8,101 matches
-
să lupte, să deschidă breșe, să dezvăluie - sperând cu credință indubitabilă că „în luptă se înalță, nu se cade.” Breaslă în care pătrunzând, după spusele unui mare gazetar, și l citez aici pe bucovineanul Mihai Teliman, te simți ca în „adâncul de mare, cine pică odată înăuntru, nu mai scapă”... Cum n am scăpat nici eu după aproape 60 d e ani de publicistică. O publicistică activă, de substanță. Că iată ce mi se întâmplă. Cumpăr luni, 6 octombrie 2008 ziarul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ul Bârladului, el moștenește dragostea de glia pe care pări ntel e său o iubea atât și de unde, odată cu hrana, a sorbit întreaga întruchipare a sufletului său. Colindând dea luri și văi, rătăcind pe marginea apelor sau afundându-se în adâncul codrilor, stăpânind, cu privirea văile ce se desprind din vârful dealurilor sau strângând la piept fl orile ce-i răsăreau la tot pasul în cale, harnicul școlar al lice ului «Codreanu» din Bârlad își făurește un suflet însetat de dragostea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
închipuire poartă oglinda astăzi, ce închegare gata să se spargă, ce risipire prin ani! Ce distrugere cumplită, și nesăbuință? Treci neobservat de nimeni care să te oprească. Treci mai departe, obsedat de punțile tot mai subțiri; nu mai privi, în adâncul oglinzii au rămas doar grinzi. Portret Aș chema un gest, să mă înțelegi mai bine, l-aș rotunji după grumaz, sau după umerii aplecați și ei, de atâta oboseală. Acesta-i cuvântul! Tot mai aproape de mine, de voi toți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
un joc trist. Prin apele de venin a rămas inelul cu piatră de ametist. Agenda a trăit goală ca vremea în sine: nici o întâmplare nu mai revine, niciun arcuș nu mai taie aerul, auzit cândva... Acum tac toate: spulberate în adâncul unui lac, sub pământ s-au frânt: umbra, sfânta undă s-a încrețit în veșnicii să se ascundă măcar un semn colorat să-mi arate fața lunii, să destrame lent ceața groasă a nopții, tristețile lăutelor să mă mai cheme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
podeaua pe care calc cuminte, umbrele cad în cuvinte spuse în taină; toți purtăm aceeași haină, cea a timpului verde, când ora e mare ca un ecou ce se sparge de peretele surd, găoace de ou. Doar eu privesc în adâncul timpului răsfrânt în oglinzi. Aș vrea să cuprinzi imaginile de mercur vinovat, ce se clatină în lumea aburită de platină. Străină și rece trece prin lumea de sus, peste fire, ca o amintire cine s-o înțeleagă când vine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
fost un popas în timp cu iubiri și tinerețea adusă în memoria care a rămas cu geamurile înghețate în zidul de acasă. Târziu privirea a descoperit că totul a împietrit. A coborât seceta din cer, ca un șarpe vrăjit în adâncul neasemuit. Tot nu am înțeles din îndărătnica viață ce s-a ales? Sau poate fiecare urcă stelele sus, în zenit și-apoi moare. Nu pot fi doamna munților din poveste, nici stavilă privirilor în cohorte de brazi, nici oseminte nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
astre în păr, arta se stingea, căzută ca o stea! Iubirea te fură, umilă, tainică și dură. Nu știam atunci ce-o să vie. Un portativ alb, gol, mărginit de ramă grea din fier sau din armă. Au rămas oglinzi, fără adâncul cunoscut, fără mister; imaginea se subția ca o nuntă din care lipsește un mire. Jalnic și impur țopăiau peste portativ fără sunete, cu slăvi sălbatice de ger, firea a rămas sticloasă și fără cer. * * * Un gest copilăresc era sărutul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pe Mine. 6. Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din acești micuți care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atîrne de gît o piatră mare de moară, și să fie înecat în adîncul mării. 7. Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! 8. Acum, dacă mîna ta sau piciorul tău te face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
învelită cu drag într-un prosop rustic. Vru să apuce pâinea, să o ducă la gură, dar gardianul de serviciu țâșni prompt și la timp pentru a opri gestul sinucigaș.Dacă era vorba de diabet?... Copleșit de emoție recunoscătoare din adâncul ființei Inițiatorului aflui un ușor râgâit. De Sus, de la Nivelul Superior, un alt gârâit, cel al Cuvioșiei Sale Acachie Jr. pluti câteva clipe nesigur, alăturându-se apoi celuilalt. Între ele, ușor meditativă, bâzâi... o muscă. VIOL între sutele de scrisori
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Îi prinde poliția În fața magazinului nefiind iertată nici ea, poliția, de ochiul justițiar, necruțător al regizorului, parc-ar fi Jonnathan Swift filmîndu-i pe polițiști lovindu-l cu bestialitate pe Mickey căzut pe prispa supermarketului, pentru că și ei sînt oameni În adîncul sufletului, adică bestiali, scena pare extrasă din celebrul filmuleț de amator ce-i arăta pe apărătorii legii ciomăgind fără milă un negru vinovat de ceva, ca toți negrii, după asta se ivește psihiatrul Închisorii care vorbește În stil pizzicato de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a fost doar un documentar de Crăciun, și unii și alții sînt prietenii omului, mănîncă ovăz, Înoată, sînt animale domestice de călărit sau luptă sau curse sau mușcat, nebulozitatea se menține. Corbu (again și again) oferă „Daruri pentru președinte” din adîncul incomensurabil al „sufletului său specializat În ziaristică de 40 de ani. Adevărul este că acest popor a dobîndit un simț olfactiv-politic deosebit de ascuțit. Iată de ce, cu bucurie și din toată inima, vă transmitem, domnule Iliescu, buchetul de trandafiri al celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un cetățean al universului ca Lennon, pacifist, e imposibil să-mi amintesc cîte gînduri asasine mi-au trecut prin minte (ca și acum), cîte planuri de-a arunca o grenadă În capul celui mai cretin dintre pămînteni, am urît din adîncul sufletului anii ăia, cu toată ființa, cu fiecare por, celulă, ribozom, genă și fir de păr. Cum am mai mărturisit, am urît Greierul și furnica pentru că-i o mare porcărie, funerară și injustă, greierul fiind cît se poate de simpatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ceapa, sugerînd o neașteptată relaxare a sfincterului principal exact În clipa cînd fotograful Îi spunea păsărica. Omul acesta minunat a avut dreptate. Slovele sale către Gorki rezistă - cum o fi rezistat Gorki? - pentru că se bazează pe o realitate nesmintită: În adîncul lor deloc depărtat de suprafață, masele Îi zăresc pe intelectuali precum Lenin, se feresc să calce-n ei, În special de cînd și-au cumpărat pantofi de la oraș. Și toți și-au cumpărat de-aici, la prima generație. Și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
amar, urmărind cu ochii un rotocol de fum înălțîndu-se molatic deasupra lor. - Ce e teribil în amnezia unui poet, reluă după o lungă tăcere, este faptul că, pe măsură ce memoria personală dispare, o altă memorie, i-aș spune culturală, răzbește din adâncuri, și dacă un miracol nu intervine, până la urmă îl stăpânește complet. Domnul meu, rosti cu gravitate, sânt amenințat să fiu redus la cultură, să devin un ins eminamente cultural! Și nici nu îndrăznesc să-mi închipui ce s-ar putea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tânărul cu șapcă. - Ce era cu Slatina? Îl cunoaște cineva? - E de la aceeași secție cu Făinaru. Se referea la chestia din septembrie. - Atunci e suspect... - Așa spunea și Făinaru. De aceea... - Bine, am înțeles! îl întrerupse privindu-l amenințător în adâncul ochilor. III Ca în fiecare zi, câteva minute înainte de ora prânzului, se îndreptă spre biroul lui Ulieru. Dar în fața ascensorului îl întîmpină dactilografa. - Nu vă urcați degeaba, că astăzi n-a venit. Treburi, adaugă zâmbind, 20 mai, 21 mai, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
incomparabilă suavitate, îi paralizase pe toți, evident, nu numai vocea, ci și cuvintele pe care le spunea, pentru că nu înțelegeau întotdeauna prea bine ce voia să spună, înțelegeau, doar, că el, Ieronim, oricând se poate furișa aici, în fundul peșterii, în adâncul mării, și se poate reîntoarce cu prietenii lui, care sunt mulți, de la delfinii și caii-de-mare cu care se joacă în fiecare dimineață, până la ființele nevăzute pe care, din fericire, numai el le poate vedea. Eglantina, cu ochii de sticlă și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
prin anii 1675-1680 în fața parohului acestei biserici au ajuns doi negustori armeni care se judecau pentru acest han. Dacă la acea vreme exista o judecată între doi negustori pentru acest han, apoi vechimea lui cred că scoboară cu mult în adâncul istoriei. -Acum dă-mi voie să spun, vere, că, până la secularizarea averilor mănăstirești, hanul se afla sub oblăduirea mănăstirii Socola. Apoi a trecut în stăpânirea Primăriei Iașilor, care la 23 octombrie 1892 îl vinde lui Anton Andreescu. De la acesta, tot
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vei învăța minte și nu vei mai vântura tot felul de bazaconii. Profund dezamăgită, Jeanne s-a întors acasă. S-a închis în sine și în meditație. Nu mai pricepea nimic, mai ales din felul în care fusese tratată. în adâncul inimii sincere și curate, se simțea umilită. Dincolo de suferința tinerei, însă, ostilitățile între cele două tabere s-au extins cu și mai mare înverșunare. La mijlocul lunii octombrie a anului 1428, a fost asediat orașul Orléans. Primejdia cuceririi acestei citadele devenise
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
nu mai era vreme de pierdut, victima a fost condamnată la închisoare pe viață, chiar dacă nemulțumirea englezilor față de acest gest de îngăduință era inevitabilă. - Duceți-mă la închisoarea noastră. Nu vreau să cad în mâinile englezilor - a cerut condamnata, în adâncul ființei sale mai pâlpâind o undă de speranță. - Duceți-o acolo de unde ați luat-o - s-a învoit vicleanul Cauchon, care încă mai avea în vedere pedeapsa capitală. Pentru împlinirea diabolicei dorințe, mai era câte ceva de pus la cale. Inventiv
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
Spune-i lui moș Pâcu tot ce te doare. Tot ce ai pe suflet. Așa, ca în fața popii. Mitruță și-a mutat greutatea trupului de pe un picior pe altul, frecându-și mâinile disperat. In cele din urmă, a răsuflat o dată adânc și a pornit să vorbească, privindu-l pe Pâcu în ochi: De fapt...eu mergeam la moș Dumitru, să-i spun...să-l întreb...să aflu dacă îl primește la cărăușie pe Petrea, că... Că ce, Mitruță? Că eu...eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
făcut cu mine. E destul să dai o singură dată cu pensula peste un portret, peste un peisaj sau în aer, peste un nevăzut și nevăzutul se vede iar peisajul sau portretul învie... Culorile, toate, se hrănesc cu foc din adâncul Pământului și se adapă cu ploaia luminii din stele, Soarele nostru fiind și el o stea. Dar să-i urmărim în continuare, prieteni, pe cei patru fii de împărat și pe cei doi „oșteni” ai lor, Zâna Inventica și Măiastra
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cei care ajung pe aproape, sunt unii, mai obosiți sau prea încrezători, care își pot pierde capul stând la palavre cu monștrii, care îi lingușesc, îi mint, îi fac să-și uite drumul, sau chiar izbutesc să-i atragă în adâncul întunecat al mlaștinii lor, pentru totdeauna. În clipa asta, toți cei din Castelul Prințului Culorilor lucrează. Toată lumea lucrează la PROIECT, în afară de mine. Nu m-au invitat să lucrez cu ei. Probabil că - deocamdată - de mintea mea n-au nevoie. Nu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
din cauza zmeilor. Ei pot ajuta oamenii bolnavi și bătrâni să se simtă bine, pe cei sănătoși îi pot ajuta să-și păstreze sănătatea până la adânci bătrânețe. Copiii pot fi cei mai buni reporteri. Ei au vederea clară, pot vedea până în adâncul pământului și până departe în timp. Cei care vor avea norocul să lucreze cu copiii, vor fi fericiți pentru că vor avea prieteni de nădejde și vor obține mari succese în tot ce fac”. ...Ați înțeles, prieteni? Acum PAM a visat
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cumpăna lungă, la capătul căreia atârna ciutura grea din lemn, cu doagele năpădite de mușchi verde, fie vară, fie iarnă. Se oglindea în apa clară, tulburată de picăturile prelinse de pe ciutură, care desenau cercuri concentrice. Odată strigase privind în jos, adâncul întunecat imitându-l. Era tare încântat de ecou, credea că nimeni nu mai știa ce fenomene ciudate se produceau acolo, în întuneric. Gândea că-i va uimi pe toți cu descoperirea lui. Ridicându-se de deasupra fântânii, tresări deodată atent
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
a unor ochi bine cunoscuți, mi-au tăiat calea. Dar mama? Ea unde este? Fără de clipire de geană, simt cum mă cutremur toată. Gesturi fără alibi. Vinovăția timpului și-a ridicat obloanele și mi-am pierdut urma și umbra. În adâncul mut al tăcerii mele, simt cum se petrecea ceva. Ceva vorbea fără cuvinte. Iar gândurile, oaspeți neașteptați, nu au putut să nu-mi ghicească povestea ochilor și a lacrimilor. Sunt oare aceleași lacrimi care mi-au potolit de atâtea ori
ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]