8,321 matches
-
restrîns reveriile la cîteva categorii de obiecte-reper, senzația de bogăție, de materie inepuizabilă și de acțiune formativă infinită se impune, dincolo de interesele imediate și chiar de nivelul de instrucție, tuturor categoriilor de spectatori. Pentru că Bitzan, spre deosebire de majoritatea confraților săi, contrar aparenței de noutate radicală, oferă privitorului, cu o savantă intuiție psihologică, exact ceea ce acesta, la un prim nivel, poate accepta fără protest și poate înțelege fără efort. El își amăgește interlocutorul că arta este tocmai ceea ce acesta bănuia demult, adică o
Ambiguitatea obiectului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12589_a_13914]
-
fac pentru scopuri diferite." În lipsa unei "metode de lectură" imposibil de formulat ("o etică a lecturii" după Hillis Miller), Rorty conchide că uzul prin limbaj este eliberat de obsesia "ocultă de a descâlci codurile, de a distinge între realitate și aparență, de a face o deosebire neplăcută între ceea ce e just și ceea ce e util." Simplificând, Rorty cere abandonarea analizei, a cercetării codurilor, a căutării mecanismelor structurale și pledează pentru voluptatea uzului fără frontiere, pentru plăcere și nu pentru cunoaștere. Recontextualizare
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
sînt egal distribuite la nivelul ei celular. Autonomia și sinteza, profunzimea și superficia, mecanismul ca ansamblu, dar și funcțiunile sale, cum ar fi comunicarea interioară a elementelor, de pildă, sînt coordonatele mari ale acestui fenomen, pe cît de simplu în aparență, pe atît de complex în alcătuirea sa intimă. Schimbînd ce-i de schimbat, pictura lui Neagu este un adevărat ecorșeu al imaginii, în a cărui transparență se poate citi întreaga textură a viscerelor sale geometrice. Dar fiindcă implacabilul Cuvînt bîntuie
Paul Neagu, între imagine și cuvânt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12611_a_13936]
-
om-dintr-o-bucată", dar după gustul vremii le cam calcă în străchini! Opusul omului-dintr-o-bucată e omul-din-bucăți, adică postmodernul corect politic. El știe în fiecare clipă ce se spune și ce nu se spune, cum se minte cu deferență și cum se salvează aparențele chiar când planeta e acoperită de fumul negru de tip Copșa-Mică. Un om ce nu e bădăran e dl Ladislau Csendes. Dl Csendes rezistă de mai mulți ani, în ciuda situațiilor jenante în care și-a pus de mai multe ori
Scurt discurs despre zebrificare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11380_a_12705]
-
pentru a arunca lumină asupra mizeriilor Securității și nu pentru a fi avocatul din oficiu al turnătorilor - și, vai, nici al victimelor! În acest caz, avem de-a face cu o formă deviată de înțelegere a raportului public-privat. Deși în aparență ar fi vorba de amănunte ce le privesc pe victime, ajungem să-i apărăm pe călăi. Există, însă, și forme de sens contrar, în care lucruri ce erau sortite să rămână private devin publice. N-am să mă refer la
Scurt discurs despre zebrificare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11380_a_12705]
-
în preajma mai-marilor țării ajung aceiași și aceiași ,baroni de presă", aceiași și aceiași pescuitori în ape tulburi ce-și spun ,directori de conștiințe" și condeieri de elită. Am să mă refer la cazul mult mai complicat al stenogramelor PSD. În aparență, chestiunea e încurcată: avem de-a face cu o activitate privată, cum pretind membrii partidului, sau cu una publică - cum pretind cei care au descoperit mârșăvia? În esență, lucrurile sunt cât se poate de simple: PSD-ul este, în clipa
Scurt discurs despre zebrificare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11380_a_12705]
-
care a făcut-o regretatul Sergiu Cunescu. Deocamdată - și nu am speranțe că lucrurile se vor schimba - PSD este centrul de comandă al unei teribile plase de păianjen care a cuprins toată țara tinzând să o stăpânească în fapt sub aparențe democratice. Ne aflăm într-o bătălie politică crucială pentru viitorul țării. Spre a putea distruge definitiv vechiul regim este necesară convergența tuturor forțelor care vor redresarea noastră și revenirea în demnitate în rândul statelor civilizate. Președintele Traian Băsescu a dovedit
Metamorfoze by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11357_a_12682]
-
drum șerpuitor și pașnic care te conduce parcă în burta pădurii, care te așează ocrotitor într-o vale, pe o apă, la picioarele unor încrucișări de dealuri, de linii, de culori, de lumi. Un drum purificator, care te desprinde de aparențe și te apropie de esențe. Acolo, clopotul bisericii anunță sărbătoarea de a doua zi, potcovarul cu șorțul lung, de piele, atîrnat de gît, meșterește la potcoave de cai vii. Acolo, oamenii pleacă în zori la coasă, duc sau aduc caii
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
la orice muzică - fie ea de Schumann, Enescu, de Rachmaninov, Bach... Cred că la Enescu o astfel de retorică nu poate face decât rău. Din fericire este în scădere. Cei mai tineri și valoroși interpreți o refuză. D.P.: ...fiindcă, dincolo de aparențe, Enescu era un spirit abstract, avea o gândire abstractă, carteziană... A.S.: ...ei, aici este totul! în aceasta constă bogăția lui, care duce la o situație destul de dificilă în a-i pune exact diagnosticul. Și, probabil că de acest ,zid" se
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
Astfel, parcă nemurirea ar căpăta aspectul ciudat al foii de hârtie, decolorată, uzată de trecerea anilor. Cu atât mai mult, cu cât xeroxarea paginei, cu umbrele fatale produse de aparat, întărește senzația... (Nemuririi?) ...Foarte ciudat. Până și descoperirile noastre, în aparență aparținând hazardului, dobândesc uneori o logică, un soi de necesitate, a lor. Nu-mi explic altfel de ce am descoperit, una după alta, în câteva secunde, două pagini xeroxate, una scrisă de mâna primei mele soții, Karin, iar cealaltă de Ștefan
Celuloza, ca document by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11408_a_12733]
-
acela nu este artist cu adevărat. Inspirația nu înseamnă beție. Inspirația înseamnă noapte bine dormită, prospețime, lucru în fiecare zi, plimbare, aer curat, oameni puțini, cărți bune și pace și liniște." Thomas Mann. Dedesubt, scris de mâna mea, caligrafic, în aparență ironic, dar țin minte, constatativ, serios: Poftim! A doua pagină xeroxată, un dreptunghi întunecat pe un fond alb-alb, pe care prietenul meu, Poetul, îmi adresa poezia următoare, perfect caligrafiată, iscălită Șt. Aug. Pipaș, aluzie că - eu, nu el, - fumam, și
Celuloza, ca document by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11408_a_12733]
-
o compoziție pe care autorul dorește a o interioriza, a o întoarce adică pe reversul său, cel al semnificației intime. Însă fără a renunța la ele, așa cum un organism șovăie a-și suprima o formă a sa devenită, după toate aparențele, inutilă: "scria perfect senin un poem senin/ despre reflectarea apei în aer/ nota lumina de pe obrazul iubitei/ clătinîndu-se încolo și-ncoace/ era în timpul serviciului printre colacii de sîrmă/ călcînd prin troscotul ars de motorină/ cerul vînăt îi împingea gîtul spre
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
după toate probabilitățile, la granița dintre intenționalitate și reflex creator obscur. Mai întîi e o triturare a realului, o reducție a sa la elemente periferice, la detalii anodine, din care țîșnește, compensator, un fabulos familiar. Fluxul faptic se contrage în aparențe insignifiante, apoi îngheață în descripția aluzivă: "Vînt nisipos/ după-amiaza mormăie și intră-n curte/ o pasăre umbrește/ pătuțul copilului/ Brusc mireasma gurii-leului/ răstoarnă farfuriile/ nările casei freamătă/ printre buzele copilului/ ceva ca un cuvînt/ ceva ca un lapte străvechi" ( Un
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
Odiseea udatului plantelor de apartament la vecinii de deasupra locuinței protagonistului aceștia plecaseră în vacanță este delicioasă. Scrutînd istoria literaturii, însă, ea nu înseamnă decît o expandare și tematizare a apocalipsei dipterelor din Madame Bovary: "poți trata un subiect în aparență minimalist, minuscul, și să scrii o carte foarte mare." ...lîngă care faci dragoste Cu ultimul roman, Faire l’amour ( 2002), Toussaint pătrunde într-o răspîntie puțin circulată. Minimalismul se întîlnește cu trash-ul, imperturbabila scriitură cu fierbintea autoficțiune, perversiunea decorporalizării cu
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
multă suplețe și constă în a urmări cu privirea căderea unei singure picături din momentul intrării în cîmpul vizual și pînă la răspîndirea ei pe pămînt. Astfel este posibil să-ți reprezinți că mișcarea, oricît de fulgurantă ar fi în aparență, tinde esențialmente către imobilitate și că, în consecință, oricît de lentă poate să pară uneori, antrenează continuu trupurile noastre către moarte, care este imobilitate. Olé." Dar în 1985 Toussaint avea să-și dea seama literatura sfîrșitului își trăia ultimele clipe
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
alimentată periodic de acolo de unde te-ai aștepta mai puțin: din imediata apropiere a scriitorului, de la oameni care au sisteme de valori ( cel puțin) compatibile cu cel al lui Alexandru George. Amicus Plato sed magis amica veritas este, după toate aparențele, dictonul preferat al lui Alexandru George și transformarea acestui dicton în crez intelectual explică într-o bună măsură bătăliile de idei din care, se pare, nu mai este în stare să iasă scriitorul. Consemnări în curs și la fine ( ca
Confesiuni polemice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13682_a_15007]
-
unei întregi mitologii, cu echilibrele, năzuințele și dramele ei. Dacă Jiquidi nu este niciodată patetic și nu își edulcorează observațiile în sentimentalisme explicite, nu înseamnă că el nici nu participă la destinul și la viața nemijlocită a eroilor săi. Sub aparența umorului și a privirii zglobii, de multe ori ușor de asociat unei anumite superficialități, se ascund în egală măsură o adîncă solidaritate și o înțelegere plină de tandrețe. Femeia bătrînă, pe jumătate caraghioasă, pe jumătate tragică, solitarul monumental prăbușit pe
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
de necesități și etape ale unui la fel de riguros scenariu de inițiere. Kazar și-a interiorizat necontenit istoria exterioară, a spiritualizat pînă la transfigurare faptul nemijlocit și a stocat totul într-un continuu discurs imagistic, în- tr-o mărturisire care posedă toate aparențele (și funcțiile) actului vital. Urmărită în timp, citită din aproape în aproape, arta sa este perfect solidară cu vîrsta biologică și spirituală a autorului. Lucrările din tinerețe sînt, în cea mai mare parte, univoce, fără contexte perturbante și fără subtexte
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
pline de miez și noimă. Sigur, există și gratuități digresive, exagerări fără acoperire, căderi în scheciuri ieftine și frivolitate. Autorul reușește mai ales acolo unde este rău, vitriolant, unde se dă-n vileag impostura, răutatea vindicativă, flagrantul între esență și aparență, adulterarea normelor etice și înlocuirea acestora cu voluptatea de a denigra și de a relativiza prin suspiciune generalizată. Toate formele cunoscute ale satirei sunt prezente, de la comicul onomastic (Familia Gulye) până la portretul caricatural și eșantioane de limbaj politic fibrolemnos. Ironia
Umor negru pentru zile negre by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16628_a_17953]
-
de bine redată de Caragiale: "Șezi binișor, puișorule! Să nu strici ceva! zice mam'mare". Cartea începe surprinzător (nici nu se putea altfel) cu un jurnal-puzzle intitulat "jurnal de caiet". Iarăși, jocul de cuvinte nu este întîmplător. Autorul ascunde sub aparența unui jurnal obișnuit cîteva abateri grave: amestecă datele (jurnalului îi este impusă o altă succesiune decît cea a calendarului), selectează doar părțile sugestive - pentru el caiet înseamnă orice notație, intimă sau nu, în timp ce jurnalul este considerat o formă finală o
Neagoe și Nea Goe by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16627_a_17952]
-
fi luată în seamă/ o vreme. Eldorado!" (Restaurări). Din punct de vedere vizionar, instrumentul antiutopiei lui Dorin Tudoran îl reprezintă antimitologia. Coruperea texturii mitologice e un fenomen grav, semnificînd o alienare a spiritului în raport cu sine. Nu e o falsificare a aparenței, ci una a esenței însăși contaminată de absurd, deoarece miturile alcătuiesc, după cum spunea Mircea Eliade, "paradigmele pentru toate actele omenești semnificative". Asistăm la o invazie a de-semnificării în chiar sanctuarul semnificației înalte: "Veniți/ s-a redeschis altarul/ priviți-l
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
șansă a PDSR de a avea și un boier de viță veche cu conacul recîștigat în rîndurile sale dispare. Academicianul Răzvan Theodorescu nu are acte pentru conacul pe care l-a cerut în proprietate, ca moștenitor. Chestiune de amănunt, în aparență, dar problemă de fond altfel - academicianul cu moșteniri de dreapta, dar cu înclinații de stînga se pare că nu prea are moștenirile conacale pe care le revendică, deși, istoric fiind, ar fi trebuit să știe cum stau lucrurile măcar în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16620_a_17945]
-
atribuite, în mod fraudulos, lui Brâncuși. Deși, în textul incriminat de mine, susține exact cele ,,..17 sculpturi (gips, marmură, calcar, lemn) descoperite de expertul judiciar de artă și de patrimoniu (s.n.), dr. Stanciu Radu Lucian", pentru a-și redobîndi acum aparențele virginale, Grid Modorcea îl execută vehement pe ,,expertul judiciar de artă și de patrimoniu" și, implicit, își clătește cu detergenți ieftini și propria-i atitudine. Situîndu-se patetic față de opera de artă (plastică!), exact ca un propagandist amator înflăcărat de ,,patriotism
Un document artistic și uman by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16634_a_17959]
-
humorul spiritului bacovian". O altă noutate a Scînteilor galbene o dă apariția unor concepte istorice: decadența, burghezul, răul social. Să fie vorba de o renunțare la dimensiunea transcendentă, la înlocuirea haosului cu figura burghezului? Este, crede Radu Petrescu, doar o aparență: "În realitate, contemplația lui Bacovia nu coboară din transcendentalitatea ei, ci își lărgește aria de la orașul provincial la o întreagă societate, adică la societatea așa cum o vedea un Max Nordau (foarte citit în epocă), i se pare a fi o
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
forte nici al șefului PRM. Acesta e obraznic cu cine poate și mai ales când se poate, iar agresiv atunci când știe că are spatele asigurat. Extremismul lui e cu atât mai periculos cu cât CV Tudor încearcă să-i dea aparențe de onorabilitate. La televizor, peremistul șef vorbește despre integrarea în Europa, despre relațiile cu NATO, în timp ce în foaia lui săptămânală, România Mare, și în apendicele acesteia Politica abundă atacurile xenofobe și antisemite, scenariile de comploturi făcute în Occident împotriva României
Atacul la Dinescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16638_a_17963]