9,188 matches
-
cap, îl întreb: Cum dracu de poți trăi fără femei?! Cine spune că pot trăi? mă întreabă el calm. Domnului îi place să nu se complice, de-aceea lasă impresia că poate trăi fără, surîde Vlad molcom, parcă să-mi alunge gîndurile rele, prinzîndu-mă prietenește de braț. Nu, Vlade. Nu teama de complicații m-a făcut să fiu astfel, ci dezgustul, spune Dinu. Dezgust?! se miră Vlad. Exact! confirmă Dinu. Pentru mine, dragostea are un înțeles mare, văd în dragoste frumusețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ceea: scoală-te, bea apă; culcă-te, fă pipi. Am eu un prieten care-și tachinează băiețelul cu vorbele astea. Știi ceva bancuri noi? De bancuri îți arde?! mă mir eu, potrivind scaunul în fața pupitrului. Cum crezi c-o să ne alungăm somnul?... Că de bîrfit, nu prea mai avem ce... Am aranjat amîndoi scaunele, apoi ne uităm unul la altul; am vrea să ne zîmbim de felul cum arătăm așa, în costumele de azbest, dar ne mulțumim să clătinăm din cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
eu cu privirea spre cumpărători. Tipul sobru mai vrea să spună ceva, dar eu mormăi un "hai sictir!", apoi ies în stradă și-o pornesc încetișor spre Cartierul de Nord. Aș vrea să mă gîndesc la ceva anume, să-mi alung starea de neliniște, să mi se pară drumul mai scurt, dar în capul meu nu stăruie decît privirea stupefiată, plină de groază, a fetei de la pîine, imediat ce cotul meu a lovit-o. A lovit-o acolo unde, de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
prindă ceva, apoi se întorc pe obraz, trec apăsat peste buze, rămînînd alăturate în fața gurii, cu palmele lipite ca într-o rugăciune la ceas de taină. Vorbele ei calde topesc încet și sigur în sufletul meu orice urmă de îndoială, alungă din mine oboseala, îmi încălzesc sufletul viscolit și-mi aprind obrajii. Zîmbetul ei descătușează în mine zîmbetul. Simt dintr-o dată un val de fericire cuprinzîndu-mă, că-mi vine să desfac larg brațele, să cuprind lumea întreagă. Pentru că mă simt eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
știi niciodată ce caraghioasă sunt când primesc o scrisoare de-a ta! O țin fără s-o deschid; îmi iau micul dejun, cafeaua; în timpul ăsta am o față impenetrabilă; nu vorbesc cu nimeni; îmi fumez cele două țigări; închid radioul, alung pe toată lumea din casă - ca azi: pe cei doi puști la cinema, pe Lina la sora ei (care, în paranteză fie spus, o ațâță împotriva mea și o învață să fie obraznică și să-mi poarte pică), închid ușa camerei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ce se va găsi, o cremă de castane cu frișcă, fructe, brânză, cafea neagră, și înainte apéro cu ghiudem, anchois, cașcaval etc. Voi merge să vorbesc cu Rainer care o va invita în numele meu. Vrea să vină și Mihai. Am alungat pe inoportunii de alături și acum casa e iar a noastră: Tu și eu. Îți vorbesc fără vorbe ca și când mi-aș fi pierdut glasul. De pe radio se uită la mine cu ochi mari și mirați copilița de 3 ani. Parcă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ne fi ciondănit pentru fleacuri. Poate atunci s-ar fi sleit și s-ar fi făcut țăndări marea dragoste care ne leagă. Să acceptăm hotărârea destinului. M. 91/1948 III 18 decembrie [1948], sâmbătă [...] Fetița mea, fetița mea! De dragul meu, alungă deprimarea, izgonește-o spunându-ți: „O fac pentru mama. Suntem două luptătoare pe frontul viitorului, al viitorului nostru. Să avem curaj, să avem credință“. Și chiar dacă totul se prăbușește, cum cred pesimiștii, să fim alături în catacombe, precum creștinii de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
amestecate, variind Între milă și dezgust, admițându-se totuși că acești „străini rătăcitori”, pe cât sunt de necesari societății, pe atât sunt de supuși „netoleranței și prejudecăților sălbatice ale norodului”. „Ovreiul - scria Alecu Russo În 1840 -, această ființă degradată și rătăcitoare, alungată de pretutindeni, vârându-se și plictisind, ființa aceasta pe care societatea a pus-o la index, și totuși nu se poate lipsi de ea (la noi, se Înțelege), Îți insuflă milă : ovreiul e bătut și batjocorit de mulțime, josnicia lui
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
n-au nici o cauză de a se plânge de toleranța noastră” <endnote id="(285, p. 139)"/>. În fine, În 1867, când evreii din Iași s- au plâns autorităților că, din ordinul ministrului Ion Brătianu, unii dintre conaționalii lor au fost alungați din țară În mod brutal <endnote id="(vezi nota 614)"/>, primarul orașului le-a răspuns următoarele : „Se află deasupra oricărei legi dreptul pe care noi, românii, ca proprietari ai acestei țări, Îl avem să vă alungăm pe voi, evreii, care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
conaționalii lor au fost alungați din țară În mod brutal <endnote id="(vezi nota 614)"/>, primarul orașului le-a răspuns următoarele : „Se află deasupra oricărei legi dreptul pe care noi, românii, ca proprietari ai acestei țări, Îl avem să vă alungăm pe voi, evreii, care nu sunteți aici decât niște Îngăduiți. Prin urmare, trebuie să pricepeți că nu puteți decât să plecați din țara În care nu vă aflați decât În această calitate” <endnote id="(125, p. 76)"/>. Să amintesc de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și transport străinilor din alte țări : „[Călăuza] ne-a instalat Într-un sat destul de bun [din Moldova] - scria baronul francez François de Tott prin 1767 -, ai cărui bieți locuitori au fost de Îndată obligați să ne aducă provizii. O familie alungată din casă ne-a dat un loc unde să stăm, iar două oi tăiate, fripte și mâncate fără să plătim nimic, Împreună cu mai multe lovituri Împărțite fără nici un rost, m-au stârnit Împotriva călăuzei mele” <endnote id="(387, p. 103
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Religiile prigonite În acele țări - se spunea În programul pașoptiștilor moldoveni - au găsit pururea un azil sigur În Moldova.” În aceste condiții, nu este de mirare, de pildă, că un abate iezuit de la 1768 se arăta nemulțumit de faptul că, alungați din țările Înconjurătoare, „ereticii” și „schismaticii” Își găseau locul În Transilvania : „Ei s-au retras În această provincie, unde, după expresia lui Tacit, toate păcătoșeniile se adună ca Într-o cloacă. În Transilvania sunt catolici, calvini, luterani, anabaptiști, evrei, quakeri
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
animalele care au blana roșcată. Tot În Moldova de Nord, de exemplu, conform tradiției populare, se recomandă „Să nu ții câne roșu la casă” <endnote id="(137, p. 47)"/>, iar „vaca roșie” este considerată o Întrupare a diavolului, care trebuie alungat cu ajutorul descântecelor magice <endnote id=" (259, p. 398)"/>. Credințe similare au și ungurii. Un vechi proverb maghiar spune : „Câine roșu, mânz roșu, om roșu, nici unul nu-i bun” <endnote id="(34, p. 25)"/>. De fapt, asemenea superstiții au o vechime
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ar veni regulat În fiecare zi să se spele” <endnote id="(585, p. 255)"/>. „Dimineața, copilul [evreu] trebuie să-și spele mâinile - se spune Într-un roman al polonezului Julian Ursyn Niemcewicz (1758-1841) -, dar nu de dragul curățeniei, ci pentru a alunga duhurile necurate care, În timpul nopții, s-au așezat pe unghiile sale” <endnote id="(682, p. 55)"/>. Vorbind despre respectarea normelor de igienă rituală, despre tradiția „spălării cu Îmbăiare” În baia rituală, Pravila lui Matei Basarab (1640) consemnează starea de sănătate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Paris, 1242), Ludovic al IX-lea (un alt fervent cruciat, sanctificat pentru zelul său creștin) a stabilit În 1269 obligația evreilor din Franța de a purta la rouelle. Era Începutul sfârșitului. În 1306, Filip cel Frumos Îi spoliază și-i alungă pe evrei. În anul 1322 și 1394 sunt atestate al doilea și, respectiv, al treilea val de expulzări ale evreilor din Franța. Una dintre principalele direcții de refugiere a evreilor din Franța a fost spre sud, În Spania și Portugalia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
transformată Într-un semn dezonorant. Și În acest caz, impunerea stigmatului (Începând cu anul 1217, de către regele Henric al III-lea) a fost un semnal de alarmă care anunța persecutarea și evacuarea evreilor. Într-adevăr, din Anglia ei au fost alungați la sfârșitul aceluiași secol XIII (În 1290). În spațiul germanic și limitrof, semnul distinctiv purtat de evrei a fost o pălărie țuguiată de culoare galbenă (verde În Polonia), semănând uneori cu o pâlnie răsturnată, alteori cu un con (germ. Judenhut
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 148)"/>. Fiind lăutari ambulanți, rătăcind prin târguri și orașe, ei erau adesea luați drept vagabonzi sau cerșetori (Müssiggänger, Betteljuden) și expulzați. În 1781, de pildă, kahal-ul se plângea În scris guvernatorului Bucovinei, generalul Carol Enzenberg (1778-1786), că au fost alungați din această provincie austriacă mai mulți „cântăreți” evrei, cu toate că erau „oameni cinstiți, oameni ireproșabili, cari erau În parte așezați [= sedentari]” <endnote id="(743, p. 41)"/>. Peste aproape un secol, lăutarii evrei cântau În orașe prin cafenele și cârciumi : „Pe vremea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În tăcere observațiile cele mai aspre, asprimile cele mai simțitoare și câteodată cele mai nedrepte” <endnote id="(109, p. 113 ; 816, p. 307)"/>. Scriind În aceeași epocă despre mila pe care i-o insuflă evreul - „această ființă degradată și rătăcitoare, alungată de pretutindeni, vârându-se și plictisind, ființa aceasta pe care societatea a pus-o la index” -, Alecu Russo pare să continue ideea economistului francez : „Ovreiul [din Moldova] e bătut și batjocorit de mulțime, josnicia lui târâtoare stă În fața netoleranței și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
se Întoarcă și să se recufunde În feredeu (micva) <endnote id="(126, pp. 14 și 31)"/>. „Evreii - scria Dimitrie Dan - țin la credința că sufletul acelui ce În viață a greșit, după moarte va intra Într-un câine. Câinele este alungat de evrei. Prin urmare, sufletul acelui om păcătos Își ispășește destul de amar păcatele trupului prin petrecerea În aceste animale și se mântuiește abia după pristăvirea [= moartea] lor. Această credință explică teama evreilor de câini” <endnote id="(126, p. 31)"/>. „Să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreilor - conchide Mandeville -, așa cum ei le sunt acum supuși creștinilor.” Amenințarea militară pe care, chipurile, o reprezentau evreii a Îmbrăcat și alte forme În mentalitatea epocii. La sfârșitul secolului al XVI-lea, de pildă, Nicolas de Nicolay scria că evreii alungați cu un secol În urmă din Spania și Portugalia i-ar fi Învățat pe turci să facă diverse arme, muniții și mașini de război care fac mari pagube În rândul creștinilor (The Navigation Into Turkie, 1585). În orice caz, În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pentru mentalitatea fasciștilor” <endnote id="(723, pp. 677-679)"/>. În pofida participării entuziaste a evreilor din România la Războiul de Independență, imediat după Tratatul de pace de la Berlin, În mai 1880, guvernul român a ordonat ca toți „străinii și evreii” să fie alungați din comunele de lângă granițe. Motivul acestei măsuri anticonstituționale a fost dat de presa oficioasă. Iată-l rezumat de Adolphe Stern : „Evreii (toți evreii !) sunt primejdioși pentru siguranța statului, adică bănuiți, ca evrei, că ar fi trădători și spioni !” <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
devastarea sinagogilor și jefuirea prăvăliilor. „A fost evitată o baie de sânge”, scria un contemporan, pentru că - de data aceasta ! - evreii s-au organizat În formații de autoapărare conduse mai ales de ofițeri evrei demobilizați. Înarmați cu bâte, ei i-au alungat pe huliganii pogromiști, care alergau speriați, strigând „Fugiți, vin jidanii !” <endnote id="(280, p. 113)"/>. Pentru prima dată În astfel de cazuri, nu evreilor le-a fost frică, ci ei au provocat-o altora. Acest eveniment a fost Încorporat de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-lea, B.P. Hasdeu enumeră calitățile reale sau atribuite acestui animal domestic, regăsindu-le pe toate la român. Inclusiv „dragostea de țară” și „independența”, pentru că - spre deosebire de câine - pisica „iubește casa, «patria», de unde anevoie poate cineva s-o scoață sau s-o alunge, dar nu devine niciodată sclava unui stăpân” <endnote id="(9, p. 153)"/>. Hasdeu are unele circumstanțe atenuante, având În vedere faptul că el a publicat și comentat textul În anul 1879, la doar câteva luni după obținerea Independenței de Stat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
les autres”, nu-i așa ? Pentru a ajunge În Iad, el nu mai trebuia să fie păcătos ; era suficient faptul că este evreu. „Evreii n-au un Cristos - se spune Într-un cântecel malițios din folclorul maghiar -,/ Ei au fost alungați din Rai,/ Încălțați cu papucii lor verzi,/ Ei se duc Învârtindu-se În Iad” <endnote id="(107, p. 119)"/>. Deși se luptă cu disperare să ajungă În Paradis, evreul ajunge invariabil În Infern. „Dă buzna ca evreul În Rai”, dar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
9, pp. 284 ș.u.)"/>. Într-un alt tip de colinde, Isus este Înfățișat purtând un „greu război” cu „cânii de jidovi și cu cânele de Iuda”. Luptând cu „tunul” (tunetul), cu fulgerul și cu cuvântul, Isus Își Învinge adversarii, alungându-i În același loc : „Pe gura Iadului,/ Pe la para focului” <endnote id="(358, pp. 87 și 94)"/>. Imagologie vizuală Motivul literar a supraviețuit În paralel cu cel iconografic. În vestul Europei, În miniaturile din secolele XII-XIII, evreii sunt adesea figurați
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]