Cădere, contingentul român a primit pe 14 mai o ofertă mai bună reprezentată de 2 vase de pasageri, cu un
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
început ca pregătire cu un studiu universal la „Școala Înaltă” din Löwen (pe atunci Țările de Jos Austriece. Înapoiat, a început însă să studieze medicina la [[Universitatea din [[Leiden]]. În acest timp a făcut cunoștință cu naturalistul și prietenul precum fostul elev al lui Carl Linné, Laurens Theodorus Gronovius (în Germania: Gronow, n. 1 iunie 1730 - d. 8 august 1777), care a inițiat în tânărul Jacquin interesul pentru botanică, instruindu-l după metoda faimosului savant. Înfocat de științele naturale studentul s-
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
contemporaines". "Centre des archives contemporaines" se află din 1969 în Fontainebleau; aici sunt adăpostite în special documentele din perioada de după 1958. "Centre des archives d’outre-mer" este situat din 1969 în Aix-en-Provence. Aici sunt acele documentele, care se referă la fostele teritorii franceze "de peste mări", atât în raport cu departamentele guvernamentale relevante, precum și administrația colonială în sine. Din 1 ianuarie 2007, această arhivă are statutul unui centru național de excelență. "Archives nationales du monde du travail" este din 1993 Roubaix. Acesta include documente
Archives nationales (Franța) () [Corola-website/Science/337439_a_338768]
-
de fanarioți, are semnificația de "Istorie a nobilimii; carte cuprinzând repertoriul familiilor nobile dintr-o țară." Și-a adunat informațiile în timp de treizeci și cinci de ani, dacă avem în vedere că a scris pînă în ajunul morții (1862), înregistrând sinuciderea fostului domnitor Grigore Al. Ghica (1857). Primul procedeu al metodei sale de lucru este ancheta orală, printre boierii mai bătrâni, însă documentarea arhondologului a cuprins și izvoare scrise. Paharnicul a consultat " pe la 1826" condica vistieriei de la domnul Mihai Suțu din 1793
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
din statele vecine. El a devenit unul birourile de avocați cele mai renumite din New England.În 1890 când venitul mediul al avocaților era de numai 3000 dolari pe an, Brandeis câștiga deja 50000 dolari pe an. Și unii din foștii profesori i-au trimis clienți, si cu timpul, Brandeis și-a asigurat o bază financiară și libertatea de a asumă un rol activ în susținerea unor cauze care i se păreau însemnate. Ca partener la biroul avocațial, el lucra că
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
este o piesă de teatru a autorului român Tudor Mușatescu. Acțiunea are loc în provincie, în casa lui Manole. Acesta este un fost mecanic de locomotivă care s-a retras din cauza unei răni la un picior. El s-a decis să redacteze un roman al vieții sale după ce fiica sa, Maria, a fost de acord să-l scrie după dictare. Maria este îndrăgostită
Trenurile mele () [Corola-website/Science/335851_a_337180]
-
pus în funcțiune între Gâre du Midi / Zuidstation și Albert, via stația Porte de Hal / Hallepoort. Acest ultim tronson le-a permis tramvaielor să parcurgă distanță dintre cele cinci stații în circa 7 minute, în comparație cu cele 30 de minute pe fostul traseul de la suprafață. MIVB-STIB și autoritățile din Bruxelles n-au abandonat proiectul de transformare a axei Nord-Sud în metrou greu. Această conversie este prevăzută după anul 2020, implicând și modificarea parcursului actual între stațiile Lemonnier și Gâre du Midi / Zuidstation
Premetroul din Bruxelles () [Corola-website/Science/335844_a_337173]
-
în 1913. Gelu Ruscanu este directorul unui ziar socialist care intră în posesia unei scrisori compromițătoare pentru ministrul Justiției. Fiind silit de colegii săi de partid, Gelu renunță la publicarea scrisorii în schimbul eliberării unui muncitor din închisoare. Scrisoarea era de la fosta sa amantă, în prezent soția ministrului. În scrisoare, ea îl acuză pe acesta de o crimă nelegiuită. În final, Gelu se sinucide.
Jocul ielelor () [Corola-website/Science/335861_a_337190]
-
ei unele din teritoriile care în trecut făcuseră parte din Rutenia Kieveană. Țaratul moscovit și Lituania fuseseră implicate într-o serie de conflicte de la domnia lui Gediminas, care a înfrânt o coaliție de voievozi ruteni în și a cucerit Kievul, fosta capitală a Ruteniei Kievene. Până la jumătatea secolului al XIV-lea, Lituania s-a extins absorbind Cernigăul și Severia. Algirdas, urmașul lui Gediminas, a făcut o alianță cu Marele Cnezat al Tverului și a efectuat trei expediții împotriva Moscovei, încercând să
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
ajuns din nou la pace, iar Vytautas a păstrat Smolenskul. Ivan al III-lea se considera moștenitor al Imperiului Bizantin decăzut și apărător al Bisericii Ortodoxe. El s-a proclamat și "suveran al toată Rutenia" și a revendicat drepturi asupra fostelor teritorii ale Ruteniei Kievene. Aceste ambiții au fost susținute de constanta creștere a puterii și a teritoriului Cnezatului Moscovei. Dominația mongolă asupra cnezatelor rusești a luat sfârșit după cu al Hoardei de Aur în 1480. Moscova și-a extins influența
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
prin care Homel rămânea sub controlul regelui, în timp ce Moscova păstra Sebej și Zavoloce. În 1547, Marele Cnezat al Moscovei s-a proclamat oficial Țaratul Rusiei, cu Ivan al IV-lea încoronat ca țar și „domnitor a toată . Strângerea tuturor teritoriilor fostei Rutenii Kievene locuite de slavi răsăriteni a devenit politică oficială a statului rus. Următorul război poate fi văzut ca parte a sau a mai amplului Război Livonian, întrucât a implicat mare parte a puterilor din preajma Mării Baltice. În timpul domniei lui Sigismund
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
într-un cort, locuiesc Zeiss și Rembrandt, fiind vizitați și de vecinul Hussein și de tânărul Alagrec. Zeiss o salvează pe Luna de la înec și toți se îndrăgostesc de ea fără să recunoască. Ea a încercat să se sinucidă deoarece fostul ei logodnic nu era de acord ca ea să aibă o viață de actriță. Zeiss semnează cu Luna un contract pe un an pentru o căsnicie de ochii lumii pentru ca ea să-și poată îndeplini visul, de asemenea Luna putea
Geamandura (piesă de teatru) () [Corola-website/Science/335855_a_337184]
-
și Narva. Dizolvarea de către Rusia a a adus Polonia și Lituania în conflict, în timp ce Suedia și Danemarca au intervenit ambele între 1559 și 1561. A apărut în ciuda invaziilor constante ale Rusiei și Frederick al II-lea al Danemarcei a cumpărat fosta , pe care a pus-o sub controlul fratelui său . Magnus a încercat să-și extindă posesiunile din Livonia creând un , vasal Rusiei, stat ce a existat cu numele până la defecțiunea lui Magnus din 1576. În 1576 principele Ștefan Báthory a
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
cu succese între 1578 și 1581, inclusiv ofensiva comună suedo-polono-lituaniană din . Aceasta a fost urmată de o culminând cu lungul și dificilul . Conform din 1582, care a pus capăt războiului între Rusia și Uniunea Polono-Lituaniană, Rusia și-a pierdut toate fostele posesiuni din Livonia și Poloțk în favoarea Poloniei-Lituaniei. În anul următor, Suedia și Rusia au semnat , prin care Suedia dobândea mare parte din Ingria și nordul Livoniei, păstrând și Ducatul Estoniei. Până pe la jumătatea secolului al XVI-lea, , prosperă economic, devenise
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
privilegiile și influența împiedicând apariția unei nobilimi mai mari și mai puternice. Doar arhiepiscopia Rigăi a reușit să depășească rezistența micii nobilimi. a fost numit arhiepiscop al Rigăi, iar coajutor al său, cu suportul fratelui său Albert (Albrecht) de Brandenburg-Ansbach, fostul "hochmeister" prusac care sudul statului Ordinului Cavalerilor Teutoni și în 1525 se proclamase duce în Prusia. Wilhelm și Christoph urmau să susțină interesele lui Albert în Livonia, între care se numărau apariția unui ducat livonian ereditar după modelul Prusiei. În
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
consulta cu țarul. Când Kokenhusen (Koknese) i s-a supus lui Magnus pentru a evita o luptă cu armata lui Ivan al IV-lea, țarul a jefuit orașul și i-a executat pe conducătorii lui germani. Campania (, Võnnu), „inima Livoniei”, fostă capitală a Ordinului Livonian și care avea nu doar importanță strategică, ci și simbolică. În 1576, principele ardelean Ștefan Báthory a devenit rege al Poloniei și mare duce al Lituaniei după o alegere pentru tronul polono-lituanian disputată cu împăratul HabsburgMaximilian
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
o scrimeră tunisiană specializată pe floretă, laureată cu bronz la Campionatul Mondial de Scrimă din 2014 și la Jocurile Olimpice de vară din 2016. S-a apucat de scrimă la vârsta de cinci ani sub conducerea mamei ei, Henda Zaouali, o fostă scrimeră de performanță care a participat la probele de floretă și de spadă la Jocurile Olimpice de vară din 1996. Apoi a fost pregătită de maestrul rus Serhei Tihonov. La vârsta de 19 ani a mers in Franța, unde s-a
Inès Boubakri () [Corola-website/Science/335883_a_337212]
-
legile țării protejează libertatea religioasă, iar în practică, guvernul respectă, în general, libertatea religioasă. Cu toate acestea, autoritățile locale nu au reușit să răspundă plângerilor de discriminare înaintate de către grupurile religioase minoritare. Lipsa progresului în ceea ce privește retrocedarea bisericilor greco-catolice transferate de către fosta guvernare comunistă Bisericii Ortodoxe Române, în toamna lui 1948, rămâne o problemă semnificativă. Au fost raportate cazuri de discriminare socială pe bază de apartenență religioasă, credință sau practici religioase. Unii clerici ortodocși continuă să afișeze ostilitate față de grupuri religioase neortodoxe
Drepturile omului în România () [Corola-website/Science/335852_a_337181]
-
Kosmalska), de la care află despre moartea lui Birkut în timpul grevelor din decembrie 1970 și despre căsătoria lui Tomczyk cu Agnes (Krystyna Janda), o tânără regizoare ce lucrase în 1976 la un film despre Birkut. Ziaristul o vizitează în închisoare pe fosta regizoare, care fusese arestată pentru susținerea grevei. Agnes îi povestește cum l-a întâlnit pe Tomczyk și îi descrie viața grea de familie pe care a avut-o din cauza șicanelor permanente ale organele de securitate. Winkel își dă seama astfel
Omul de Fier () [Corola-website/Science/335899_a_337228]
-
Radarul P-3 (în rusă „Пегмантит-3” sau „Дурачок”, după clasificarea NATO „Dumbo”) a fost o stație de radiolocație (radiotelemetru) sovietică de descoperire și dirijare exploatată din anul 1945 în fosta URSS. A fost și în înzestrarea Armatei României din anul 1952. În anul 1969 acest radar a fost scos din exploatare. La 20 martie 1943, Institutul 20 de Cercetări Științifice (NII-20) din Moscova (organizație creată în anul 1921 ca Birou
P-3 (radar) () [Corola-website/Science/335901_a_337230]