8,060 matches
-
odalisce ajungeau să fie prezentate sultanului că gedikli (fecioare în așteptare). De obicei termenul de odalisca, desemnează o femeie ce în deplineste funcția de cameristă, a favoritelor din harem și aveau nume că de ex. Îngrijitoarea vesmintelor, Curătoarea Băilor, Păstrătoarea Bijuteriilor. Era totuși posibil pentru aceste odalisce să își depășească rangul ierarhic în harem și să își securizeaze o poziție privilegiată, cea mai importantă femeie din harem era Valide Sultan și Kadînele, adică soțiile legale. Valide Sultan era responsabilă pentru menținerea
Harem () [Corola-website/Science/317656_a_318985]
-
nelimitat de concubine. Kadânele erau echivalentul unei soții legale și aveau în posesie apartamente, sclavi și eunuci, de ex. în timpul domniei lui Selim al 2-lea, favorită acestuia Nurbanu, avea în anturaj 150 de femei care o deserveau, cantitatea de bijuterii, haine, proprietăți și daruri făcute de sultan era direct proporțională cu afecțiunea pe care acesta i-o purta. Odaliscele era pe treaptă de jos în ierarhia haremului. Erau considerate servitoare de uz general în harem. De obicei nu erau considerate
Harem () [Corola-website/Science/317656_a_318985]
-
Veneția ea a plecat în Elveția, apoi în Franța, unde sănătatea ei s-a înrăutățit. A murit la 6 septembrie 1920, la vârsta de 66 de ani, înconjurată de familie. Cu ajutorul unui prieten de familie englez renumita ei colecție de bijuterii a fost scoasă din Rusia într-un bagaj diplomatic. După decesul ei, colecția de bijuterii a fost împărțită între copii ei: Marle Duce Kiril perlele, Boris smaraldele, Andrei rubinele și singura ei fiică, Elena, diamantele. Unul dintre smaraldele din colecția
Maria de Mecklenburg-Schwerin (Maria Pavlovna a Rusiei) () [Corola-website/Science/317716_a_319045]
-
A murit la 6 septembrie 1920, la vârsta de 66 de ani, înconjurată de familie. Cu ajutorul unui prieten de familie englez renumita ei colecție de bijuterii a fost scoasă din Rusia într-un bagaj diplomatic. După decesul ei, colecția de bijuterii a fost împărțită între copii ei: Marle Duce Kiril perlele, Boris smaraldele, Andrei rubinele și singura ei fiică, Elena, diamantele. Unul dintre smaraldele din colecția Marii Ducese s-a aflat în posesia actriței Elizabeth Taylor. O altă parte a colecției
Maria de Mecklenburg-Schwerin (Maria Pavlovna a Rusiei) () [Corola-website/Science/317716_a_319045]
-
fost împărțită între copii ei: Marle Duce Kiril perlele, Boris smaraldele, Andrei rubinele și singura ei fiică, Elena, diamantele. Unul dintre smaraldele din colecția Marii Ducese s-a aflat în posesia actriței Elizabeth Taylor. O altă parte a colecției de bijuterii a fost încredințată în 1918 legației suedeze la Petrograd de către un confident al Marii Ducese, profesorul ei de desen Richard Bergholz, în două fețe de pernă cusute. Marea Ducesă a murit înainte de a le putea recupera, nu știe unde sunt
Maria de Mecklenburg-Schwerin (Maria Pavlovna a Rusiei) () [Corola-website/Science/317716_a_319045]
-
al Marii Ducese, profesorul ei de desen Richard Bergholz, în două fețe de pernă cusute. Marea Ducesă a murit înainte de a le putea recupera, nu știe unde sunt.<br> În august 2009, Ministerul Afacerilor Externe al Suediei a raportat că bijuteriile erau în arhivele sale din Stockholm, care au fost desigilate în 1952, dar nu au mai putut fi găsite decât șaizeci de tabachere și butoni de la casa Fabergé sau casa suedeză Bulin, toate din aur sau argint și cu pietre
Maria de Mecklenburg-Schwerin (Maria Pavlovna a Rusiei) () [Corola-website/Science/317716_a_319045]
-
Petersburg. Tânărul cuplu s-a stabilit la Castelul Alcsút din Ungaria. Viața Alexandrei la curtea austriacă a fost nefericită. Împărăteasa Maria Theresa, a doua soție a lui Francisc al II-lea era geloasă pe Alexandra pentru frumusețea ei și pentru bijuteriile ei fine. Și nu doar pentru atât: Alexandra semăna foarte bine cu prima soție a împăratului, Elisabeta de Württemberg, care era mătușa maternă a Alexandrei. Mai mult, credința ortodoxă a Alexandrei a trezit ostilitate la curtea romano-catolică a Austriei. Un
Alexandra Pavlovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317769_a_319098]
-
le-au adus la Nepole. În 1784, regina a fondat colonia filantropică San Leucio, un sat cu propriile sale legi unice și obiceiuri al căror unic scop a fost să țeasă mătase. De asemenea, ea a comandat tabachere ornamentale și bijuterii din aur. În 1788 odată cu decesul regelui Carol al III-lea al Spaniei, relațiile napolitano-spaniole s-au îmbunătățit. Noul rege, Carol al IV-lea dornic să fie în termeni buni cu fratele său, regele Neapole, a trimis flota spaniolă să
Maria Carolina a Austriei () [Corola-website/Science/317787_a_319116]
-
să fie puse pe fața unui partener, dildo-uri gonflabile și dildo-uri cu cupe de sucțiune la bază. Popularitatea de care se bucură această jucărie sexuală a făcut să apară dildo-uri extrem de "înfrumusețate", realizate din materiale scumpe și pot avea și bijuterii. Etimologia cuvântului "dildo" este neclară. Dicționarul Englez Oxford (OED) descrie cuvântul ca fiind de origine obscură. O teorie face referință la cârligul în formă de falus folosit pentru a ține în poziție vâsla unei bărci. Acesta era introdus într-o
Dildo () [Corola-website/Science/317785_a_319114]
-
1919 a primit o scrisoare de la părinții soțului ei prin care îi spuneau că Prințul Roman Sergheievici a murit de o boală intestinală. La Londra, Maria s-a întâlnit cu Dmitri. Primul ei an de exil a fost finanțat de bijuteriile cu care a scăpat din Rusia. Mai târziu, ea a deschis un magazin de cusut de calitate și de textile numit "Kitmir" la Paris, devenind un antreprenor de succes în industria modei pariziene. Și-a scris memoriile despre felul cum
Marea Ducesă Maria Pavlovna a Rusiei (1890–1958) () [Corola-website/Science/318030_a_319359]
-
în prelungirea căreia se desfășura târgul zilnic de pe strada principală. Datorită refluxului economic european de după anul de criză 1873, noua construcție a fost executată la parametri restrânși față de proiectul inițial (cel al lui Lechner), cu concursul firmei arădeanului Francisc Pekar. Bijuterie arhitectonică, de plan patrulater, în forma literei "U", lipsită de calcan, un adevărat „Palazzo del Municipio”, clădirea reflecta posibilitățile și, totodată, voința cetățenilor de a ține pasul cu modernizarea europeană. Nu întâmplător, aspectul rural al principalei trame stradale municipale începuse
Palatul Administrativ din Arad () [Corola-website/Science/318336_a_319665]
-
arse oxidant care reproduc pe cele curente în ceramică greco-romană, boluri megariene. Sunt cunoscute, de asemenea, niese despre care nu avem certitudinea că au fost produse local, dar care pot să fie produse getice, importate aici din alte centre specializate, bijuterii de argint. piese de bronz. În sfârșit piese de os. Nu lipsesc nici importurile, dintre care unele din materiale prețioase. Sunt cunoscute astfel vase grecești, o frumoasă camee, mărgele de sticlă, un scarabeu și multe alte piese, între care și
Piroboridava () [Corola-website/Science/319848_a_321177]
-
de cât și sub alte branduri de top. Salamander deține peste 200 de magazine în întreaga lume, cele mai multe locații fiind deschise în Germania, Ungaria, Franța, Polonia, Austria, Cehia și Rusia. Salamander aparține din aprilie 2005 grupului germano-chinez de ceasuri și bijuterii EganaGoldpfeil, un partener oficial al companiilor Joop, Esprit, Junghans, Puma și Cerruti 1881. Număr de angajați în 2007: 1.500
Salamander () [Corola-website/Science/319040_a_320369]
-
Dar când Jack îi arată manuscrisul antic al blănoșilor, pe care figura același simbol ca pe fațada prăvăliei, anticarul îl conduce către Lumina Eternității, un fascicul luminos în care își fac apariția diverse viziuni. Undeva în deșert se află o bijuterie magică, ce îi poate ajuta pe cei cu inima pură. Jack va trebui să urmeze direcția indicată de apusul Soarelui și răsăritul Lunii. Dar viziunea este întreruptă de apariția bruscă a unei bande de vânători de recompense, cu patru iatagane
Jack și războinica () [Corola-website/Science/319260_a_320589]
-
ukle (un fel de cămile). În prima noapte, la vâlvătaia focului, Ikra își spune povestea. Tatăl ei se ridicase împotriva lui Aku și fusese închis de acesta într-un inel de foc. Ca atare, pornise și ea în căutarea acelei bijuterii magice, cu ajutorul căreia să-și elibereze tatăl. Anticarul ar fi fost ultimul supraviețuitor al unei vechi rase de locuitori ai deșertului, singurul care mai știa unde se află bijuteria. Cei doi pornesc iar la drum și înfruntă o furtună de
Jack și războinica () [Corola-website/Science/319260_a_320589]
-
inel de foc. Ca atare, pornise și ea în căutarea acelei bijuterii magice, cu ajutorul căreia să-și elibereze tatăl. Anticarul ar fi fost ultimul supraviețuitor al unei vechi rase de locuitori ai deșertului, singurul care mai știa unde se află bijuteria. Cei doi pornesc iar la drum și înfruntă o furtună de nisip. Apoi un monstru răsare din nisip și o înghite pe Ikra, dar ea scapă tăindu-i burta. De la un moment dat, își continuă drumul fără ukle, lăsate probabil
Jack și războinica () [Corola-website/Science/319260_a_320589]
-
îl trage afară cu un băț. Ajung la sultanul unui trib care îi ospătează și îi distrează cu dansatori. Pornesc din nou. Trec astfel mai multe zile și nopți. Cei doi ajung în sfârșit în oaza în care se găsește bijuteria, dar aceasta îi testează cu o rază și, simțind Răul, face să apară un Gigant care s-o apere. Jack nu vrea să lupte și este fulgerat de Gigant, dar Ikra își ia zborul și îi dă târcoale Gigantului, iar
Jack și războinica () [Corola-website/Science/319260_a_320589]
-
Jack nu vrea să lupte și este fulgerat de Gigant, dar Ikra își ia zborul și îi dă târcoale Gigantului, iar apoi se mărește pentru a se putea măsura cu Gigantul de la egal la egal și îl învinge. Ikra smulge bijuteria din fruntea Gigantului prăbușit și îl sparge. Iese la iveală adevărata identitate a Ichrei: era Aku deghizat! Pe parcursul tovărășiei dintre Jack și Ikra, adevărata natură a acesteia fusese simțită de anticar (dar nu mai apucase să-l avertizeze pe Jack
Jack și războinica () [Corola-website/Science/319260_a_320589]
-
frumusețe scăldate de firul argintiu al Băscovelului. De la întemeierea ei între datina străbună, biserica a luminat cu adevăruri eterne sufletele locuitorilor din Drăganu, până când un nou altar al credinței în veșnicie a fost înălțat în centrul satului. De atunci, această bijuterie în lemn a fost uitată și doar vremelnicii căutători de comori tăinuite ale neamului i-au trecut cu pioșenie pragul șubrezit de ploi. În istoria monumentului, anul 1988 reprezintă momentul incontestabilei sale renașteri, prin strămutarea în parcul Mănăstirii Curtea de Argeș, operație
Biserica de lemn din Drăganu-Olteni () [Corola-website/Science/319340_a_320669]
-
a cercetat amănunțit nu doar vechile așezăminte românești, ci și arta bizantină. A executat releveuri și schițe pregătitoare - cum au fost cele de la Mănăstirea Hurezi. Astfel, Nicolae Pora a menționat că Baltazar a făcut „"... o serie întreagă de desenuri, adevărate bijuterii de artă străveche adunate pe nenumărate planșe, muncind cu răbdare de benedictin, copiind pe încetul elementele caracteristice necesare unei vaste lucrări asupra vechei noastre picturi"”. Toate desenele pe care pictorul le-a făcut au o valoare de sine stătătoare datorată
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
ceramică care a avut loc la Salon du Champ-de-Mars din anul 1891. Exponent al mișcării a fost Henry Van de Velde, un adevărat „om orchestră” care a activat în mai toate domeniile, începând de la arhitectură, tapet, sticlă, metal, vitralii, costume, bijuterii și până la mobilier, grafică și pictură. În Austria și Germania au existat preocupări similare în secesionismul vienez, munchenez și berlinez, în care s-a remarcat Josef Hoffmann care a reușit să creeze un stil care-i să-i poarte numele
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
la Oscar pentru Cea mai bună actriță. Regina mamă a lăsat întreaga ei proprietate Reginei, cu excepția unor bani pentru servitorii ei cei mai apropiați. Proprietatea ei a fost estimată la circa 70 de milioane de lire, incluzând tablouri, ouă Fabergé, bijuterii și cai. Se presupune că înainte cu opt ani de a muri, ea a plasat două treimi din banii ei în anumite aranjamente legale, pentru siguranță și în beneficiul strănepoților ei. Cele mai importante piese de artă ale reginei mame
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
Rubens, lui Clouet sau picturi pe lemn din școala olandeză sunt remarcabil completate de magnifice obiecte din ceramica de Nevers și Rouen. Delicate piese de porțelan francez (Limoges, Sèvres, Orléans, Paris, Chantilly, Vincennes, Saint-Cloud), cu puternice influențe orientale, stau alături de bijuterii din aur măiestrit confecționate la Paris și Saumur. Basoreliefuri, statuete din lemn, piatră sau alabastru, furnituri Ludovic al XV-lea cu desene rococo și Ludovic al XVI-lea se constituie într-o amețitoare sarabandă de minuni artistice. Două aripi ale
Castelul Saumur () [Corola-website/Science/315687_a_317016]
-
și Învierea. În registrul următor icoanele cuprind scena Răstignirii, Iisus pe cruce și Coborârea de pe cruce, picturi elaborate într-un limbaj schematic-formal, ce amintește de cel folosit în gravurile de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Stare de conservare: Această mică bijuterie, care mai păstrează încă iconostasul original, cu pictură și intarsii în lemn de o rară frumusețe, este victima inocentă a conflictului fratricid dintre bisericile ortodoxă și greco-catolică. Comunitatea locală, care numără mai puțin de o sută de suflete e prea
Biserica de lemn din Pintic () [Corola-website/Science/315708_a_317037]
-
die Don Giovanni liebt und von ihm aufs Ubelste getauscht wird mit Cristina Radu. Sie gab der Figur ein wurdevolles Profil und eine klare Stimme.” (Gabriele Muller - „Don Giovanni în der Stadthalle”, Leonberger Kreiszeitung 13.05.2006) „După această mică bijuterie bartokiana, pe scenă a intrat soprana Cristina Radu, acompaniata alternativ de pianiștii Corina Răducanu și Eugen Dumitrescu în interpretarea a „Sept Chansons de Clement Marot” op.15 (șapte lieduri pe versuri de Clement Marot) scrise de George Enescu. Încântătoare au
Cristina Radu () [Corola-website/Science/315783_a_317112]