7,678 matches
-
I. Bărbulescu s-a pardosit cu lespezi, s-a cercuit, tencuit și zugrăvit cu cheltueala preotului și enoriașilor din acel timp din Gănești și alte sate vecine după cum sunt trecuți în condica biserici[i].”" Pisania continuă pe partea dreptă cu însemnarea: "„Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a pictat acestă sf[ântă] bi[serică] în zilele binecredinciosului rege Carol [II și a] prea sfințitului Miron Cristea patriearh României. În anu mântuiri[i] 1930 aug[ust] 22 cu cheltuiala d-nei Marie și soțul d-nei
Biserica de lemn din Gănești () [Corola-website/Science/322024_a_323353]
-
trei spărgătoare de gheață majore ale lui Zamiatin - 1012, 1020, 1021 [. . .]. R-13 poate fi găsit tot aici, ca și în numărul de serie al spărgătorului de gheață "Sviatogor" A/W 904. </citat> Există aluzii literare la Dostoievski, în special la Însemnări din subterană și Frații Karamazov, precum și la Biblie. În "Noi" există multe comparații cu Biblia, în primul rând cu capitolele 1-4 din Geneza, Statul Unic fiind considerat Raiul, D-503 este Adam, iar I-330 este Eva. Șarpele acestei povești
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
morții ale postmodernității. Privește cu suspiciune așa-numitele victorii ale modernismului și caută remedii ale sărăcirii imaginii la care au dus iconoclasmele succesive ale secolelor XIX și XX. Soluțiile regeneratoare sunt împăcarea cu timpul și memoria întrețesută cu uitarea. În însemnările sale am găsit aceasta notiță, o rugăciune: "Doamne, dă-mi puterea să trăiesc în lumea visurilor mele." Lotofagii, întâlniți de Ulysse în peregrinările sale, descoperiseră mirajul uitării. Poezia este pentru Octav Grigorescu o strategie a uitării și scufundării în vis
Octav Grigorescu () [Corola-website/Science/322200_a_323529]
-
semiunciale, în limbile română și slavona. Textul slavon este scris cu cerneală neagră, iar cel românesc cu cerneală roșie. "Codicele Brațul" conține: De asemenea, manuscrisul mai conține două rețete populare și o formulă magică. La pagina 426 se află o însemnare în slavona care arată că textul a fost scris de un anume popa Brațul la anul 1560. După punerea în circulație a textului, începînd cu P.P. Panaitescu, în 1960, textul a fost cercetat de către G. Mihăilă, I. Gheție, Al. Mareș
Codicele Bratul () [Corola-website/Science/322279_a_323608]
-
De la sfîrșitul anilor ᾽90 a început să publice unele eseuri și cronici literare, mai cu seamă în reviste din România: România literară, Jurnalul literar, Convorbiri literare, Dacia literară, Cronica (Iași), iar în ultima vreme a început să publice și versuri (Însemnări ieșene, 2013, nr.10).
Ion Țurcanu () [Corola-website/Science/329852_a_331181]
-
întregime manual, din bardă și cuțitoaie, fără joagăr sau fierăstrău de mână. Cu toate acestea, a fost decorată cu înflorituri și diferite motive lucrate cu multă migală și răbdare, din cuțite, de către meșteri lemnari. Atestarea lăcașului se documentează printr-o însemnare, de la paginile 1-3, în partea de jos a filelor Cazaniei (București, 1786): "„...Popa Gavriil sîn Petrii Popăscul ot Stiulbicani și s-au dat la biserica din Broșteni, unde se prăznuiește hramul sfântului ierarhul Necolai, unde și preot dintăieș-dată a fost
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
lemn, unde inițial învățau 6 elevi, apoi, în etape succesive, până la 12 elevi. Primul dascăl a fost Nicolai (Niculai) Nanu, absolvent al Seminarului Socola din Iași în 1839. După rezultatele pe care le-a dat școala din Broșteni, din unele însemnări se poate trage concluzia că avea o cultură destul de vastă pentru acele vremuri. Pe lângă știința de carte mai avea și alte calități precum cea de cântăreț bisericesc. Cursurile durau cinci ani, iar absolvenții primeau un atestat pe baza căruia se
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
Suzanne Stahl susține că Emmerich s-a substituit figurii materne în viața lui Bretano, datorită complexelor sale personale. Din 1819 până la moartea sa din 1824 Brentano a consemnat conversațiile avute cu Emmerich despre viziunile ei, scriind mai multe caiete cu însemnări despre scenele din Noul Testament și viața Fecioarei Maria. Având în vedere că Emmerich nu vorbea decât dialectul westfalian, Brentano nu a transcris cuvintele Anei direct, adesea însemnările nefiind luate nici măcar în prezența ei. Brentano scria rapid un set de notițe
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
consemnat conversațiile avute cu Emmerich despre viziunile ei, scriind mai multe caiete cu însemnări despre scenele din Noul Testament și viața Fecioarei Maria. Având în vedere că Emmerich nu vorbea decât dialectul westfalian, Brentano nu a transcris cuvintele Anei direct, adesea însemnările nefiind luate nici măcar în prezența ei. Brentano scria rapid un set de notițe pe baza a ceea ce își amintea din conversațiile avute cu Emmerich în germana standard, atunci când se întorcea în locuința sa. Brentano a editat aceste însemnări mai târziu
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
direct, adesea însemnările nefiind luate nici măcar în prezența ei. Brentano scria rapid un set de notițe pe baza a ceea ce își amintea din conversațiile avute cu Emmerich în germana standard, atunci când se întorcea în locuința sa. Brentano a editat aceste însemnări mai târziu, la mai mulți ani de la moartea Anei Ecaterina. Conform biografiilor, Brentano îi citea ulterior Ecaterinei tot ceea ce notase și schimba și modifica textul până ce ea își dădea aprobarea completă. Clement Brentano descrie astfel modul în care a consemnat
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
în putință și, cu smerenie, îl roagă pe cititor, dacă este mulțumit de rezultatul muncii sale, să se roage din când în când și pentru el." Cam in zece ani de la relatarea viziunilor, Brentano a reușit să termine de editat însemnările pentru a fi publicate. În 1833 publica primul volum: "Dureroasele Patimi ale Domnului Nostru Iisus Hristos conform Meditațiilor Anei Ecaterina Emmerich." Apoi Bretano a pregătit pentru publicare " Viața Preafericitei Fecioare Maria după Viziunile Anei Ecaterina Emmerich" , dar a murit în
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
limba engleză. Vaticanul nu girează autenticitatea scrierilor lui Bretano. Totuși consideră mesajul lor general ca „o extraordinară proclamare a adevărurilor biblice ce conduc spre mântuire”. Alți critici au fost mai puțin îngăduitori și au caracterizat cărțile lui Bretano realizate din însemnările sale, drept „creațiile unui poet romantic surescitat”. Scrierile lui Brentano despre Emmerich afirmă că ea credea că Ham, fiul lui Noe, era strămoșul „națiilor negre, idolatre și stupide” ale lumii. „Dureroasele patimi” prezintă „un ton antisemit clar pe tot parcursul
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
Daniil al Proilaviei. De remarcat că marea majoritate a documentelor care atestă numele preoților din această mitropolie provin din surse rusești și se referă la Ucraina Hanului, Bugeac sau Hotin. Numele acestor slujitori bisericești s-a păstrat în special datorită însemnărilor făcute de aceștia pe diferite cărți de cult, însemnări care se constituie într-o adevărată cronică a Mitropoliei Proilaviei Logofeți Dascăli Atanasie Patelarie s-a născut în anul 1580 în orașul Rethimno din insula Creta, primind la botez numele de
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
documentelor care atestă numele preoților din această mitropolie provin din surse rusești și se referă la Ucraina Hanului, Bugeac sau Hotin. Numele acestor slujitori bisericești s-a păstrat în special datorită însemnărilor făcute de aceștia pe diferite cărți de cult, însemnări care se constituie într-o adevărată cronică a Mitropoliei Proilaviei Logofeți Dascăli Atanasie Patelarie s-a născut în anul 1580 în orașul Rethimno din insula Creta, primind la botez numele de Alexios. A intrat în viața călugărească ca frate la
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
consemnarea principalelor evenimente ale vremii. Astfel, din poziția sa de secretar domnesc, el a avut posibilitatea de a descrie războiul ruso-austro-turc din perioada 1736-1739 în lucrarea "Efemeride dace", întocmită la cererea domnului Constantin Mavrocordat. Din aceiași ani datează și primele însemnări cu caracter personal, reflecții pe marginea unor subiecte teologice și istorice, completate ulterior de Dapontes timp de aproape 50 de ani și reunite în manuscrisul lucrării sale (inedite) "Cornul Amalteei". În general, relațiile cu domnul său au fost armonioase. Principe
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
moșiereasă de la țară, incultă și grosolană, care dorește să pară o aristocrată educată, cu preocupări mondene și vorbitoare de limba franceză, pe care însă o stâlcește înfiorător. Se păstrează o fotografie pe spatele căreia scriitorul Constantin Gane a făcut următoarea însemnare: Constantin Gane cunoștea povestea de la mama sa, a cărei bunică era Anastasia Greceanu, soția vornicului Gheorghe Greceanu. Aceasta avea casa la Fălticeni, iar conacul moșiei la Vadul Glodului. În locuința de la Fălticeni se dădeau baluri multe, unde veneau tineri boieri
Coana Chirița () [Corola-website/Science/327604_a_328933]
-
Scriitorul mărturisește în "Jurnalul portughez" că și-a imaginat acest subiect cu vreo jumătate de an în urmă, în iulie 1944. Eliade nu a fost mulțumit de prima versiune a nuvelei și a corectat-o ulterior, după cum menționează într-o însemnare succintă din "Jurnalul inedit", datată 19 aprilie 1948: „Am început astă seară corectarea și transcrierea nuvelei Un om mare. Îngrozitor de prost scrisă. Dar mă încântă întunecatul ei umor”. Varianta finală a nuvelei a fost publicată pentru prima dată în numărul
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
însuși autorul la sfârșitul scrierii.<ref name="Ștefănescu 1/2003">Alex. Ștefănescu, „La o nouă lectură: Mircea Eliade”, în "România literară", anul XXXVI, nr. 1, 8-14 ianuarie 2003.</ref> Autorul își manifesta propriile intenții, dar și unele temeri, într-o însemnare succintă din "Jurnalul inedit", datată 28 decembrie 1963: „Vreau să las frâu liber imaginației [...], putând aluneca oricând în grotesc, comic de mahala sau senzațional. Iau acest risc și pentru că-mi place, dar și pentru că nu am încotro. Mă apropii din
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
la Academia de Muzică ("Akademie für Musik und darstellende Kunst") din Viena cu Joseph Marx și Franz Schmidt și la Conservatorul din București cu Mihail Jora. Între 1944 - 1963 a fost dirijor al Operei din București. În volumul său de „Însemnări”, Maria Banuș scrie următoarele: În mai 1955, Alfred Mendelsohn alături Mihail Jora, Alfred Alessandrescu, Constantin Silvestri și Ion Dumitrescu, a făcut parte dintr-un grup de muzicieni români care s-a deplasat la Paris cu sarcina de a depune coroane
Alfred Mendelsohn () [Corola-website/Science/330841_a_332170]
-
otomană de argint "aspru" a dominat categoric piața monetară din Țara Românească și Moldova, după 1580 rolul asprilor fiind marginal, pierzând teren în favoarea dinarilor ungurești ori a triplilor groși polonezi. Un exemplu, în privința circulației "asprului" în Transilvania, ni-l oferă însemnările făcute în caietul său de cheltuieli de către Mircea, fiu al lui Mihnea cel Rău, care trăia la Brașov: „Atlaz 11 coți, cîte 285 aspri, fac aspri 3135”. La 1 septembrie 2013, un pasionat de arheologie român, "Iulian Enache" a descoperit
Aspru () [Corola-website/Science/330071_a_331400]
-
Ghetto” în germană) ce nu a fost niciodată terminat. Câteva imagini au fost arătate într-un documentar din 2010 numit “Un film neterminat]] (“A Film Unfinished” în engleză) ce are ca temă filmul “Das Ghetto” și corelează câteva scene cu însemnările din jurnalul lui Czerniakow. În 18 ianuarie 1943, după aproape 4 luni fără deportări, trupele germane au intrat în Ghetoul Varșoviei, în mod neașteptat, pentru a organiza o nouă deportare. În câteva ore aproape 600 de evrei au fost împușcați
Ghetoul Varșoviei () [Corola-website/Science/329248_a_330577]
-
adoptat un stil de viață sedentar, au fondat un regat și au adoptat creștinismul în jurul anului 1000. Autorii bizantini au fost primii care au înregistrat evenimente legate de prezența ungurilor în Europa, care a culminat cu „descălecatul” . Cea mai veche însemnare legată de unguri apare în „Tactica” împăratului Leon al VI-lea (904), care, în relatarea războiului bizantino-bulgar din 894-896, amintește de prezența călăreților maghiari în rândurile armatei bulgare. O cronică din aceeași perioadă a lui Gheorghios Amartolos amintește de asemenea
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Mitroiu Th. Ștefan după război, în 1921, în "Ziarul științelor și al călătoriilor" (nr. 49 din 6 decembrie 1921; vezi și „Pagini regăsite”, în revista "România literară", anul V, nr. 41, 1972). Călătoria a fost descrisă parțial de autor în însemnările din volumul autobiografic "Viață, poezie, proză!... Confesiunile lui Darie" (Ed. Eminescu, București, 1975, pp. 75, 123, 128 și 231). În câteva pasaje din primul volum al ciclului miscelaneu " Rădăcinile sunt amare" (pp. 87, 208-209 și 214-216) există, de asemenea, unele
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
neterminat, scris cu doi înainte de "Cinci săptămâni în balon" și publicat în 2003 în seria revistei GEO "Jules Verne, l’Odyssée de la Terre". Din el s-au mai păstrat doar primele douăsprezece pagini, care corespund capitolului întâi. Manuscrisul pornește de la însemnările făcute de Jules Verne cu ocazia călătoriei în Scandinavia în 1861 alături de doi dintre cei mai buni prieteni ai săi, muzicianul nantez Aristide Hignard (1822-1898) și avocatul "Émile L.", a cărui identitate a rămas multă vreme o enigmă. Astăzi se
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
aceasta a fost o muncă de pionier. L-a avut într-adevăr ca predecesor pe Salomon Rysiński, pe care l-a menționat în introducere (anonim), punând accentul pe faptul că a profitat de colecțiile lui, dar căruia i-a respins însemnările proverbelor indecente și imprecise potrivit corespondenților latine. Volumul „Adagia” cuprinde câteva sute de cuvinte aranjate alfabetic, unde cuvintele principale însoțesc clarificările precum și versiunile lor regionale. Comentariile cuvintelor se reduc la clarificarea sensurilor proverbelor, sensurile lor care circulă, și de asemenea-
Grzegorz Knapski () [Corola-website/Science/329410_a_330739]