7,739 matches
-
febră și durere în flanc, pe lângă simptomele infecției tractului urinar inferior. La persoanele în vârstă și la cele foarte tinere, simptomele pot fi vagi sau nespecifice. Principalul agent cauzal al ambelor tipuri este "Escherichia coli", totuși, în cazuri rare, alte bacterii, virusuri sau ciuperci pot fi cauza. Infecțiile tractului urinar apar mai frecvent la femei decât la bărbați, jumătate dintre femei având cel puțin o infecție la un moment dat în timpul vieții. Recurențele sunt frecvente. Factorii de risc includ anatomia femeii
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
infecție a vezicii urinare, dar poate rezulta și dintr-o infecție cu transmitere hematogenă. În cazul femeilor tinere și sănătoase, se poate stabili diagnosticul doar pe baza simptomelor. În cazul celor cu simptome vagi, stabilirea diagnosticului poate fi dificilă, deoarece bacteriile pot fi prezente fără a exista o infecție. În cazurile complicate sau în cele în care tratamentul nu a reușit, poate fi utilă o urocultură. În cazul celor cu infecții frecvente, se pot administra doze mici de antibiotice, ca o
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
și mai aproape de anus. Nivelul estrogenilor scade în timpul menopauzei, astfel că riscul de infecție a tractului urinar crește ca urmare a pierderii florei vaginale cu rol de protecție. Cateterismul urinar crește riscul de infecții ale tractului urinar. Riscul de bacteriurie (bacterii în urină) este între trei și șase procente pe zi iar antibioticele profilactice nu sunt eficace în diminuarea infecțiilor simptomatice. Riscul unei infecții asociate poate fi diminuat prin efectuarea cateterismului numai atunci când este necesar, folosind tehnici aseptice pentru introducere, și
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
frecventă cauză a infecției în rândul acestor persoane, precum și cea mai frecventă cauză a spitalizării. În plus, folosirea sucului de merișoare sau a suplimentelor pe bază de merișoare pare a fi ineficientă în prevenirea și tratamentul bolii la aceste persoane. Bacteriile care provoacă infecțiile tractului urinar pătrund în vezica urinară, de regulă, prin uretră. Totuși, infecția se poate produce și prin intermediul sângelui sau al limfei. Se consideră că bacteriile se transmit, de obicei, în uretră din intestin, cu un risc mai
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
pare a fi ineficientă în prevenirea și tratamentul bolii la aceste persoane. Bacteriile care provoacă infecțiile tractului urinar pătrund în vezica urinară, de regulă, prin uretră. Totuși, infecția se poate produce și prin intermediul sângelui sau al limfei. Se consideră că bacteriile se transmit, de obicei, în uretră din intestin, cu un risc mai mare la femei din cauza anatomiei acestora. După ce pătrund în vezica urinară, "E. Coli" se pot atașa de peretele vezicii urinare și pot forma un biofilm care rezistă reacției
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
sau echivoce, poate fi utilă confirmarea diagnosticului prin analiza urinei, urmărindu-se prezența de nitrați urinari, globule albe sanguine (leucocite) sau esteraze leucocitare. Un alt test, analiza microscopică a urinei, urmărește prezența de globule roșii sanguine, globule albe sanguine, sau bacterii. Urocultura este considerată pozitivă dacă arată un număr de colonii bacteriene mai mare sau egal cu 10 unități formatoare de colonii de microorganisme specifice tractului urinar pe ml de urină. Sensibilitatea la antibiotice poate fi de asemenea testată folosind aceste
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
urinar, diagnosticul poate fi dificil la persoanele vârstnice. Dacă infecția implică numai tractul urinar inferior, este cunoscută sub numele de cistită (infecție a vezicii urinare). Dacă infecția implică tractul urinar superior, este cunoscută sub numele de pielonefrită. Dacă urina conține bacterii semnificative dar nu există simptome, afecțiunea respectivă este cunoscută sub numele de bacteriurie asimptomatică. Dacă o infecție urinară implică tractul urinar superior și persoana respectivă arediabet zaharat, este gravidă, este un pacient de sex masculin sau imunocompromis, infecția este considerată
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
tratament sunt identice. Crupul bacterian poate fi clasificat în următoarele tipuri: difterie laringiană, traheită bacteriană, laringotraheobronșită și laringotraheobronhopneumonie. Difteria laringiană este cauzată de agentul "Corynebacterium diphtheriae" în timp ce traheita bacteriană, laringotraheobronșita și laringotraheobronhopneumonia au origine virală, urmată de o infecție bacteriană. Bacteriile cel mai adesea implicate sunt "Staphylococcus aureus", "Streptococcus pneumoniae", "Hemophilus influenzae", și "Moraxella catarrhalis". Infecția virală provoacă inflamarea laringelui, a traheei și a căilor respiratorii majore ca urmare a pătrunderii leucocitelor. Inflamația poate determina dificultăți respiratorii. Diagnosticul de crup se
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
mucus nazal), pot fi utilizate pentru a confirma cauza exactă. De regulă, aceste culturi sunt limitate la domeniul cercetării. În cazul în care starea unui pacient nu se ameliorează în urma tratamentului standard, pot fi efectuate teste ulterioare în vederea depistării prezenței bacteriilor. Sistemul cel mai răspândit de clasificare a gravității crupului este punctajul Westley. Acest test este utilizat în scop științific și nu în practica clinică. Testul reprezintă suma punctelor atribuite în funcție de cinci factori: gradul de conștiență, cianoza, stridorul, inspirația și retracția
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
de heliox (un amestec de heliu și oxigen) pentru îmbunătățirea respirației, nu există dovezi suficiente pentru a susține acest tratament. Deoarece crupul este, de obicei, o afecțiune virală, nu se administrează antibiotice decât în cazul în care se suspectează prezența bacteriilor. În cazul infecțiilor bacteriene, se recomandă antibioticele vancomicină și cefotaximă. În cazuri grave asociate cu gripă A sau B, pot fi administrate antivirale cum ar fi inhibitorii de neuraminidază. Crupul viral este, de obicei, o boală de scurtă durată; rareori
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
fost cunoscut încă din timpul lui Homer în Grecia Antică. În anul 1826, Bretonneau a stabilit distincția între crupul viral și crupul cauzat de difterie. Francezii numeau crupul viral „faux-croup”, utilizând termenul „croup” pentru a desemna o boală provocată de bacteria cauzatoare de difterie. Crupul cauzat de difterie a devenit aproape necunoscut datorită imunizării eficiente.
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
gripa, boala este numită gripa stomacului sau gripă gastrică. La nivel global, majoritatea cazurilor de infecție în rândul copiilor sunt declanșate de rotavirus. În cazul adulților, boala este provocată îndeosebi de norovirus și Campylobacter. Alte cauze mai puțin frecvente includ bacterii (sau toxine bacteriene) și paraziți. Gastroenterita poate fi transmisă prin consumul de apă sau alimente contaminate preparate necorespunzător sau prin contactul cu persoane infectate. Tratamentul de bază are ca obiectiv hidratarea adecvată. În cazurile ușoare sau moderate, acesta se realizează
Gastroenterită () [Corola-website/Science/327313_a_328642]
-
din sânge, insuficiență renală și reducerea numărului de globule roșii din sânge (datorită distrugerii acestora). Copiii au o predispoziție mai ridicată de a contracta HUS comparativ cu adulții. Unele infecții virale pot produce spasme infantile benigne. Virusurile (îndeosebi rotavirusul) și bacteriile "Escherichia coli" și "Campylobacter" reprezintă cauzele principale ale gastroenteritei. Totuși, există numeroși alți agenți patogeni care pot cauza acest sindrom. Ocazional, boala poate avea o cauză neinfecțioasă, dar probabilitatea este mai mică în comparație cu etiologia virală sau bacteriană. Riscul de infecție
Gastroenterită () [Corola-website/Science/327313_a_328642]
-
proximitate fizică unii față de alții, de exemplu pe vasele de croazieră, în spitale sau în restaurante. O persoană poate fi contagioasă chiar și după încheierea unui episod diareic. Norovirusul cauzează aproximativ 10% din îmbolnăviri în cazul copiilor. În țările dezvoltate, bacteria "Campylobacter jejuni" este principala cauză a gastroenteritei, jumătate dintre cazuri fiind asociate cu expunerea la carne și produse de pasăre. În cazul copiilor, bacteriile sunt responsabile de 15% din cazurile de gastroenterită, speciile cel mai frecvente fiind "Escherichia coli", "Salmonella
Gastroenterită () [Corola-website/Science/327313_a_328642]
-
încheierea unui episod diareic. Norovirusul cauzează aproximativ 10% din îmbolnăviri în cazul copiilor. În țările dezvoltate, bacteria "Campylobacter jejuni" este principala cauză a gastroenteritei, jumătate dintre cazuri fiind asociate cu expunerea la carne și produse de pasăre. În cazul copiilor, bacteriile sunt responsabile de 15% din cazurile de gastroenterită, speciile cel mai frecvente fiind "Escherichia coli", "Salmonella", "Shigella" și "Campylobacter". Dacă alimentele sunt contaminate și păstrate la temperatura camerei mai multe ore, bacteriile se multiplică, iar riscul de infecție în cazul
Gastroenterită () [Corola-website/Science/327313_a_328642]
-
carne și produse de pasăre. În cazul copiilor, bacteriile sunt responsabile de 15% din cazurile de gastroenterită, speciile cel mai frecvente fiind "Escherichia coli", "Salmonella", "Shigella" și "Campylobacter". Dacă alimentele sunt contaminate și păstrate la temperatura camerei mai multe ore, bacteriile se multiplică, iar riscul de infecție în cazul persoanelor care consumă alimentele respective crește. Alimentele asociate în mod obișnuit cu infecția includ carnea crudă sau insuficient preparată termic, carnea de pui, fructele de mare și ouăle; germenii cruzi; laptele nepasteurizat
Gastroenterită () [Corola-website/Science/327313_a_328642]
-
sucurile proaspete de fructe și legume. În țările în curs de dezvoltare, în special în zona Africii Subsahariene și Asia, holera este o cauză frecventă a gastroenteritei. Această infecție se transmite de obicei prin consumul de apă sau alimente contaminate. Bacteria toxigenă "Clostridium difficile" este o cauză majoră a diareei îndeosebi în rândul bătrânilor. Nou-născuții pot fi purtători ai bacteriei, fără a dezvolta simptome. Bacteria este o cauză frecventă a diareei în cazul persoanelor spitalizate și este asociată adesea cu consumul
Gastroenterită () [Corola-website/Science/327313_a_328642]
-
Asia, holera este o cauză frecventă a gastroenteritei. Această infecție se transmite de obicei prin consumul de apă sau alimente contaminate. Bacteria toxigenă "Clostridium difficile" este o cauză majoră a diareei îndeosebi în rândul bătrânilor. Nou-născuții pot fi purtători ai bacteriei, fără a dezvolta simptome. Bacteria este o cauză frecventă a diareei în cazul persoanelor spitalizate și este asociată adesea cu consumul de antibiotice. Diareea provocată de infecția cu "Staphylococcus aureus" poate apărea, de asemenea, în cazul persoanelor cărora li s-
Gastroenterită () [Corola-website/Science/327313_a_328642]
-
frecventă a gastroenteritei. Această infecție se transmite de obicei prin consumul de apă sau alimente contaminate. Bacteria toxigenă "Clostridium difficile" este o cauză majoră a diareei îndeosebi în rândul bătrânilor. Nou-născuții pot fi purtători ai bacteriei, fără a dezvolta simptome. Bacteria este o cauză frecventă a diareei în cazul persoanelor spitalizate și este asociată adesea cu consumul de antibiotice. Diareea provocată de infecția cu "Staphylococcus aureus" poate apărea, de asemenea, în cazul persoanelor cărora li s-au administrat antibiotice. "Diareea călătorului
Gastroenterită () [Corola-website/Science/327313_a_328642]
-
macrolidele (ca azitromicina) sunt preferate fluoroquinolonelor din cauza ratei sporite de rezistență a celei de-a doua categorii. Colita pseudomembranoasă, cauzată de obicei de administrarea de antibiotice, se ține sub control prin întreruperea agentului cauză și tratament cu metronidazol sau vancomicină. Bacteriile și protozoanele ce se supun tratamentului includ speciile "Shigella" "Salmonella typhi", și "Giardia". Celor cu specii de "Giardia" sau cu "Entamoeba histolytica" li se recomandă tratamentul cu tinidazol și superior metronidazolului. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă antibioticele pentru copiii
Gastroenterită () [Corola-website/Science/327313_a_328642]
-
dulci stătătoare, mai rar în apele marine sau salmastre și preferă apele reci și oxigenate. Ele efectuează ample migrații pe verticală, noaptea ieșind la suprafață, iar ziua coboară în păturile profunde. Se hrănesc cu particule în suspensie (detritus organic fin, bacterii, alge unicelulare). Dată fiind abundența hranei, sub formă de particule mici în bălți, ritmul de dezvoltare și de reproducere al cladocerelor, care dau mai multe generații partenogenetice pe an, este foarte rapid, din care cauză, aceste animale se găsesc în
Cladocer () [Corola-website/Science/330630_a_331959]
-
biologiei moleculare este posibil să fie precizate mutațiile prin care lucrează selecția, care produc adaptări și pentru a afla cum lucrează aceste mutații. Datorită marelui număr de generații cerute de apariția adaptărilor, experimentele evoluționare sunt în mod obișnuit făcute pe bacterii, drojdie sau viruși și alte organisme în care generațiile se succed rapid. Totuși, experimente de laborator cu vulpi și rozătoare (vezi mai jos) au produs adaptări notabile care apar în circa 10-20 de generații iar experimentele pe guppy sălbatici au
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
mai recente au început să urmeze predicțiile E&R predictions cu RNAseq și încrucișări genetice. Astfel de eforturi de a combina E&R cu validarea experimentală ar trebuie să fie de succes în a identifica genele care guvernează adaptarea musculițelor. Bacteriile au generații rapide, genomuri ușor de segmentat și biologie bine înțeleasă. Ele sunt prin urmare folosite de obicei în studii de evoluție experimentală. Unul dintre cel mai bine cunoscute exemple de evoluție a bacteriilor în laborator experimentul pe termen lung
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
identifica genele care guvernează adaptarea musculițelor. Bacteriile au generații rapide, genomuri ușor de segmentat și biologie bine înțeleasă. Ele sunt prin urmare folosite de obicei în studii de evoluție experimentală. Unul dintre cel mai bine cunoscute exemple de evoluție a bacteriilor în laborator experimentul pe termen lung cu "E.coli" al lui Richard Lenski. Pe data de 24 februarie 1988, Lenski a început să cultive douăsprezece coloane de "E. coli" sub condiții identice de creștere. Când una din populații a dezvoltat
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
s-a produs o creștere foarte mare a populației, acest lucru a oferit o observare clară a evoluției în acțiune. Experimentul continuă și în prezent, fiind cel mai îndelungat experiment asupra evoluției (îndelungat ca număr de generații). De la începerea experimentului, bacteriile au produs mai mult de 60 000 de generații. Lenski și colegii publică regulat rapoarte asupra experimentului. În 1998, Theodore Garland, Jr. și colegii au început un experiment pe termen lung care privește creșterea selectivă de șoareci de laborator sub
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]