7,853 matches
-
în limba greacă, la un singur termen, acela de "tsigganos", fapt infirmat de prezența ambilor termeni în limba greacă și în alte limbi, până în zilele noastre. La toate acestea se adaugă și observația că în limba țigănească nu există cuvântul "țigan" sau vreo variantă a acestuia. Denumirile derivate din termenul grecesc "(a)tsigganos", în majoritatea țărilor europene sunt considerate astăzi peiorative aproape în unanimitate de către comunitățile de țigani și cercetători, cu trimitere expresă la semnificațiile inițiale legate de consemnarea din manuscrisul
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
toate acestea se adaugă și observația că în limba țigănească nu există cuvântul "țigan" sau vreo variantă a acestuia. Denumirile derivate din termenul grecesc "(a)tsigganos", în majoritatea țărilor europene sunt considerate astăzi peiorative aproape în unanimitate de către comunitățile de țigani și cercetători, cu trimitere expresă la semnificațiile inițiale legate de consemnarea din manuscrisul georgian de la 1068, cu conotații peiorative, în acest sens. Cuvântul "țigan" a fost preluat în Țările Române din 1385 și desemna o stare socială, aceea de rob
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
a)tsigganos", în majoritatea țărilor europene sunt considerate astăzi peiorative aproape în unanimitate de către comunitățile de țigani și cercetători, cu trimitere expresă la semnificațiile inițiale legate de consemnarea din manuscrisul georgian de la 1068, cu conotații peiorative, în acest sens. Cuvântul "țigan" a fost preluat în Țările Române din 1385 și desemna o stare socială, aceea de rob, nicidecum etnia. Cuvintele "rob" și "sclav" au apărut mai târziu în limba română, termenul utilizat pentru denumirea acestei categorii sociale era "țigan". Robul/țiganul
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
sens. Cuvântul "țigan" a fost preluat în Țările Române din 1385 și desemna o stare socială, aceea de rob, nicidecum etnia. Cuvintele "rob" și "sclav" au apărut mai târziu în limba română, termenul utilizat pentru denumirea acestei categorii sociale era "țigan". Robul/țiganul nu făcea parte din structura socială, nu era considerat ca aparținând speciei umane, el se definea ca obiect de schimb. Romii s-au aflat în stare de robie pentru mai bine de jumătate de mileniu (aprox. 1385-1856). În
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
țigan" a fost preluat în Țările Române din 1385 și desemna o stare socială, aceea de rob, nicidecum etnia. Cuvintele "rob" și "sclav" au apărut mai târziu în limba română, termenul utilizat pentru denumirea acestei categorii sociale era "țigan". Robul/țiganul nu făcea parte din structura socială, nu era considerat ca aparținând speciei umane, el se definea ca obiect de schimb. Romii s-au aflat în stare de robie pentru mai bine de jumătate de mileniu (aprox. 1385-1856). În limba romani
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
de numele României și pentru a face mai evidentă proveniența hindusă a romilor; această propunere nu a fost însă aprobată. În ediția din 2012 a DEX-ului, au fost schimbate definițiile considerate ofensatoare ale unor cuvinte precum „rom”, „jidan” sau „țigan”. Modificările au fost realizate ca urmare a unei recomandări făcute de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD). După cercetări pe eșantioane de populații țigănești din întreaga Europă în 1940, savanții străini clasifică ca predominantă în cadrul indivizilor respectivi grupa de sânge
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD). După cercetări pe eșantioane de populații țigănești din întreaga Europă în 1940, savanții străini clasifică ca predominantă în cadrul indivizilor respectivi grupa de sânge de tip B, ceea ce încă o dată înrădăcinează ideea că originea țiganilor este străină de Europa, aceștia provenind din cadrul continentului asiatic. O legendă din 950 vorbește despre monarhul persan Bahram Gur ce și-a încheiat domnia în jurul lui 438. De aici aflăm primele mărturii despre niște nomazi, care se ocupau cu muzica
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
sălașe de „ațigani”. În Evul Mediu majoritatea romilor din Țările Române erau robi boierești, domnești sau mănăstirești, ocupațiile lor principale fiind acelea de căldărari, fierari, aurari, spoitori, cântăreți etc. Pentru a obține permise de trecere prin țările din apus, unii țigani au pretins că sunt creștini din Egipt veniți în pelerinaj (iar mai apoi, când nu au putut să le obțină, au falsificat astfel de permise). Acest lucru, asociat cu înfățișarea lor străină, duce la denumirea engleză de „gypsy” și cea
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
dau mâna (nu există nicio formulă de salut în afară de expresia „O Del te iertil” - Dumnezeu să te ierte). Cântecul „Gelem, gelem” („Am umblat, am umblat"), compus de Žarko Jovanović și cântat de Olivera Vučo în filmul iugoslav „Am întâlnit și țigani fericiți”, a fost adoptat ca imn internațional al romilor, la primul Congres al Romilor din 1971. Și, tot la primul Congres al Romilor din 1971, a fost reconfirmat și steagul internațional al romilor. Jumătatea de jos verde - simbol al câmpurilor
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
și în specia umană cei puternici înlătură sângele (caracterele presupus ereditare) celor slabi. „Poporul de stăpâni” („"Herrenvolk"”) era de "rasă ariană”, alcătuit fiind din populațiile Europei de Nord. La baza piramidei rasiale Hitler îi plasează pe negri, pe slavi, pe țigani și pe evrei, pentru aceștia din urmă având sentimente de ură exacerbată. Hitler îi socotea pe evrei drept „un cancer ce roade trupul Germaniei”, o boală ce trebuie tratată, după cum ilustrează următorul citat din „"Mein Kampf"”: După părerea lui Hitler
Nazism () [Corola-website/Science/296739_a_298068]
-
fost alcătuită în baza unei ierarhii valorice a raselor, iar viața reprezenta numai „supraviețuirea adaptabililor”. Poporul german era considerat superior, parte din „rasa ariană” și îi revenea sarcina de a menține puritatea rasei și de a subordona rasele inferioare: evreii, țiganii, slavii și rasele de culoare. Hitler considera comunitatea evreiască drept un cancer care distrugea trupul Germaniei. Slăbită de efectele Primului Război Mondial, cât și de condițiile foarte grele de despăgubiri de război impuse prin Tratatul de la Versailles, Germania a intrat într-o
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
planul Grădinii împreună cu Kornél Gürtler. Acesta prevedea numeroase lucrări de organizare, lucrări care au început în toamna aceluiași an sub conducerea d-lui Dr. Onisifor Ghibu. Sunt cumpărate două parcele vecine și astfel se intră în posesia pitorescului pârâiaș al “Țiganilor”. S-a câștigat, prin schimb, un colțișor unde se îmbină doua confluențe ale acestui pârâiaș. Sunt construite trei podulețe rustice și un pod mai mare peste acest pârâu. În același timp se desfundă peste 35 000 m² de teren pentru
Grădina Botanică din Cluj () [Corola-website/Science/296744_a_298073]
-
și însămânțează cu iarbă. Pentru asigurarea apei necesare s-a construit, în paralel, o rețea de apeducte care se alimenta dintr-un castel de apă propriu ce primea apa din rezervorul de beton al grădinii în care se varsă pârâul Țiganilor. S-au creat drumuri, cărări și poteci, care au fost pavate și pietruite în parte, iar altele acoperite cu nisip. S-au construit 6 răsadnițe de beton și 12 de lemn, 2 florării de zid și lemn, o casă mare
Grădina Botanică din Cluj () [Corola-website/Science/296744_a_298073]
-
dându-se prioritate cerințelor botanice și crescând astfel valoarea științifică a întregii instituții. În toamna anului 1923 s-au terminat lucrările de construire a instalațiilor hidraulice proprii ale Grădinii, alcătuite la acel moment din următoarele piese: un baraj pentru Pârâul Țiganilor, un bazin de colectare a apei, casa de pompe cu motor pe benzină, castelul de apă cu rezervor (capacitate de 80 000 kg apă) având o scară de acces până în vârf și o galerie care servește și astăzi drept punct
Grădina Botanică din Cluj () [Corola-website/Science/296744_a_298073]
-
exploziei. Printre cei care au murit este și Siteavul. Se dau lupte între militarii nemți și partizanii sârbi, iar aeroplanele bombardează zona în care deraiase trenul. În timpul atacului aerian, Diplomatul și Darie fug și se ascund într-o pădure. Un țigan scripcar bătrân (Ernest Maftei) care încercase să se țină de ei este împușcat de soldați. Scăpați de soldații nemți care îi păzeau, cei doi vor să meargă în direcții opuse: Darie, căruia i se făcuse dor de țară, vrea să
Prin cenușa imperiului () [Corola-website/Science/317574_a_318903]
-
stabor” sau „Kris” sau „Krisinitori”. Staborul are rol de decizie în cazuri civile dar și penale. În funcție de gravitatea cazului, trebuie să participe între unul și trei judecători de stabor. Viitorul judecător trebuie să fie „Rrom pakivalo, barvalo ai godiaver”, adică „Țigan cinstit, de incredere, bogat, deștept și înstărit”. Bogat trebuie să fie pentru a nu avea nici un motiv să se lase cumpărat de vreuna dintre părțile implicate în procese. În anul 2007, judecătorii de stabor au înființat Liga Krisinitorilor „Romanipen”. În
Judecător de stabor () [Corola-website/Science/317829_a_319158]
-
lase cumpărat de vreuna dintre părțile implicate în procese. În anul 2007, judecătorii de stabor au înființat Liga Krisinitorilor „Romanipen”. În ianuarie 2008, a fost înființat Comitetul European al Romilor Krisinitori, un fel de instanță superioară a staboarelor. Teoretic, tinerii țigani care aspiră la funcția de judecător nu sunt obligați să presteze vreun jurământ. Dar dacă-l depun, câștigă mai ușor încrederea comunității. Jurămăntul se face cu mâna pe cruce și invocând sănătatea și viața copiilor săi. În cazul în care
Judecător de stabor () [Corola-website/Science/317829_a_319158]
-
epilepsie, aspirantul la postul de judecător aduce în jurămint și propria-i persoană, blestemându-se: „să pățesc și eu la fel cum a pățit acel o”. Este un jurământ grav, depus într-o „regie” dramatică și un decor care, pentru țigani, are o semnificație și o importanță deosebită. Jurămăntul se face cu crucea într-o mână și cu o halcă de carne crudă, de porc, în cealaltă. În semn de umilință juratul trebuie să aibă picioarele vârâte într-un lighean cu
Judecător de stabor () [Corola-website/Science/317829_a_319158]
-
al uzinei, ce a funcționat ca școală pentru muncitori înainte de perioada comunistă, este considerată o clădire istorică dar a fost abandonată după 1990 și a intrat în lipsă de reparații. Scările, cablurile și mobilierul au fost furate și vândute de țigani iar interiorul, adăpost pentru câinii vagabonzi, este plin de documente și mobilier distrus de cei care căutau bunuri. Podul clădirii este răvășit și plin de lilieci iar pivnița este plină cu lăzi și sute de măști de gaze utilizate cândva
ArcelorMittal Hunedoara () [Corola-website/Science/318082_a_319411]
-
cu România la 27 martie 1918, satul Traian a făcut parte din componența României, în Plasa Tașlâc (apoi în Plasa Ivăneștii noi) a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și o comunitate mică de țigani. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 4.754 locuitori din sat, 4.668 erau bulgari (98.19%), 24 ruși (0.50%), 15 români (0.32%), 12 evrei și 3 greci. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939
Traian, Bolgrad () [Corola-website/Science/318268_a_319597]
-
la 27 martie 1918, satul Hasan-Batâr a făcut parte din componența României, în Plasa Tașlâc (apoi din Plasa Ivăneștii noi) a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și comunități mici de români, ruși și țigani. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 4.185 locuitori din sat, 4.039 erau bulgari (96.51%), 60 ruși (1.43%), 32 români (0.76%), 9 greci și 4 evrei. În sat a funcționat un spital
Hasan-Batâr, Bolgrad () [Corola-website/Science/318271_a_319600]
-
palatului turcesc, case de locuit, și un puț turcesc. Este perioada în care pașa turc amenaja faimoasa grădină cu narcise. Războaiele de frontieră au decimat locuitorii, care sunt înlocuiți de populațiile croate, germane, turce, sârbe ("rác)", slovace ("tót") și de țigani. Ulterior, zona își revine din șocul cuceririi turcești: în 1715, ea redevine un oraș cu drept de piață, iar în prima jumătate a secolului al XIX-lea devine orașul șef al districtului. Populația ajunge atunci la 2000 de locuitori, și
Babócsa () [Corola-website/Science/318283_a_319612]
-
la 27 martie 1918, satul Dumitrești a făcut parte din componența României, în Plasa Tașlâc (apoi în Plasa Ivăneștii Noi) a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din găgăuzi, existând și comunități mici de români, bulgari și țigani. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 4.801 locuitori din sat, 4.644 erau găgăuzi (96.73%), 83 români (1.73%), 25 bulgari (0.52%), 8 evrei și 3 ruși. În perioada interbelică, satul s-a
Dumitrești, Bolgrad () [Corola-website/Science/318290_a_319619]
-
din bulgari, existând și comunități mici de ruși și români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 2.564 locuitori din sat, 2.122 erau bulgari (82.76%), 386 ruși (15.05%), 48 români (1.87%), 4 țigani, 3 găgăuzi și 1 ungur. La 1 ianuarie 1940, din cei 2.771 locuitori ai satului, 2.381 erau bulgari (85.93%), 383 ruși (13.82%) și 7 români (0.25%). În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria
Fântâna-Zânelor, Ismail () [Corola-website/Science/318357_a_319686]
-
populației era formată din bulgari, existând și o comunitate de români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 3.554 locuitori din sat, 2.821 erau bulgari (79.38%), 712 români (20.03%), 18 ruși și 3 țigani. La 1 ianuarie 1940, din cei 4.100 locuitori ai satului, 2.803 erau bulgari (68.37%) și 1.297 români (31.63%). În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici
Doluchioi, Ismail () [Corola-website/Science/318375_a_319704]