10,749 matches
-
în brațele partenerelor, unde îmi regăsesc, pentru scurt timp, înfrigurarea, simțurile, ferocitatea de puber întârziat și casant. Le împărtășesc jocurile, tristețea, cruzimea, indulgent cu sârguința lor caritabilă, dezvălui din când în când nesăbuințele nerealizate, eroismul virtual, amânat, accept să-mi admire cicatricea vârstelor și percep, din nou, clipa, conturele. Le las să se înfrupte din melancolie și lene, ca să primesc, în schimb, peisajul trezit al vecinătăților. Prohibite prilejuri feerice ? Revăd vârstele florilor, cerul, marea și arborii, redescopăr scenetele de gen puse
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
omenească. Se făcuse gânditor, chiar visător, cu apucături romantice, cu hotărâri încăpățînate. Doamna Bologa spunea, cu o ușoară umbră de părere de rău, că seamănă la caracter cu răposatul, ceea ce pe Apostol îl măgulea, căci, cu cât creștea, cu atât admira mai mult înțelepciunea tatălui său, silindu-se din răsputeri barem să-l egaleze... Când își dădu seama că rezistența fără argumente nu va convinge pe maică-sa și mai ales pe Groza, le declară ritos că el de mult nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
În timp ce se așază la masă și face semn patronului să-i aducă nelipsita sticlă de Tămâioasă. O primește cu zâmbet de satisfacție Întipărit pe chip și o mângâie tandru. Pare În formă, e proaspăt bărbierit, iar Gore și Gicu Îi admiră uniforma de campanie fără nicio reținere. Sandule, parcă mergi la Cântarea României, ai scos salopeta de la naftalină? Te pregătești și de defilare? Sandu nu stă pe gânduri. Bă, de când ați devenit capitaliști făcuți la apelul de seară ați uitat sărbătorile
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
că simt amândoi fluxul de energie negativă care vine dinspre Sandu. Stau, sorb din pahare și oftează. Iar sorb, iar oftează cu ochii ridicați către copertina terasei. Cum vremea promite o toamnă lungă, au preferat să stea afară și să admire toamna... Că dacă eram pictor, desenam numa’ natură, numa’ natură desenam, pe cuvântul meu, murmurase Gore de cum se așezase la masă, Înainte de a comanda o păstrămioară și-un must... Da’ n-am fost pictor, nici măcar zugrav n-am ajuns, din
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
al lui obama, și de concertul lu` șachira, și de unu mai muncitoresc! Meserie, te halesc! Pakistanezii cică nu știau nimic, vai mama lor, Îi trimiți după leuștean și ei vin cu cânepă indiană. Gore mângâie halba plină, abia primită, admirându-i spuma, apoi aruncă și el o privire Înduioșată către ecranul televizorului. Sandule, despre morți numai de bine, așa se spune. Ei l-au făcut celebru, ei i-au dat parale când cu rușii În afganistan, ei Îl scot din
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Sandule, la româna lu` Preda, mă! Țineți minte cum copilul` bolnav de friguri al lu` Preda lua coroniță și pe urmă leșina? Habar nu aveți, vă dați culți și citiți, da` ați pierdut esențialul, ați trecut prin școală numa` ca să admirați tablourile cu voievozi. Se duce țara de râpă... Sărăcimea Învăța, acu` nici acces nu mai are. Noi - se uită și la Gicu și la Sandu, cu privire fixă, ca și cum i-ar supune unui interogatoriu - ne-am trăiat traiul, ne-am
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
iadul ăsta, cum se spune. Gore Își face vânt cu ziarul libertatea, iar Gicu (În timp ce vorbește) Încearcă să studieze - fără a reuși - prima pagină. Nu mai rezistă și izbucnește: Gore, mai ușor, fratele meu, mai ușor fiindcă nu pot să admir picioarele nesfârșite ale vedetelor. Ia uite, care mai de care, despuiată ca Eva lu` Adam, ba la plajă, ba-n balcon, ba la nuntă cu figuri, la firea și pandele sau la lis. Ce costum avea lis, fraților, strălucea. Îi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de van Să crezi că pîn-și cerul ascultă a ta vorbă, Că-i pasă dacă corpul ți-l chinuești și mintea Ți-o stupifici - îți zice că ești evlavios, Ba chiar și sfânt. - Și nu sunt numai oameni Ce îți admiră fapta, gîndirea-nchipuită, Ci te admir popoare... Ce proastă e mulțimea, Ea crede cum că duce a lumii soarta-n mână, Și singură e dusă de-o mână de șireți. De te-a-nzestrat natura Cu-atîta minte numai, să poți să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pîn-și cerul ascultă a ta vorbă, Că-i pasă dacă corpul ți-l chinuești și mintea Ți-o stupifici - îți zice că ești evlavios, Ba chiar și sfânt. - Și nu sunt numai oameni Ce îți admiră fapta, gîndirea-nchipuită, Ci te admir popoare... Ce proastă e mulțimea, Ea crede cum că duce a lumii soarta-n mână, Și singură e dusă de-o mână de șireți. De te-a-nzestrat natura Cu-atîta minte numai, să poți să vezi prostia Și cruda răutate
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dorința? Mai de dorit ce soartă pot ca să aibă-n lume, Decât să-i ducă-n turme sunetul unui nume? Ei nici nu-s pentru alta, decât ca să trăiască, Să moară-ntru-mplinirea unei deșertăciuni. Și-apoi nu vedeți voi, Că ei admiră toate ce le aduc peire? Omoară fericirea unui popor întreg, Liniștea unui secol și ești numit erou. Beată de bucurie mulțimea te primește, Cu lauri te-ncunună... O gintă ce se-nnalță Pe spatele altora, e mare - și cu cât Mai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
15Tu nu ai patimi scumpe și lacrima muierii Nu mișcă al tău suflet, nu-ntunecă de fel. Ești bun cu ai tăi semeni, nu c-alte animale. Tu îi iubești atâta încît îi strângi de gât... Și-i faci s-admire geniul - sunarea unei oale - Și limba ta de flăcări și plină de urât. Istoria omenirei cu legi de poezie, Cu regii de răsboaie e ca și un poem; Dar totuși rog divina ca depărcior rămâie De corpul meu nevrednic - nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cochetă e copila, cu ce grație ea îmblă? Și ce stele zugrăvește în nisip cu dulcea-i labă - O găină virtuoasă, o găină prea de treabă Cu evlavie ea cată fire de-orz și coji de jimblă. Dară cine să admire a ei nuri și tinereță? Boul chior, ce vede numai jumeta din a lui paie? Ah! în inima-i fecioară simte-o tainică văpae Pentru cucurigul dulce din cântări de dimineață. Pierde gustul de mâncare, scormolește, de ți-i milă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aduci aminte de ceva? Lasă-te-n perini - eu îți voiu da pace. 10Dormi tu - și lasă să rămân deștept. Pe când citesc întotdeauna-mi place, Din când în când să cat la tine drept, Să văd cum dormi... să te admir cu drag... Cu gura-abia deschisă-ncet respiri, De pe condei eu mîn-atunci retrag. Pătrunde pacea tristele-mi gândiri. Frumoasă ești... o prea frumoasă fată. Ca marmura de albă-i a ta față. Îmi vine să alerg la tine-ndată Ș-astfel
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un cuvânt, Căci zâmbetul mai mult e ca viața-mi pe pământ. {EminescuOpIV 288} Să simți cum că natura își bate joc de noi: Ici-colo cîte-un geniu - și preste tot gunoi. Și eu simt acest farmec și-n sufletu-mi admir 70Cum admiră cu ochii cei mari odat-Shakspeare. Și eu, eu sunt copilul nefericitei secte Cuprins de-adînca sete a formelor perfecte; Dar unde este dânsul cu geniu-i de foc Și eu, fire hibridă - copil făr-de noroc! Făr-de noroc? De ce dar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Căci zâmbetul mai mult e ca viața-mi pe pământ. {EminescuOpIV 288} Să simți cum că natura își bate joc de noi: Ici-colo cîte-un geniu - și preste tot gunoi. Și eu simt acest farmec și-n sufletu-mi admir 70Cum admiră cu ochii cei mari odat-Shakspeare. Și eu, eu sunt copilul nefericitei secte Cuprins de-adînca sete a formelor perfecte; Dar unde este dânsul cu geniu-i de foc Și eu, fire hibridă - copil făr-de noroc! Făr-de noroc? De ce dar? Au nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ne vom mântui. Un singur mijloc am în minte Dar greu și nu cred să se poată: Nătângii toți să prinză minte Dar vai! n-or prinde niciodată. Ei văd cu ochii, nu cu mintea, Nu știu al lucrurilor preț: Admiră vecinic cele proaste Nici când nu știu ce este bun. {EminescuOpIV 342} AUZI PRIN FRUNZI USCATE Auzi prin frunzi uscate Trecând un rece vânt, El duce viețile toate În mormânt, în adâncul mormânt. Auzi sub bolți de piatră Un trist, un rece
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gîndurile-n cer, Poet gonit de râsuri și înghețat de vânt, Ce cânți ca o stafie căiții din mormânt, Sfăramă-n stânca rece a ta nebună liră Căci lumea este piatră și ea nu te admiră. Ci tu, nebun și palid, la poalele ei plângi Ca valul care cântă trecutul unei stânci, Ce veștedă, bătrâna se leagănă prin nori, Când stânca e eternă și valu-i trecător. POETUL Și tu, crezi, geniu negru, că fără scop și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în car de foc... un soare! O, munții cu-a lor frunte gîndindă-n nouri creți, Când se-ncunun-cu raze, ai zilei sunt profeți, Și capete de geniu când ard, când se inspiră, {EminescuOpIV 475} Arderea lor arată, la lumea ce-i admiră, Că ziua e aproape... Și palizii poeți Profeți-s plini de vise ai albei dimineți. Profete al luminei! În noaptea-ți te salut Și vărs geniu de aur în corpul tău de lut, În buclele-ți eu strecor dulci lauri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dată C-a putut a fi licheaua [.............. ] Ci în loc de ștreangul care Se cădea, i-au dat cordeaua Căci nevasta-i pentru-o târlă De cătane fu cățeaua; În zădar cu-a lor mândrie Tu îngreuni canapeaua, Crezi că lumea te admiră Când colinzi în lung șoseaua; În zădar mai taie mutre Serioase mascaraua, Cu blazoane-nchipuite Ș-a împodobit cupeaua. Știm ce-aramă este-ntr-însul Și-i cunoaștem noi turaua. -N-alte țări e-onoare mare Decorația și steaua, Dar ce merite-are dânsul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
așezat focul sub rugul lui Giordano Bruno. Spectaculosul din istorie este promovat în mitologie. Diavolii africanilor sunt probabil albi. Mitul ne ajută să ne tragem de curea cu absolutul. Popoarele care nu mai pot izvodi mituri se apropie de abis. Admir omul din zeu, dar și zeul din om. Lumea de azi nu mai are timp să-și savureze în liniște miturile. În imensa lui generozitate, marele Meșter Manole i-a oferit soției sale șansa sacrificiului. Eva l-a coborât pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu pot fi transplantați decât odată cu pământul din jur. Să ne menținem în devenire! Libertatea este viabilă numai în concubinaj cu responsabilitatea. Numai femeile inteligente reușesc să transforme frumusețea in mister. Frumosul stă la cheremul capacității oamenilor de a l admira. Inteligența este coautoare a arhitecturii trupului. Exigența față de sine face posibilă libertatea față de alții. Emigrantul trebuie să-și ia în raniță și cerul natal. Singura salvare e să nu tragi la lucru prost. Să ne ținem de mâini! Nimeni nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
morții. Duelul era totuși superlativul onoarei. Șansa omenirii ar putea consta în revitalizarea civilizației occidentale printr-o iluzie de orientalism. Bărbatul își dorește o femeie inteligentă ca să-i poată observa deșteptăciunea; dar și cu zone de mediocritate ca să-l poată admira. Aș vrea să pot scrie cu voluptatea cu care citesc. Patriotismul autentic este străin de orice variantă a confortului material. Succesul tatălui îl poate iriga pe cel al fiului. Sarcina omului e să reconstruiască speranța în perimetrul rațiunii Să defilăm
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Demnitatea - o calitate pe care o poți declara furată chiar și după ce ai vândut-o. Mila poate murdări demnitatea săracului. Demnitatea se circumscrie dreptului la dezgust. Valorifică energia adversarului. Nu ți-l transforma în dușman. Numai spiritele alese știu să admire. Câinele nu-i om. Pentru că el nu poate uita o binefacere. Nici calitățile prea mari nu sunt ușor de purtat. Mulți dintre cei care își depășesc epoca o așteaptă la răcoare. Aș vrea să am curajul martirilor, nu și destinul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Când știi să seduci, e păcat să mai și domini. Dragostea e tot ce a putut face omul dintr-o pedeapsă originară. În definitiv, Don Juan a dus și el o cruce. Fiecare iubire are și un Westerloo al ei. Admir îndrăgostiții pur-sânge. Nu corciturile. Merităm să iubim. Chiar dacă ar fi să plătim impozit pe fiecare sărut. Femeile își câștigă florile mai întâi cu nurii, apoi cu cratița. Iubirea - marea funie care ne-ar putea scoate din abis. Ce-ar fi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Ce-ar fi putut, oare să-i spună Don Juan Julietei? Un petic de velă tot i-a rămas iubirii noastre. Iubirea marilor creatori nu înseamnă tandrețe, ci zidire. Ana lui Manole nu este decât un cap de listă Bărbații admiră femeile inteligente și le preferă pe cele frumoase. Prea mulți au făcut scuipătoare din candela iubirii. Din arc voltaic, iubirea poate degenera într-o banală posesie, ori chiar în cerșetorie. Infernul înseamnă intoleranță la iubire. Ne alergăm printre canioanele iubirii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]