8,411 matches
-
Evul Mediu târziu, în comunitățile protestante se mai folosesc.Însă, în zilele noastre, expresiile: cina Domnului sau sfânta Cină, făcând aluzie la Cina cea de Taină se utilizează din ce în ce mai puțin . Cuvântul cuminecare (din latină "communicari") își are originea în scrierile apostolului Pavel, însă desemnează cu precădere actul “tainei”, decât slujba în sine, deși nu în mod exclusiv. Pentru euharistie se folosește pâine de grâu și vin de struguri. Potrivit evangheliilor sinoptice (Matei, Marcu și Luca), Iisus la Cina cea de Taină
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
renume.A fost implicat în discuțiile legate de arianism. A pus accent pe istoria biblică, combinată cu elemente greco-romane.A scris lucrări precum: "Cronografia" - lucrare ce lansează modelul istoriografiei creștine; "Istoria ecleziastică" - operă în 10 cărți despre istoria Bisericii de la apostoli până în timpul său, fiind preocupat de episcopi, doctrine, erezii, istoria evreilor - și "Cronica Universală" (model ce avea să fie continuat timp de 1000 de ani), care începe cu Facerea Lumii, calculată de Eusebiu în 5198 î.Hr. Versiunea integrală în limba
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
luptă pentru eliberarea și sustinerea superiorității poporului german asupra celorlalte. La francezi apare ideea caracterului excepțional al propriei națiuni, ideea misiunii istorice. Jules Michelet a considerat că francezii sunt cei care duc omenirea către progres și libertate, Franța fiind denumită apostolul libertății. Secolul al XIX-lea a fost, astfel, denumit și "secolul naționalismului". Romantismul se va întoarce către studierea trecutului, istoria devenind una dintre științele cele mai importante. Unitatea de limbă și conștiința destinului istoric comun devin ingredientele principale ale identităților
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Bretaniei; geniul de sinteză din Poitou, bogăția și rodnicia ogoarelor de la Midi, frumusețile naturale ale Pirineilor; granițele naturale; dușmanul străin -Anglia; Parisul văzut ca centrul Franței. În "Căderea Bastiliei" a vorbit despre: personajul colectiv - poporul; instinctul libertății; rolul Franței de apostol al libertății; solidaritatea poporului. Augustin Jacques Nicolas Thierry (1795-1856) vedea istoria ca o dramă. A studiat rivalitațile de clasă și rivalitățile naționale. A scris "Istoria cuceririi Angliei de către normanzi" și "Scrieri asupra Istoriei Franței". În Anglia vedea o rezistență "națională
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
France, a scris: "Geniul Religiilor;" "Revoluțiile din Italia"; "Revoluția Franceză"; "Istoria campaniei din 1805" și "Asediul Parisului și apărarea națională". A fost dezamăgit de poporul francez, care și-a abandonat libertatea sub Napoleon al III-lea, astfel, transferă rolul de "apostol al libertății" către SUA. În Anglia, s-a remarcat Thomas Carlyle (1795-1881), care a fost istoric scoțian. Influențat de literatura germană, a tradus opera lui Goethe, a scris Istoria Revoluției Franceze, punând accent pe eroi și pe idealuri. A scris
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
1854. A fost un mare și autentic patriot român, atașat idealurilor naționale, membru fondator al Astrei, cea mai importantă personalitate a familiei de la mijlocul sec. al XIX-lea, supranumit "secolul națiunilor". În timpul lungii sale vieți a fost implicat alături de marii apostoli români ardeleni în toate acțiunile, luptele și demersurile politice purtate pentru împlinirea idealurilor naționale. A intrat definitiv în istoria poporului român pe 3/15 Mai 1848, la Marea Adunare de pe „Câmpul Libertății” de la Blaj, așa cum profetic l-a numit Simion
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]
-
de faptul că se pretindea succesor al lui Petru ( "Cathedra Petri" ), asupra căruia au fost puse temeliile Bisericii”. Din câte se știe el a fost primul papă care a găsit fundamentul legitim al primatului roman în cuvintele adresate de Isus apostolului Petru, citate în Matei 16,18. Legenda de mai târziu - redată de Liber Pontificalis - îl reprezintă ca martir, dar calendarul roman din 354 îl înscrie numai la locul său în lista aniversărilor episcopilor defuncți, nu și între martiri. Papa Ștefan
Papa Ștefan I () [Corola-website/Science/304583_a_305912]
-
în cetate și au capturat turnurile de la zidurile terestre, deși ordinea a fost restaurată la scurt timp după aceea. După atacul inițial, armata otomană s-a împrăștiat pe drumurile principale ale orașului, prin marile piețe și uriașa biserică a Sfinților Apostoli, pe care Mehmed a dorit să o păstreze intactă pentru noul patriarh ales de el, care să-l ajute să controleze mai bine populația creștină. Mehmed a trimis o gardă să protejeze clădirile importante, din dorința de a nu stabili
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
a ajuns la o formă fixă, obligatorie) este punctul culminant al unei Liturghii, cuprinzând laudă adusă lui Dumnezeu Creatorul, invocarea Duhului Sfânt asupra pâinii și a vinului, apoi, în centrul ei, relatarea Cinei de taină a lui Isus Cristos împreună cu apostolii, care, în ritul roman, înseamnă și preschimbarea pâinii și a vinului în trupul și sângele lui Cristos, și diferite rugăciuni de mijlocire. Unele rugăciuni ale Canonului datează de foarte timpuriu, după cum dau mărturie unele referiri din scrieri ale Părinților Bisericii
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
către tine, Dumnezeul cel veșnic, viu și adevărat. În unire cu întreaga Biserică amintim și cinstim înainte de toate pe slăvita pururea Fecioară Maria, Născătoarea Domnului și Dumnezeului nostru Isus Cristos, + precum și pe Sfîntul Iosif, soțul Fecioarei, pe toți sfinții tăi Apostoli și Martiri Petru și Paul, Andrei, (Iacob, Ioan, Toma, Iacob, Filip, Bartolomeu, Matei, Simon și Tadeu; Lin, Clet, Clement, Xist, Corneliu, Ciprian, Laurențiu, Crisogon, Ioan și Paul, Cosma și Damian) și pe toți Sfinții tăi. Prin meritele și rugăciunile lor
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
noastră neputincioasă unită cu dumnezeirea lui, amintim și cinstim înainte de toate pe slăvita pururea Fecioară Maria, Născătoarea Domnului și Dumnezeului nostru Isus Cristos; + ... În unire cu întreaga Biserică, sărbătorind ziua preasfîntă a Rusaliilor în care Duhul Sfînt s-a arătat Apostolilor în limbi de foc, amintim și cinstim înainte de toate pe slăvita pururea Fecioară Maria, Născătoarea Domnului și Dumnezeului nostru Isus Cristos; + ... Te rugăm, așadar, Doamne, să primești cu bunăvoință jertfa slujirii noastre și a întregii tale familii. Rînduiește în pace
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
le da lor și tuturor celor care odihnesc în Cristos un loc de răcorire, de lumină și de pace. De asemenea și pe noi, păcătoșii, slujitorii tăi, care nădăjduim în mulțimea îndurărilor tale, binevoiește a ne uni cu sfinții tăi Apostoli și Martiri: cu Ioan, Ștefan, Matia, Barnaba, (Ignațiu, Alexandru, Marcelin, Petru, Felicitas, Perpetua, Agata, Lucia, Agnesa, Cecilia, Anastasia) și cu toți Sfinții tăi. Te rugăm să ne primești alături de ei, nu pentru vrednicia noastră, ci din belșugul milei tale. Prin
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
un eveniment din istoria sfântă, de pildă: Pogorârea Sfântului Duh, sau Sfânta Treime, Nașterea Domnului, Învierea Domnului, Înălțarea Domnului, Sfânta Cruce, sau Adormirea Maicii Domnului, Nașterea Maicii Domnului, Buna-Vestire, sau numele unor persoane sfinte: Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Gheorghe, Sf. Apostoli Petru și Pavel, Sf. Dimitrie, Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Trei Ierarhi, etc. Prin sfințirea bisericii, hramul devine îngerul păzitor al bisericii, patronul său spiritual. După iconografia ortodoxă și greco-catolică, icoana hramului se așază în iconostas în rândul întâi, la
Hram () [Corola-website/Science/303558_a_304887]
-
New York. Aflat la închisoarea Jilava, pe 15 martie 1960, Mina Dobzeu l-a convertit la credința ortodoxă pe marele cărturar Nicolae Steinhardt. A ieșit din închisoare în 1964. Din anul 1969 a fost chemat să slujească Biserica la Mănăstirea "Sfinții Apostoli Petru și Pavel" din Huși - Catedrala episcopală. Între anii 1978-1988 fost stareț al Mănăstirii "Sfinții Apostoli Petru și Pavel" din Huși. Studiile le începuse în anii 1957-1959, au fost continuate ulterior, părintele obținând titlul de licențiat al Facultății de Teologie
Mina Dobzeu () [Corola-website/Science/303603_a_304932]
-
ortodoxă pe marele cărturar Nicolae Steinhardt. A ieșit din închisoare în 1964. Din anul 1969 a fost chemat să slujească Biserica la Mănăstirea "Sfinții Apostoli Petru și Pavel" din Huși - Catedrala episcopală. Între anii 1978-1988 fost stareț al Mănăstirii "Sfinții Apostoli Petru și Pavel" din Huși. Studiile le începuse în anii 1957-1959, au fost continuate ulterior, părintele obținând titlul de licențiat al Facultății de Teologie în 1971. În anul 1988 este din nou arestat, timp de 8 luni, pentru "răzvrătire" și
Mina Dobzeu () [Corola-website/Science/303603_a_304932]
-
fiul lui Iafet: "și Mosocheni au fost neamul urmașilor lui Mosoch, acum ei sunt capadocieni". AotJ I: 6. A se vedea, de asemenea, Ketubot 13:11 din Mishna. Cappadocia este, de asemenea, menționată în relatarea biblică dată în cartea "Faptele Apostolilor" 2:05 care pare să sugereze că capadocienii creștini din aceasta regiune erau "evrei cu frica lui Dumnezeu". Sub următorii regi ai Imperiului Persan, regiunile capadociene au fost împărțite în două satrapii, una ce cuprindea porțiunea centrală și care purtat
Cappadocia () [Corola-website/Science/303627_a_304956]
-
botezul copiilor nu este valid. Diferite grupări în diferite timpuri au fost numite anabaptiști, dar acest articol se concentrează în primul rând pe anabaptiștii din Europa secolului al XVI-lea. Una dintre ramurile anabaptismului european a fost "sabatarianismul", ai cărui apostoli au fost Oswald Glait († 1546, Germania) și Andreas Fischer (c. 1480-1540, Cehia), care au murit ca martiri, condamnați ca „inovatori”. Sabatarianismul lor a trezit prejudecăți puternice și în cadrul frăției protestante. Diverși reformatori și teologi protestanți, au scris împotriva doctrinei sabatului
Anabaptism () [Corola-website/Science/303654_a_304983]
-
vara acelui an Persida Bradin a fost vindecată, în urma unei rugăciuni personale, fapt care a avut consecințe serioase asupra teologiei celor doi, care au ajuns convinși că Dumnezeu face minuni și botează cu Duhul Sfânt conform evenimentelor descrise în Faptele Apostolilor. Legătura cu alți penticostali din America, în special cu Pavel Budeanu, a consolidat credința soților Bradin, astfel că la 10 septembrie 1922 Bradin a deschis prima casă de rugăciune penticostală din România, la Păuliș, renunțând să mai frecventeze biserica baptistă
Penticostalism () [Corola-website/Science/303843_a_305172]
-
câteva capitole în manualul de îndrumări misionare, București, 1986; Istoria religiilor. Manual pentru Seminariile teologice, București, 1991, 348 p. (în colaborare cu Pr. Conf. Alexandru Stan); Istoria filosofiei islamice, București, 1994, 344 P; Învățătură lui Iisus cel înviat către Toma Apostolul, București, 2002; Dicționar enciclopedic de literatură creștină din primul mileniu, București, 2003. The Romanian Orthodox Church and the Church of England ( în colaborare cu Pr. Conf. Al. Stan), Bucharest, 1976; The Divine Liturgy of St. John Chrysostom, edited by the
Remus Rus () [Corola-website/Science/303866_a_305195]
-
propune să trateze o serie de teme care în fapt vor forma și scheletul textului și care (teme) corespund fundamental scopului apologetic de a exalta adevărul și temeinicia Bisericii. Succesiunile apostolice, adică listele episcopilor care s-au succedat, plecând de la apostoli până în zilele autorului, în sediile cele mai importante: Roma, Alexandria, Antiohia, Ierusalim. Eusebiu fixează aceste succesiuni în legătură cu perioadele de domnie a împăraților. Dincolo de faptul pe care-l constituie țesătura expoziției, această temă are scopul de a evidenția continuitatea și, deci
Historia ecclesiastica () [Corola-website/Science/304009_a_305338]
-
(în ebraică יוחנן, "Yoḥanan") este numele convențional pentru autorul Evangheliei după Ioan. În mod tradițional a fost considerat una și aceeași persoană cu apostolul Ioan. Simbolul său este vulturul. Datarea evangheliei după Ioan între 90-120 e.n., precum și faptul că autorul textului nu cunoaște exact geografia Palestinei, a exclus posibilitatea ca autorul acestei evanghelii să fie o persoană din cercul ucenicilor lui Isus din Nazaret
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
la viața lui Isus și nici măcar nu susține că descrie în evanghelie evenimente la care ar fi fost martor: Autorul Apocalipsei lui Ioan este numit de obicei Ioan Teologul sau Ioan de Patmos, spre a nu fi confundat cu , cu Apostolul Ioan sau cu Prezbiterul Ioan. Ioan a fost un pescar dintr-un sat de pe malul nordic al lacului Genesareth (Palestina, azi Israel). Părinții lui ar fi fost Zebedeus și Maria-Salomeea. A fost - potrivit tradiției - fratele mai mic al apostolului Iacob
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
cu Apostolul Ioan sau cu Prezbiterul Ioan. Ioan a fost un pescar dintr-un sat de pe malul nordic al lacului Genesareth (Palestina, azi Israel). Părinții lui ar fi fost Zebedeus și Maria-Salomeea. A fost - potrivit tradiției - fratele mai mic al apostolului Iacob cel Bătrân. Iisus i-a numit pe acești doi frați - „boanerges” („fii tunetului”), probabil pentru că făceau parte din grupa revoluționar-antiromană a Zeloților. Denumit în Evanghelia după Ioan „apostolul cel mult iubit de Iisus”, martor ocular al crucificării lui Iisus
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
Zebedeus și Maria-Salomeea. A fost - potrivit tradiției - fratele mai mic al apostolului Iacob cel Bătrân. Iisus i-a numit pe acești doi frați - „boanerges” („fii tunetului”), probabil pentru că făceau parte din grupa revoluționar-antiromană a Zeloților. Denumit în Evanghelia după Ioan „apostolul cel mult iubit de Iisus”, martor ocular al crucificării lui Iisus. Ar fi întreprins mai multe călătorii misionare în Asia Mică. Legendele susțin că a refuzat să aducă ofranda cuvenită în templul roman al zeiței Artemis din Efes (azi în
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
canoane o includeau, dar unele, în special din Biserica Răsăriteană, o respingeau. Nu este inclusă în Peshitta (un Nou Testament timpuriu în aramaică). Autorul Apocalipsei se numește pe sine „Ioan”, astfel că această carte a fost în mod tradițional atribuită apostolului Ioan. Referiri la scrierea ei de către apostol se află încă de la Iustin Martirul, în al său "Dialog cu Trypho". Alte mărturii timpurii sunt de la Ireneu de Lyon, Clement din Alexandria, Tertulian, Ciprian de Cartagina și Ipolit de Roma. Totuși, această
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]