11,066 matches
-
vârsta exactă. * În locul pozei de pe crucea ta am pus o oglindă din poșeta mamei și ea vine la mormânt s-aducă flori și înainte să plece își aranjează părul și se rujează în oglinjoara aia. * La-nmormîntare, când noi, familia, ne aplecam și sărutam pe rând fruntea rece a lui tata, asistența, foarte numeroasă, a fost impresionantă de câtă tandrețe și de cât de dulci erau sărutările noastre și a început să aplaude. Tu ai murit de zece ani. La mulți ani
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și venisem să vă spun. Că asta e arta!.. Și că eu, de artă dintr-asta, n-am nevoie la casa mea! N-am fost nici prea mirat. (Și habar n-am de ce.) Că-n momentul în care m-am aplecat să-i înșfac geanta, să i-o depun în brațe și să-l zvârl, de-a dura, cu ea pe scări, am zărit, strălucind ca de sărbătoare, în palma lui neuro-astenică, de hîrțogar, cuțitul. Mi-am și zis. Ia uite
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de baga. Și prin al cărui trup transparent, șiroind de ectoplasmă, reușeai să zărești desenul florilor argintii, verzi și violete, de pe materialul textil aflat în spatele său, îmbrăcînd speteaza fotoliului. Paradoxal, sub greutatea bărbatului, buretele fotoliului se curbă. Cețoasa apariție se aplecă spre servanta din stânga. Încărcă, în palmele-i de săpător, cele două difuzoare ale pick-up-ului. Umblă un minut și le potrivi: un difuzor pe genunchiul drept, celălalt difuzor pe genunchiul stâng. Tuși. Deschise de câteva ori gura fără să se audă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
începuse ministrul săi recunoască din vedere. Într-o zi când a coborât din mașină a scăpat trabucul, care s-a rostogolit pe jos ei s-au oprit să vadă cum reacționează iar ministrul a sesizat că îl urmăreau. S-a aplecat și a ridicat trabucul, a suflat puțin peste el, a continuat să îl fumeze mergând mai departe și zâmbind către ei. Au analizat faza favorabil și de atunci, chiar dacă ministrul era în mașină, le făcea semn cu mâna și ei
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
perpeleau la căldură. O ceată de câini îi înconjură. Erau mari cât niște viței, flocoși și răi. Lătrară spre groapă și se repeziră către marginile ei înalte. Grigore nu se întoarse. Haita se opri mârâind. O femeie trecută și osoasă, aplecată de șale îi alungă din preajma lui și se depărta. Dulăii își scuturau lațele, mușcîndu-și puricii din blănile vechi. - Huo! Na pagubelor! strigă nevasta și aruncă bolovani după ei. Ceata se împrăștie. Se strânse apoi mai departe. Gunoierii beau țuică, plescăind
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ginere roșu și încălzit de vin, pe taică-su cu cravata lui lată de sărbătoare care atârna peste pântecele încins cu o curea, totul un cerc alb, mișcător. Aproape fără să știe, trecea din brațe în brațe, simțea obrazurile aspre, aplecate peste fața ei, mustățile meșterilor gîdilînd-o. Brutarul făcea ocolul nevestelor cu o pernă în mână, jucând după măsurile cântecului și, în cele din urmă, îngenunche în fața miresei. Fata se aplecă și-i întinse obrazul. - Nu, se scutură nașul, dă-mi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să știe, trecea din brațe în brațe, simțea obrazurile aspre, aplecate peste fața ei, mustățile meșterilor gîdilînd-o. Brutarul făcea ocolul nevestelor cu o pernă în mână, jucând după măsurile cântecului și, în cele din urmă, îngenunche în fața miresei. Fata se aplecă și-i întinse obrazul. - Nu, se scutură nașul, dă-mi gura! Împrejur răsunau râsetele mesenilor. Ea strânse dinții, și el o mușcă de buze, cu poftă. Mirosea a mâncare și a rachiu. Lina luă perna de jos și, uluită, căută
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de jos și, uluită, căută cu ochii un loc pe unde să scape din hora sălbatică. Aglaia îi făcu semn cu mâna să îngenunche în fața lui Stere. Mirele, cu privirile pe ea, abia mișca picioarele. Se apropie și i se aplecă în față. Când bărbatul o luă de subțiori, își lăsă capul pe umerii lui. Cârciumarul mormăi ceva și o strânse în brațe. Lăutarii o întoarseră. Se auzeau cocoșii. Socrul chemă țiganii mai aproape. - Ia cîntați-mi, mă, și mie ceva de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să plângă, dar lacrimile nu mai veneau. În curte, brutarul juca tinînd luminările de cununie în mâini. Flăcările lor tremurau, se stingeau aproape, clipind, apoi iar se însuflețeau. - Așa, nașule! striga Aglaia. Zi! Zi! Acesta sărea tot pe ciucite, își apleca burta, lanțul lat de la brâu sălta și el, mustățile i se ascuțiseră, înfiorate. Dogarul îi ținea hangul, apoi rudele de la (c)bor, când pe vine, când cu palmele de pământ, chiuind de se stingeau lămpile. Intrară și muierile în rând
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
muierile în rând. Se încurcau în rochii, dar tot aprige. Nădușiseră și nu se lăsau. - Zi! Zi! făcea nevasta gunoierului, ca apucată de streche. Țiganii, să fărâme sculele, nu alta. Unde-mi sucea armonistul burduful, îl aducea după șold, a apleca, 3 desfăcea, făcîndu-l când lung, când grămadă, iar vioristul cu arcușul se unduia peste vioară, ca șarpele, o lua lângă ureche,o ridica ascultînd-o, și țambalagiul abia se ținea după ei. Când terminară jocul, Stere ieși râzând din odăi. Cam
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
încheie hubărul și strigă lui Nicu-Piele: Pune mămăliga aia la fiert și adu drojdia să ciocnim cu bidiviul! Nicu cară un săculețe plin cu mălai și un ceaun, pitite în mărăcini. Le așternu în fața lor. Oacă plecă după apă. Alerga aplecat într-o parte și trupul lui scund se mistui repede în întunericul abia lăsat. - Da neamuri ai? mai cercetă Bozoncea. - Nu, zise ucenicul. M-a făcut mama de fată și a murit de oftică. Mai mult nea Florea m-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gheorghe îi mai dădu un cot ucenicului. Bozoncea le făcuse semn. - Acum să te vedem, pulică! Se auzeau zăbalele izbind în măselele iepelor. Cârlanii care nu coborâseră mâncau liniștiți fânul de la picioare. Întorceau numai capul cu lene și iar se aplecau. Paraschiv numără căruțele. Erau șase, una lângă alta. Oamenii căutară sub paiele de pe fund și scoaseră câteva sticle de rachiu. - Hai să ne cinstim nașul! se auzi o voce înfundată. Coborâră. Ucenicul era neliniștit. Gheorghe îi spuse: - Ai răbdare. Lasă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
uită ce de bani am! Cumpăr Bucureștiul cu ei! O să te port numa-n mătase... Zvârlise pe tejghea un pumn de sute. Muierii nu-i venea bine. Lăptarul o ținea strâns de încheieturi și nu-și găsea locul. Cum ședea aplecat cu fața spre ea, semăna nițel cu Nicolae. Vru să se smucească, să scape, dar el nu-i dădea de loc drumul. - Haide, zicea. - Lasă-mă, că strig la nea Grigore și te spun Iu bărbatu-meu când o veni
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
muierilor. Când Aglaia i-a arătat copilul, punîndu-l să-l scuipe de deochi, i s-a făcut milă și de nevastă-sa și a intrat s-o vadă. Ea plângea în pat, ușurată. Era slăbită și plânsă. Bărbatul s-a aplecat și-a pupat-o de două ori, cu dragoste. Muierile spălară băiatul și-l înfășurară în cearșafuri proaspete, încălzite pe sobă. Cocoșată îl freca ușor cu palmele pe picioare și-l descînta: - Să fugă ca iepurele și să fie deștept
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
moș Leu, să-i vadă armăsarii. Falnici cai! Se piteau în dudău pe brânci și priveau. Animalele aveau o piele lucioasă, cu păr scurt și aspru, des și lins. Scuturau din pintenii de piele ai copitelor, alungind muștele cu coada. Aplecau apoi gâturile puternice și încordate, ascultau cu urechile ciulite și mușcau nepăsători smocurile proaspete. Vara jucau rișca pe maidan. Petre le căra toți gologanii, c-avea un ban cu două luaturi pe care-l arunca la șmecherie. La pălmicică, 123
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care intrau. Mereu alte buchete umpleau masa încărcată a Mântuitorului. Tineri și vârstnici, mai mici și mai mari, păcătoși și din cei cu sufletul curat, toți se adunau în această după-masă la biserică. Oamenii pupau icoanele așternute pe flori, se aplecau și mergeau pe sub masa de brad. Dincolo, îi aștepta un crucifix înalt, pe care era desenată răstignirea. Babele treceau și ele pe sub sfântul aer și sărutau piroanele bătute în picioarele domnului Isus și sângele de ulei ce se scurgea din
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
parte. Preotul îi așeza prapurul lui aurit, de mătase, pe cap și-i citea din evanghelii. Marghioala încremenea, cu sufletul pierdut în întunericul ce-i acoperea vederile. Pe sub uși trecea un curent care-i îngheța pielea. Popa Metru iar se apleca asupra ei: - Ia mai spune... - Spun, părinte. - De curățit, te cureți? - Mă curăț. - Îți speli trupul? - Mi-l spăl. - Așa să faci pentru sănătatea ta, că Domnului îi place curățenia și blândețea. Da farmece faci? O dată înlemnea baba. - Părinte, ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Caru-lmare era tocmai în fața lor, spre bariera Mandravelei. Oiștea lui luminoasă căzuse peste casele scunde. Își ascultau pașii în praful drumului și nu mai spuneau nimic. Se auzea cum seceră vântul tulpinile buruienilor. Măciuliile lor uscate, scuturate de mult, se aplecau scoțând un șuierat cunoscut. Câte nopți umblaseră astfel? Cine să le mai țină seama? Osteniră. Paraschiv lăsă păturile la picioare. Ăl bătrân scoase o țigară, o bătu la capetele amândouă și își aduse aminte: - Tu nu tragi un fum? - Ba
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pică în stradă! - Stă cu mâinile pe piept și pare liniștit... Nu se știe cine, mâniat pe neașteptate de nepăsarea mortului, ridică un bulgăre de gheață și îl aruncă în ușa de cristal a dricului, peste capetele rudelor, care se aplecară înfricoșate. Se auzi un zgomot sec de sticlă risipită și văzură și mai bine sicriul de lemn negeluit, în care se zbătea parcă Bică-Jumate, dând să iasă afară, țeapăn cum era. Ceea ce trebuia să se întîmple se întîmplă atunci, tocmai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
învîrtește tot pământul acela, cum se apropie și se depărtează și vântul, dezvelind-o. În salturile mari ale scaunelor care se smuceau, îl vedea când deasupra, când dedesubt pe Paraschiv, privind-o cu ochii lui verzi ca veninul. Pungașul ședea aplecat peste lanțul scurt de la mijloc, și ei i se păru o clipă că o să cadă de acolo, lunecând de pe lemnul lustruit. Roata se învîrtea tot mai repede. În urechi avea un vâjâit surd, ca la gârlă, când se scufunda în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să spui tu și ce lapte ai supt de la mă-ta, n-avea grijă... S-a mai jurat și Gheorghe. Degeaba. Bătaia a început îndată. Întâi i-a lovit lunganul. În bojoci, în spate și în cap. Cel tânăr se apleca și ignea fără o vorbă. Treantă începu să urle. Îi astupară gura. Ca o tobă suna spinarea codoșului. - Caii! striga comisarul. - Caii! zicea și sergentul. Pe urmă, șeful lepădă haina. Ucenicul își feri fața. Dacă nu -lar fi apucat ceilalți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
i se rostogoli și se prăbuși de pe ladăv Gheorghe tremura de frică pe dușumea. Îl luară și pe el și frânghia udă sapă și în carnea lui semnele sălbatice ale bătăii. Presării se schimbau pe rând. Loveau cu sete, se aplecau mai mult, înjurau și-i udau cu apă. Sergentul căra căldările una după alta. Îi lăsară cu spinările ca piftia, cam un ceas. Comisarul se înfuriase. Se răsti la ceilalți: - Trebuie să spună unul din ei! Fumară aruncând țigările arse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i ușor? Ei, haide, puțin curaj... Un-doi, un-doi, unu-unu, un-doi... Bine, așa, încet, că mă calci pe picior... Uliu, da țeapăn mai ești, mai cu îndemînare, așa, bine... Studentul se învîrtea supus, condus de brațele ei. Fata fl simțea aplecat peste ea, cu gura aproape de păr. Îl auzea cum râde când pașii 269 i se încurcau și parcă nu mai răsufla, simțindu-i trupul puternic aproape și hainele care miroseau frumos. După vreo jumătate de ceas, învățase. Placa veche hârâia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de bărbat. De la geam se vedea grădina oltenilor. Lângă porțile de sârmă ședeau doi țărani cu fața către soarele puțin. Aveau căciuli negre și crețe, și pe umeri își aruncaseră mindirele de culoarea boabei de porumb. Nu vorbeau. Țineau capetele aplecate în pământ și umbrele lor scurte atârnau într-o parte. În odaia lui Procopie se făcuse liniște. Peste Cuțarida răsunau acum clopotele de la cimitirul Sfânta Vineri. Sunetele lor pătrundeau până aici. Aerul limpede de afară era ca o apă luminoasă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un ceas, două să se odihnească. La cimitir -lau pornit a treia zi pe Gogu. Dricul a sosit numaidecât după prânz. Cioclu au cărat sicriul până la poartă. Au venit și popa Metru cu dascălul. Un copil a luat crucea și aplecat înainte. În urma dricului plângea Florica, între Aglaia și Lina. In spate pășeau rudele, frații mortului, unul Ghenadie, cu nevasta și cu copilul, unul Iracle, de era jandarm, și cel mic, Costel, chelner la gară. Urmau apoi Tilică și vecinii. Câte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]