9,974 matches
-
din mai 2001, federația și-a ales formal noul președinte, în persoana lui Robin Cook (BLP). Cu această ocazie, cotidianul Libération observa că din "273 de votanți, doar 13 delegați (francezi, italieni și belgieni) s-au abținut, iar 3 au îndrăznit să voteze contra: un plebiscit controlat cu grijă prin tratativele de culise între liderii naționali"343. Ceea ce înseamnă 4,76% abțineri și 1,1% voturi împotriva alegerii lui R. Cook. O dată cu venirea noului președinte britanic al PSE, apar și modificări
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
numit împotriva voinței poporului, ci numai prin alegeri libere și neprejudiciate, prin voia Clerului și a poporului. Nimeni nu va fi impus prin poruncă regală și nici condiționat în vreun fel de voia Mitropolitului și a Episcopilor din provincie. Dacă îndrăznește cineva să se numească Episcop la porunca regelui, va fi considerat nevrednic să fie primit de ceilalți Episcopi din provincie, care îl vor privi ca ilegal numit." La sfîrșitul aceluiași secol al VI-lea, marele Pontif Sf. Grigore simțea deplina
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Aduceți-vă aminte promisiunea pe care ați făcut-o la altarul lui Dumnezeu în prezența Episcopilor, care a fost semnată de mîna Voastră. Nu vă închipuiți că puteți să introduceți în Biserică ceea ce marii împărați, predecesorii Domniei Voastre, nu au îndrăznit niciodată să pretindă. Sper să păstrez întotdeauna loialitatea și devoțiunea pe vi le datorez și nu mi-am făcut griji în privința alegerii Voastre; de aceea, nu îmi întoarceți rău pentru bine, încercînd să mă convingeți la bătrînețe să mă îndepărtez
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
drepturi extinse? Exista și un scop secundar dedesubt? Este acesta un joc al politicii Curții romane? Dumnezeu să judece între acei ce au această părere și Roma. Papii nu cer de la regi decît LIBERTATEA Bisericii oprimată pînă la distrugere; aș îndrăzni să spun, nu au cerut vreodată altceva: aici se încheie întreaga lor ambiție și aviditate 225. Dar, din păcate, tocmai aceasta este libertatea și existența Bisericii care displace, iar a o cere și revendica este singura vină a Papilor în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
lucrarea a fost condusă de Dumnezeu. Ce sfat omenesc ar fi putut ajuta atît de mult Biserica? Unde să găsești un om, aș spune, singular în istorie, și după ce l-ai găsit, să-l plasezi pe Scaunul apostolic, care să îndrăznească să poruncească o reformă deplină unei lumi învechite și putrezite; care să înfrunte toate puterile și dușmanii din interior, care în puțini ani, prin unsprezece concilii, să pună la punct cele mai mari și adînc înrădăcinate dezordini și să purifice
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pentru totdeauna, ca mai apoi să aibă loc înflorirea universală a turmei lui Isus Cristos. În acel moment, diavolul a descoperit un mijloc nou și mai subtil de distrugere a păcii și a prosperității Bisericii, iar acest mijloc și abia îndrăznesc s-o spun era constituit de nelimitatele rezervări. Sfîntul Scaun a triumfat pe drept și cu neprihănire în lupta sa cu puterea seculară și a cîștigat în mod inevitabil puterea; Necesitățile au impus alte cauze și mai deplorabile care au
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
decît simonie? Simonia rafinată, cumsecade și chiar modestă: nu dă pe dinafară de nerușinare, nu doare: semn rău, spun eu!? Cangrena există și este nevoie de bisturiu. Este adevărat că procesele pentru simonie au dispărut în vremurile noastre? Cine va îndrăzni să le reintroducă? Dar este poate acesta semnul sigur că au încetat acele cumplite vicii sau că, mai degrabă, și-au găsit o stîncă de necucerit unde să nu mai poată fi combătute? De ce oare își dorește principele atît de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
templul Domnului! Acum cine nu poate închide ochii de grija împrejurărilor atît de periculoase în care se găsește Biserica catolică!? Totul merge bine, după judecată înțelepților acestui veac. După judecata altora încă și mai înțelepți, este necesar ca să nu mai îndrăznească să vorbească vreun ca-tolic, ci să păstreze o tăcere desăvîrșită pentru a nu stîrni neliniște și agitație dezgustătoare; și orice ar putea provoca tulburare nu poate fi considerat decît imprudență și îndrăzneală. O astfel de înțelepciune este arma cea mai
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pe cel căruia îi aparține, ea poate fi a unui simplu credincios. Poate că este vreun biet preot care să aibă acest curaj. Și chiar doi bieți sacerdoți, fie lăudat adevărul, au fost cei care, în cele din urmă, au îndrăznit atunci cînd revoluția din Franța a negat Religiei catolice dreptul de a fi religie de stat să se prezinte cu rugăminți înaintea Episcopilor religiei lor să le supună aceste reflecții asupra numirii în episcopate: "Atîta vreme cît" (au spus ei
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
prin puterea lui Isus Cristos care este Domnul regilor și al popoarelor, în fața căruia toate se pleacă, și care apără întotdeauna ce este bun de ce este rău. El va preschimba și răul în bine. 128. Dacă dezordinea din întreaga Europă, îndrăznesc să spun, este ireparabilă, căci nu există decît un singur mijloc de înlăturare, acela de a repune Biserica lui Dumnezeu în deplina sa libertate și aceasta să fie tratată cu toată supunerea și cu dreptate. Dar acest mijloc este și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
săi? Cine nu renunță, spune El, la tot ceea ce are, nu poate fi ucenicul meu". Mă cutremur, cînd rostesc aceste cuvinte! Căci pe mine mă acuz cel dintîi: și-mi pronunț propria mea condamnare. La ce ne gîndim noi? Cum îndrăznim noi să citim astfel de adevăruri și să le facem cunoscute poporului, noi, cei care nu numai că nu renunțăm la ceea ce avem, ci vrem să dobîndim și mai mult decît atunci cînd nu eram ucenicii lui Isus Cristos? Dar
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
puțin, sper, mi se va imputa acest dispreț împotriva Scolasticilor, despre care toată lumea știe cît de mult i-am pomenit în operele mele, referitor la autorii Școlii și cît i-am cinstit în douăzeci de ani de osteneală. 84 "Voi îndrăzni, spune Fleury, vorbind despre tinerii studioși din secolele al XII-lea și al XIII-lea, să vă fac să luați în considerare obiceiurile studenților noștri, pe care le-am descris în istoria asupra mărturisirilor autorilor contemporani? Observați că erau în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
interesele întregii Bisericii și ale tuturor Statelor creștine; chestiuni, așadar, care nu aparțineau decît tribunalului suprem al Înaltul Pontif și Conciliilor ecumenice". Și apoi? Dacă Biserica unei anumite națiuni, dacă un Episcop, sau un consilier, sau un profesor de teologie îndrăznește nu numai să hotărască, ci să hotărască împotriva practicii înseși a Conciliilor și a Pontifului? Și deci împotriva declarațiilor lor exprese? Nu este acesta un procedeu schismatic? Și poate un principe creștin să fie sigur în sufletul său dacă se
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
din apartamentul ei de la The Pierre. Toată lumea crede că o viață plină de petreceri este cel mai bun stil de viață posibil în acest oraș. Adevărul este că, în combinație cu o slujbă, te seacă de puteri, dar nimeni nu îndrăznește să recunoască asta, de teamă să nu pară ingrat. În New York, toată lumea nu spune decât „Totu-i minunat!“, chiar dacă ia Zoloft contra depresiei. Cu toate astea, ai și o grămadă de avantaje. De exemplu, niciodată nu trebuie să plătești pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
murisem? Ce n-a funcționat cum trebuie? Te-am găsit. — Cine naiba ești? am strigat furioasă. Sunt eu, fată zurlie. Am deschis ochii. L-am zărit pe Charlie Dunlain uitându-se în jos la mine cu o expresie dezaprobatoare. Cum îndrăznește să mă facă zurlie? Eram întreagă la minte și dacă, presupunând prin absurd, n-aș fi fost, își găsise un moment foarte nepotrivit să mă eticheteze drept țicnită. Ținea în mână testamentul meu. Băgăciosul. Am încercat să i-l smulg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Charlie habar n-avea de emanciparea femeii. Nu știa că, din anii ’70 încoace, este ilegal să salvezi femei, așa la întâmplare? Nu vreau să fiu salvată. Vreau să mor. Nu, nu vrei. Ba da. Te urăsc! am orăcăit. Cum îndrăznești să vii să mă salvezi în felul ăsta? E de neiertat. E inadmisibil. —Cum îndrăznesc? Cum îndrăznești tu?! mi-o întoarse furios, făcându-mă dintr-odată să-mi fie teamă de el. Singurul lucru de neiertat este gestul tău, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ilegal să salvezi femei, așa la întâmplare? Nu vreau să fiu salvată. Vreau să mor. Nu, nu vrei. Ba da. Te urăsc! am orăcăit. Cum îndrăznești să vii să mă salvezi în felul ăsta? E de neiertat. E inadmisibil. —Cum îndrăznesc? Cum îndrăznești tu?! mi-o întoarse furios, făcându-mă dintr-odată să-mi fie teamă de el. Singurul lucru de neiertat este gestul tău, spuse Charlie. Era très puțin amabil din partea lui să fie atât de supărat pe mine după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
salvezi femei, așa la întâmplare? Nu vreau să fiu salvată. Vreau să mor. Nu, nu vrei. Ba da. Te urăsc! am orăcăit. Cum îndrăznești să vii să mă salvezi în felul ăsta? E de neiertat. E inadmisibil. —Cum îndrăznesc? Cum îndrăznești tu?! mi-o întoarse furios, făcându-mă dintr-odată să-mi fie teamă de el. Singurul lucru de neiertat este gestul tău, spuse Charlie. Era très puțin amabil din partea lui să fie atât de supărat pe mine după toate prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mână și îmi aruncă o privire furioasă. Se întoarse spre chelner, care se oprise lângă masă, în așteptare: — Poți să-i transmiți tânărului domn că mademoiselle nu se simte destul de bine ca să poată lua masa în oraș? îi spuse. Cum îndrăznește? Tocmai când începeam să mă simt mai bine. Voia să fiu nefericită numai pentru că și el era nefericit. —Monsieur, spuneți-i că ne întâlnim acolo, i-am zis chelnerului strângându-mi lucrurile. Charlie se uită supărat la mine, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de geanta aceea după atâta timp. Poți, totuși, să-i transmiți că am telefonat? Abătută, m-am prăbușit pe pat. Am fost o proastă și acum plăteam oalele sparte. Doream cu disperare să stau de vorbă cu cineva, dar nu îndrăzneam să le sun pe Lara sau Jolene. Probabil că nici n-ar fi vrut să vorbească cu mine. Nimeni n-o să mai vorbească cu mine vreodată când se va afla ce făcusem. Și, probabil, toată lumea aflase deja. În Upper East
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
luasem. Chiar când să intru în bibliotecă, am auzit o ușă deschizându-se în stânga mea. Am înghețat. Dacă era majordomul? Nu puteam risca să fiu aproape arestată de două ori în douăzeci și patru de ore. M-am uitat în jur. Nu îndrăzneam să înaintez, dar nici nu mă puteam întoarce. M-am tras într-o firidă întunecoasă, sub un cap de cerb împăiat. Încordată, am văzut cum se deschide ușa și apare o siluetă. Am tresărit. Era Charlie. Ce căuta aici? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
supărării și n-ai Înțeles exact ce spunea traducătorul. Cel puțin asta o să semnaleze că nu ne lăsăm. — Danvila, da..., murmură Frank, jucîndu-se cu pachetul de țigări.) Un om drăguț, cred că l-am cam șocat. Și pe tine, aș Îndrăzni să spun. Îi reapăruse zîmbetul prietenos, dar șmecher. Se lăsă pe spate cu mîinile la ceafă, acum Încrezător că putea face față vizitei mele. Deja ne asumaserăm rolurile de familie stabilite Încă din copilărie. El era spiritul născocitor și nestăpînit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dar sînt În căutarea unei vieți mai liniștite. — O să profesați și acolo? Sau pe locuitorii pueblelor nici psihiatria nu-i mai poate ajuta? — E puțin nedrept ce spuneți. (Făcu o pauză, așteptînd să mă Întorc În fotoliu.) N-ar mai Îndrăzni nimeni niciodată să iasă la pensie dacă s-ar interzice moțăitul la soare. Am luat o Înghițitură din apa călduță, cu gîndul la soiurile de whisky Înviorătoare din apartamentul lui Frank. Dacă e să fim exacți, domnule doctor, puțini locuitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
română, rosti el cu vocea lui dintotdeauna, care nu-i mai zgâria Clarei, pițigăiat, auzul. Vorbea din nou cu glasul lui bine cunoscut, care părea mereu răstit, pentru că vorbea prea tare. Clara luă diploma în mână cu o emoție neașteptată, neîndrăznind să se uite la ea, și o puse în geantă cu mișcări automate. La ora 5, când ieși de la domnul Martin, își aprinse o țigară mentolată și se așeză pe o bancă din părculețul de lângă bloc. O bancă de un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Am ezitat mult până să aleg setul, dar ăsta mi s-a părut cel mai de efect! Uite și cerceii! M-aș bucura să porți setul diseară, la restaurant, normal! Clara își duse mâna la gât, pipăindu-și colierul. Nu îndrăzni să-i spună soțului ei că nu-i place, nu i se potrivește, nu și-l do rește. Nu îndrăzni să și-l scoată de la gât. Era gros ca o zgardă. Dar dacă și-l scotea de la gât simțea că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]