8,505 matches
-
iar el o invită pe Lăură să-și scoată tricoul, iar mai tarziu i-a descheiat chiar nasturii, lăsându-i sânii expuși în soare. Deși era foarte supla, Lăură avea sânii mari, cârnosi, susținuți de mușchi puternici, fără să-i atârne câtuși de puțin cu toată greutatea lor. O clipă nu au spus nicunul nimic, dar ea își dusese involuntar mâna pe talia lui goală, provocator. -Aș vrea să mă dezbrac, să facem dragoste, zise el. -Aici ? întreba mirata Lăură. -Nu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
delicioase". Bineînțeles că era ,,supravegherea" arabăƒ , așa cum era de așteptat. Îl privi cu atenție pe tipul înalt, suplu, cu păr ondulat, atrăgându-i imediat atenția ochii lui sclipicioși, deosebit de inteligenți, dar și lănțișorul fin de la gât, la capătul căruia atârnă o pietricica fină de smarald care îi dădea un aer de ,,băiat al cuiva mare în stat". El o întreba în engleză ce face acolo, iar ea îi răspunse că are probleme cu o ,,viza". El se prezența scurt: Imad
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
oricărei agresiuni, din orice direcție ar veni ea, fapt unic în istoria noastră. Dar nu numai atât; NATO nu este numai o organizație militară, ci și politică, precum și cu mare influență în relațiile economice. În toate deciziile Alianței, cuvântul SUA atârnă cel mai greu. Dar tot SUA duc povara cea mai mare, financiară și militară, a Alianței. Există și o Adunare Parlamentară a NATO. Am fost un an de zile deputat în această Adunare, dar am înțeles, încă de la început, că
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
Înflorit talentul tău În care eu cred... Părerile de mai sus trebuiesc luate numai ca niște păreri ale unui cititor supus fatalității gustului și Înțepenit În teamă de avalanșă Înnoirilor de dragul Înnoirilor... Aș mai adaugă remarcilor mele o brutalitate neologistica atârnând plumb În filigranul poeziei și - În unele locuri - o lipsă de claritate care nu avantajează impresia de misterios, ci pe aceea de tulbure și de maț. Foarte scurte și puține notații am făcut cu creionul pe mss-ul care, dacă Îți
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
coleric, ci un bun mânuitor al intereselor, purtător și de certificat de revoluționar, s-ar fi urcat pe acoperișul Tribunalului, al Primăriei, pe turnul televiziunii și ar fi arătat cu degetul, acuzând În gura mare. Ar fi ieșit cu pancarte atârnate pe gât În Piață Unirii ori În fața Mitropoliei, de sărbătorirea Cuvioasei Parascheva. Având liber pe CFR, putea alerga la Parlament, la Guvern... Alex. Tăcu, statornic În convingerile sale că binele Învinge râul, stă pe singurul divan din cămăruța unde l-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
În căutarea unui alt sălaș al lui Bachus. Nici Clocoteală, lăutarul care-și plimba acordeonul prin zonă, nu a mai fost văzut, Actorii Naționalului ieșean mai Încearcă din când În când ușa cârciumii. „Închis. Zâmbește. Mâine va fi și de, atârnat pe geamul camuflat cu hârtie albă. mai rau”, stă scris sub un rânjet ver Dincolo de această ușa, În subsolul de câțiva metri patrati, puțin mai mare decât celulă pe care o Împărțea cândva cu alti 100 de deținuți politici, locuiește
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
spună nu hotărât bolșevismului. Nici nu s-a găsit vreun bărbat din lumea somnoroasa a parlamentarilor României care să ia o asemenea inițiativă și să intre În istoria postcomunistă. Sighetul și Memorialul de la Sighet așteaptă de ani și ani să atârne printre portretele opoziției comuniștilor, bărbatul sau femeia care a inițiat legea scuzei față de ororile temnițelor și gulagurilor Înfăptuite și Întreținute de comuniști. În multe privințe se lucrează Încă pe postată. Recent, În librarii a aparut volumul „Cei care au spus
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de organizare școlară (începuturile acestora se plasează în jurul anilor 1.400 î. Hr.). Primele mărturii de care dispunem cu privire la educația copilului în antichitatea europeană sunt cele referitoare la situația din Sparta și Atena. La nașterea unui băiat era obiceiul să se atârne la ușa dinspre stradă o ramură de măslin, iar la nașterea unei fetițe, o coroană cu panglici de lână. După doar câteva zile de la naștere, avea loc ceremonia de purificare, când în mod simbolic noul-născut era ,,prezentat” flăcării focului din
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
de învățătură pentru popor, pentru ca toți să se îngrijească de ,,creșterea pruncească”, deoarece din creșterea lor ,,ca dintr-o rădăcină și bună și rea întru toată viața curge”. Cartea subliniază nevoia educației încă de la vârsta fragedă, întrucât de ,,creșterea pruncească atârnă cine ce fel de copil iaste, aceeași și dacă se face mare, de iaste învățat din copilărie într-o învățătură cinstită”. Un nou manual didactic, un abecedar impozant a apărut la București în anul 1783, care cuprindea, în afară de litere, silabe
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
-l neînfrânat, dar incapabil să dea o lovitură gândită mult înainte (III 5). Intuiția Casandrei se dovedește a fi mai corectă : Egist e plin de o spaimă primejdioasă (II 13), și cât timp nu se simte el sigur, viața regelui atârnă de un fir (III 5). Sub influența nefastă a reginei care face din el orice, până chiar și un om primejdios, tânărul neputincios, moale, alunecos, veninos ca o meduză (III 13) își depășește până la urmă slăbiciunea și moliciunea (IV 7
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
este duală, căci în fiecare din oameni zace o parte pe care forțele din afară o stăpânesc, și o parte în care oamenii sunt singurii stăpânitori. În lupta titanică dintre cele două părți ale plămadei, luminată de flacăra prometeică, victoria atârnă de intensitatea acesteia : De arde până la marginile ființei, partea întunecată se topește în lumina credinței în libertate. De arde fără spor, întunericul se abate asupra ei și o stinge, învăluind-o cu lințoliul destinului (III 6). În Oedip salvat, omul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-ntinzi cu ea - V, p. 677). Ulterior, ea îi înjunghie pe Dida, ca și pe Romanița și pe Marian, cu așa-zisa sabie a lui Napoleon adusă spre vânzare lui Ionel, adevărată sabie a lui Damocles (II, p. 631), care atârnă deasupra tuturor întreaga piesă. În sfârșit, cele două eroine ies din scenă în chip similar. Iason îi menește cumplitei colchidiene : Ascundă-se-n pământ, cu aripi zboare sus/ În adâncimile văzduhului, de vrea/ Să scape de pedeapsa caselor regești. Medeea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de autorul antic. Astfel, Tullia, care și-a îndemnat odinioară soțul să-i ucidă tatăl, năvălește pe scenă cu înfățișare de nebună, chinuită de urlete doar de ea auzite și de viziunea unei femei uriașe, îmbrăcate în negru, cu părul atârnând ca niște șerpi, cu o mătură în mână (I, p. 35-37). Tulburarea consoartei lui Tarquinius amintește întrucâtva de halucinațiile percepute de lady Macbeth (Macbeth, V, 1) și dă consistență dramatică unui personaj secundar ale cărui acțiuni sunt expuse de istoricul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
puterile lui cele mai adânci (p. 16). Dacă în Eumenidele Eschil anunță vremea care avea să urmeze, prin sfințirea spațiului, Sofocle reprezintă acest timp, ca și spațiul ordonat de puterile raționale (p. 20). La al doilea mare tragediograf, lucrurile nu atârnă exclusiv de zei, astfel că ei nu mai sunt atât de drepți ca la Eschil, iar răul încetează, întrucâtva, de a mai fi irațional (p. 21). În plus, personajele lui Sofocle depășesc cadrul unic de evoluție conferit eroilor de Eschil
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sunt, iar poezia așa cum trebuie să fie... Una ia în considerare particularul ca particular, fără alt scop decât de a-l relata, și de aceea în cărțile de istorie episoadele și evenimentele sunt cu totul diferite și neordonate ca și cum ar atârna de soartă... pe când, în poezie, una din științele sublime și una din disciplinele apropiate de filozofie, se examinează particularul sub raportul universalului.” J. Chapelain 426. „Trebuie să fii un creator ca să poți citi bine...” Ch. du Bos 427. „Nu mi-
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
maestrul Wang în persoană, pipernicit, adus de spate, cu chipul tăiat într-un fildeș uzat și gălbui, ochii mijiți, perii rari ai bărbiei împletiți într-o bărbuță subțire ca lama unui cuțit. Ea examinează rochiile chinezești, cu gulere mici, montante, atârnate de tavanul stând să cadă al magherniței, și în cele din urmă alege una. Nu este măsura dumneavoastră", behăie acru maestrul Wang. "Pe care s-o iau atunci?" Nu am măsura dumneavoastră. Nu există măsura dumneavoastră." "Mă mir. Măsura mea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fiului ei. E indignată: "Fiul meu! Ce treabă are fiul meu cu toate astea?" Pentru fiul ei s-ar lăsa tăiată în bucăți. Profitând de încurcătura ei, Cléa o împinge pe pat și-i suspendă deasupra un cerc de care atârnă fâșii de pânză colorată. Trebuie să compună, în acest cerc, un mozaic din fâșiile de pânză, după un model dat. Ah! Mozaicurile, altădată încercase să alcătuiască mozaicuri... Când? Odinioară, de mult... Haide, în cinci minute ești gata. Dar abia a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și nu poate citi. Vrea să se întoarcă, dar e beznă. Nu mai știe unde se află. Negru absolut. Cum se face că a căzut iar în capcana întinsă de Cléa? Cercul cu fâșii de pânză este, ca și ieri, atârnat deasupra patului, iar alături vede ceva nou, o masă de biliard cu bile care trebuie împinse într-o gaură. Practic imobilizată, se zbate și geme. Calvarul durează mult. Și pe urmă, același ritual stabilit de doctorul Sinus la îndemnul Casei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
s-a scufundat în semiîntuneric. Se pare că i-au schimbat cămașa, și asta nouă, cu mâneci lungi, are niște manșete care o strâng îngrozitor la încheieturi. Încearcă să se elibereze. Cu neputință. E întinsă pe spate și brațele îi atârnă grele, de o parte și de alta a patului, căci, pe lângă manșetele prea strâmte, de fiecare încheietură este legat câte un sac plin cu nisip, cântărind câteva kilograme. Cine a inventat tortura asta? Se zbate furioasă ca să se elibereze. Dar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nu poate nici să scuipe, nici să-și sufle nasul. Îngrozitor. Își frământă mintea să găsească soluții. Să tragă, de exemplu, sertarul noptierei, unde își ține forfecuța de unghii, ca să-și taie manșetele prea strâmte și sforile de care îi atârnă la încheieturi sacii. Da, dar cum? Ridicându-se puțin, ajunge să-și sprijine capul de noptieră și chiar să-și lovească fruntea de sertar. Se repetă exact istoria încercărilor impuse de doctorul Sinus. Ai putea crede că falsul doctor nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
brusc, a început să se îngrașe. Nu mai dădea bună ziua, nu mai vorbea cu nimeni, era de o dispoziție sumbră. "Chiar el era", confirmă Maryse, care îl revăzuse la înmormântarea mamei lui. Stătuse deoparte, cu capul în jos și mâinile atârnând. Sumbru și singur. N-a vorbit nimeni cu el. Asta i-a strâns Marysei inima: "Eu mă duc la el, i-am spus Jacquelinei. Și m-am dus. Didier, i-am zis, sunt o vecină... Îl cunosc pe Ahmed, îți
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Ploaia subțire dădea lustru talmeș-balmeșului îngrămădit în curte. "Să băgăm înăuntru... chestiile astea", spuse locotenentul. Ajutat de Motea, depozită în capătul unui culoar puțin circulat cele câteva mobile și valize, strânse în grabă, ale căror boturi prost închise lăsau să atârne lenjerie de damă și alte mărunțișuri. Câteva zile, Nastia nu a ieșit din camera ei și nu a vorbit cu nimeni. Motea urca la ea cu mâncarea și se întorcea cu farfuria aproape neatinsă. Nici madam Segal nu se dovedi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
din pământul nostru", zice Vernea. Din păcate, natura l-a favorizat. "Ești sigur că n-a ajutat și el un pic natura?" Se întoarseră pe mal și se așezară la soare, pe trunchiul unei sălcii culcate deasupra apei, cu picioarele atârnând. După câteva clipe, își scoaseră vestoanele. Prilejul era bun, chiar nesperat, să abordeze subiectul care îl frământa. Ziua începuse atât de bine că se simțea încurajat ca de o fericită conjuncție de planete. Începu totuși cu precauție, în termeni neutri
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nu erau decât conturate. "Și linia asta ondulată, în dreapta sus, ce e?" Marea cu valurile ei. E adevărat că n-are legătură cu restul, dar îmi place marea și de-aia. Foarte frumos tabloul tău, păcat că nu poate fi atârnat pe perete." Deocamdată. Tocmai "studia" posibilitatea de a lipi cu ipsos pietricelele pe un panou de lemn. Un tâmplar primise deja comanda, același care-i făcuse și cutia pentru păstrarea pietricelelor. Fetița se aplecă și scoase de sub pat o ladă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe tatăl ei, care își pierdea răbdarea, că se ocupa de asta și că nici iarna speranța nu-i pierdută. "Nu-i așa, Caterina?" "Chiar așa. Nu contează sezonul, ceasul contează. Când vine ceasul hotărât de soartă, atunci..." Atunci pendula, atârnată pe perete, începu să bată, cu un sunet grav, de bronz. Toată lumea izbucni în râs și unii gândiră că locotenentul și Lilly nu ar fi o pereche nepotrivită. Dar Lillișu conchise cu bun simț: "Am zis, când Nel o să se
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]