8,755 matches
-
pentru câteva zile aici. Într-o scrisoare din 1924 trimisă de Goga din București, acesta nota: Pe 7 mai 1938 Goga va deceda în urma unui atac cerebral. Corpul său este dus la București și expus în aula Ateneului, iar apoi îngropat în cimitirul Bellu, pentru ca după 2 luni mai târziu să fie adus la Ciucea, conform dorinței poetului, și pus în mormântul a cărui cruce este realizată de Milița Petrașcu, unde va rămâne până în 1958. În 1958, după finalizarea mausoleului iubirii
Conacul Octavian Goga din Ciucea () [Corola-website/Science/307449_a_308778]
-
că inima a aparținut unui copil al reginei Maria Antoaneta, punând, astfel, capăt speculațiilor celor care cred că Ludovic al XVII-lea ar fi fost eliberat pe ascuns și că descendenții săi sunt pretendenții legitimi la tronul Franței. Corpul său, îngropat de revoluționari în groapa comună de la cimitirul Sainte-Marguerite din Paris, alături de atâtea altele ale victimelor Revoluției franceze, nu a mai putut fi identificat ulterior. Unii văd în reeducarea micului Ludovic al XVII-lea prima încercare de reeducare în stil comunist
Ludovic al XVII-lea al Franței () [Corola-website/Science/307480_a_308809]
-
timp considerat a fi prea lung de mulți istorici, în loc să fi continuat urmărirea cavalerilor până în sediul lor și zdrobirea acestora. Din punct de vedere al morților aparținând cavalerilor, au fost aplicate următoarele protocoale de îngropare, corpurile ofițerilor superiori au fost îngropate în morminte separate, în timp ce corpurile ofițerilor inferiori, subofițerilor și ale soldaților au fost îngropate în gropi comune. Doar trupul neînsuflețit al liderului teutonilor, Ulrich von Jungingen, învelit în însemne ale gradului său, a fost transportat în castelul Marienburg. Mutarea forțelor
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
până în sediul lor și zdrobirea acestora. Din punct de vedere al morților aparținând cavalerilor, au fost aplicate următoarele protocoale de îngropare, corpurile ofițerilor superiori au fost îngropate în morminte separate, în timp ce corpurile ofițerilor inferiori, subofițerilor și ale soldaților au fost îngropate în gropi comune. Doar trupul neînsuflețit al liderului teutonilor, Ulrich von Jungingen, învelit în însemne ale gradului său, a fost transportat în castelul Marienburg. Mutarea forțelor polono-lituaniene pentru asedierea castelului Marienburg s-a efectuat la 18 iulie 1410, dar timpul
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
existau diferiți demoni, fiecare cu numele său propriu, specializați în diferite acțiuni negative . Arheologii au descoperit sute de morminte în unele părți ale Mesopotamiei. Aceste morminte relevă multe informații legate de ritualurile funerare mesopotamiene. În orașul Ur, majoritatea oamenilor erau îngropați în morminte familiale sub casă. Copiii erau puși în recipiente mari, și duși la capela familiei. Alții erau pur și simplu îngropați în cimitirele orașului. Unii erau înfășurați în covoare și giulgiuri. În majoritatea cazurilor, unele lucruri ale oamenilor îngropați
Mesopotamia () [Corola-website/Science/302994_a_304323]
-
ale Mesopotamiei. Aceste morminte relevă multe informații legate de ritualurile funerare mesopotamiene. În orașul Ur, majoritatea oamenilor erau îngropați în morminte familiale sub casă. Copiii erau puși în recipiente mari, și duși la capela familiei. Alții erau pur și simplu îngropați în cimitirele orașului. Unii erau înfășurați în covoare și giulgiuri. În majoritatea cazurilor, unele lucruri ale oamenilor îngropați se aflau în morminte. Au fost de asemenea descoperite 17 morminte cu obiecte foarte valoroase, și deci se presupune că aparțineau unor
Mesopotamia () [Corola-website/Science/302994_a_304323]
-
practicat de regele polonez. Regele Ioan al III-lea a murit în Wilanów, Polonia, la 17 iunie 1696. Soția sa, Maria Cazimira, a murit în 1716, în Blois, Franța, și trupul ei a fost readus în Polonia. Cei doi sunt îngropați împreună la Catedrala Wawl din Cracovia. Urmașul său pe tronul Poloniei n-a fost fiul său, ci August der Starke (Augustus al II-lea), principe al Sașilor (Saxonilor) sprijinit de Rusia. După moartea acestuia, în 1733, a urmat o luptă
Ioan al III-lea Sobieski () [Corola-website/Science/303002_a_304331]
-
și porci). Obiectele din metal au luat locul celor din piatră. Tăbăcitul pieilor de animale, olăritul și țesutul erau activități normale. Elementele funerare din această perioadă includ vase ceramice, bijuterii, unelte, arme si alimente (carne și fructe uscate). Morții erau îngropați cu fața spre vest Acum aproximativ 7500 de ani , triburile mici, care trăiau în valea Nilului au dezvoltat o serie de culturi care au demonstrat un control ferm al agriculturii și creșterii animalelor , asupra tehnicilor de olărit și producerii obiectelor
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
acesta a fost extins pentru a include mai mult de 200 de simboluri, cât fonograme și ideograme. Sacrificiul uman a fost practicat ca parte a ritualurilor funerare dedicate tuturor faraonilor din prima dinastie. Este clar demonstrat prin existența osemintelor umane îngropate lângă mormântul fiecărui faraon precum și osemintele animalelor sacrificate pentru înmormântare. Mormântul lui Djer este asociat cu morminte a 338 persoane. Oamenii și animalele sacrificate(precum măgarii), , erau așteptați pentru a-l servi pe faraon în viața de apoi. Din motive
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
fost prima care a căzut; Thinis a cucerit apoi Egiptul de Jos. Relațiile dintre Nekhen și Naqada nu sunt cunoscute dar este posibil ca acestea să se fi unit pașnic cu familia regală Thinită conducânt întregul Egipt. Regii Thiniți sunt îngropați la Abydos. Majoritatea egiptologilor îl consiră pe Narmer a fi ultimul monarh al acestei perioade (deși unii îl plasează în Prima Dinastie, la fel ca și pe cel cunoscut ca Regele Scorpion).
Perioada protodinastică a Egiptului () [Corola-website/Science/303022_a_304351]
-
și umpleau corpul cu o soluție de sare de natron. Inima era lăsată în corp deoarece egiptenii credeau că aceasta este cea care păstra suletul (Ka).După aceia toate organele interne erau puse în vase acoperite ce urmau a fi îngropate împreună cu corpul. Corpul era apoi lăsat la uscat timp de 40 zile apoi era din nou spălat cu vin și amestecuri de mirodenii, după care se înfășura în bandaje umede și apoi era uscat, prin acest proces se obținea garanția
Vechiul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/303024_a_304353]
-
Anton a decedat în luna decembrie 1951 la Dunărea. Dosarul Dur(covici) trebuie predat la A.S. (Arhiva Securității), B.3 (Biroul 3). Semnalat la Cabinet că a decedat!" Trupul episcopului martir a fost preluat de directorul închisorii, Vasile Ciolpan, și îngropat în cimitirul săracilor din orașul Sighetu Marmației, într-un loc rămas până astăzi necunoscut, devenit mai apoi teren arabil. Moartea episcopului a fost mult timp ținută secretă de către autorități. Efectul avea să fie însă contrariu, iar episcopul nu a fost
Anton Durcovici () [Corola-website/Science/303092_a_304421]
-
alungat trupele poloneze din Moscova, astfel luând sfârșit perioada cunoscută în istorigrafia rusă ca Timpurile tulburi, (moment în care a fost pusă baza dinastiei Romanov). Piața principală din fața Kremlinului a fost botezată cu numele negustorului Minin, rămășițele lui pământeștii fiind îngropate în citadelă. În amintirea evenimentelor care au dus la eliberarea Moscovei, pe 21 octombrie 2005, în fața Catedralei Sfântului Ion Botezătorul, a fost amplasată o copie a grupului statuar din Piată Roșie a lui Minin și Pojarski, aici fiind locul în
Nijni Novgorod () [Corola-website/Science/303145_a_304474]
-
cablu numită Sterling Manhattan Cable by Mr. Dolan a fost prima rețea urbană din Statele Unite ale Americii care avea cablul împământat. În loc să întindă cablul pe stâlpii de telefon și să folosească antenele cu microunde pentru a recepționa semnalele, Sterling a îngropat cablurile sub străzile din Manhattan, asta pentru că semnalele TV erau blocate de clădirile înalte (zgârie-nori). Time Life, Inc. a cumpărat în același an 20% din compania lui Dolan. La începutul anilor 1970, căutând surse noi de profit, lui Dolan i-
HBO () [Corola-website/Science/302266_a_303595]
-
-lea. Casele din regiunile de deal și din regiunile de munte sunt deosebite de cele din zona de câmpie prin fundația înaltă, cele de la șes fiind majoritatea cu fundații joase, cele provenite din zonele unde invadau dușmanii des fiind jumătate îngropate în pământ. Istoria Muzeului Național al Satului este o istorie a satelor răspândite pe teritoriul României care s-au format și s-au dezvoltat până în prezent. În România, ideea creării unui muzeu în aer liber se înfiripă încă din cea
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
apă. Casele din regiunile de deal și din regiunile de munte sunt deosebite de cele din zona de câmpie prin fundația înaltă, cele de la șes fiind majoritatea cu fundații joase, cele provenite din zonele unde invadau dușmanii des fiind jumătate îngropate în pământ. Prispa este un element specific arhitecturii românești, ea fiind o terasă susținută de stâlpi; se poate să o găsim pe toate laturile casei. În timpurile moderne casei țărănești i-a fost adăugată o cameră de oaspeți unde țăranul
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
Ceremonii religioase se oficiau în cinstea celor căzuți în luptă. Familia samuraiului decedat îi scria numele pe o tăbliță, păstrată apoi pe altarul casei. În grădină, sub o piatră de mormânt, în locul corpului său, pierdut pe câmpul de luptă, familia îngropa o șuviță de păr sau un obiect drag ce aparținuse războinicului. În Japonia, la începutul epocii medievale normele de drept cutumiar erau diferite de la o regiune la alta. În general, șeful familiei era acela care își judeca și sancționa membrii
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
se dea un nume postum. În ajunul înmormântării familia și prietenii se adunau în casa decedatului, pentru priveghi, aducând daruri și flori. Se servea o cină frugală, după care, la lumina torțelor, se duceau cu toții la cimitir unde defunctul era îngropat sau ars împreună cu obiectele la care ținuse cel mai mult. Deasupra mormântului se așeza o grămadă de pietre și se depuneau alimente pentru spiritele înfometate, spre a nu-i tulbura pe cei vii. Văduvele care nu voiau să se recăsătorească
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
identificat pe acei oameni fiind din familia Goebbels, a explicat că a recunoscut cadavrul după următoarele semne: forma capului, linia gurii, schija de metal de pe piciorul drept, insigna NSDAP de aur și rămășitele din uniformă. Rămășițele familiei Goebbels au fost îngropate în secret, lângă Rathenow în Brandenburg. În 1970 au fost arse iar cenușa rămasă a fost aruncată în râul Elba.
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
acesta a fost extins pentru a include mai mult de 200 de simboluri, cât fonograme și ideograme. Sacrificiul uman a fost practicat ca parte a ritualurilor funerare dedicate tuturor faraonilor din prima dinastie. Este clar demonstrat prin existența osemintelor umane îngropate lângă mormântul fiecărui faraon precum și a animalelor sacrificate pentru înmormântare. Mormântul lui Djer este asociat cu morminte de 338 persoane. Oamenii și animalele sacrificate ca măgarii, erau așteptați pentru a-l servi pe faraon în viața de apoi. Din motive
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
elaborat de obiceiuri funerare, crezând că erau necesare pentru a asigura nemurirea după moarte. Păstrarea corpului pentru mumificare, efectuarea ceremoniilor funerare și de înhumație cu bunurile persoanei decedate îi puteau folosi în viața de apoi. Înainte de Vechiul Regat, trupurile erau îngropate în gropi săpate în deșert care se conservau natural prin uscare.În condiții aride, deșertul a fost un avantaj în întreaga istorie a Egiptului antic pentru mormintele celor săraci, care nu își puteau permite pregătirile de înmormântare elaborate și disponibile
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
uscare.În condiții aride, deșertul a fost un avantaj în întreaga istorie a Egiptului antic pentru mormintele celor săraci, care nu își puteau permite pregătirile de înmormântare elaborate și disponibile pentru elita de nobili. Egiptenii bogați au început să-și îngroape morții în morminte de piatră și să le mumifice artificial, implicând îndepărtarea organelor interne, ambalarea trupului în bandaje îmbibate cu rășină, și îngropându-l într-un sarcofag de piatra dreptunghiulară sau într-un sicriu de lemn. Începând cu dinastia a
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
permite pregătirile de înmormântare elaborate și disponibile pentru elita de nobili. Egiptenii bogați au început să-și îngroape morții în morminte de piatră și să le mumifice artificial, implicând îndepărtarea organelor interne, ambalarea trupului în bandaje îmbibate cu rășină, și îngropându-l într-un sarcofag de piatra dreptunghiulară sau într-un sicriu de lemn. Începând cu dinastia a IV-a, unele părți au fost păstrate separat în borcane canopice . Din Regatul Nou, vechii egipteni au perfecționat arta mumificării, care dura 70
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
umpleau corpul cu o soluție de sare de natron. Inima era lăsată în corp deoarece egiptenii credeau că aceasta este cea care păstra sufletul (Ka).După aceea toate organele interne erau puse în vase canopice acoperite ce urmau a fi îngropate împreună cu corpul. Corpul era apoi lăsat la uscat timp de 40 zile, apoi era din nou spălat cu vin și amestecuri de mirodenii, după care se înfășura în bandaje umede și apoi era uscat, prin acest proces se obținea garanția
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
corp, amulete protectoare inserate între straturi, după care era pus în cosciug și îngropat. Practicile de conservare au scăzut în epocia Ptolemeilor și cea Romană, în timp ce accentul era pus pe aspectul exterior al mumiei, care era decorat. Egiptenii bogați erau îngropați cu cantități mari de produse de lux. Începând din Regatul Nou, cărțile decedaților erau incluse în mormânt, împreună cu statui shabti care erau considerate a fi servitori ce vor efectua muncile pentru decedat în viața de apoi. După înmormântare, rudele în
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]