10,418 matches
-
cerurilor bolți, Iar de atunci prin chaos o muzică de sfere, A cărei haină-i farmec, cuprinsul e durere. O genii, ce cu umbra pământul îl sfințiți Trecând atât de singuri prin secolii robiți, Sunteți ca acei medici miloși și blânzi în viață Ce parcă n-au alt bolnav decât pe cel de față. Oricui sunteți prieteni, dar și oricui îi pare Că numai pentru dânsul ați fost în lumea mare. În orice veac trăirăți neîncetățeniți, Și totuși nici într-unul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o stea în vecinicie Și ce-ți rămîne-n urmă? vreme și sărăcie. Da vreme! numai vreme să aibi să simți deplin Ce mult puteai în lume, și cât, cât de puțin Ți-a fost dat. Dacă nobil ai fost și blând și drept, Dacă prin a ta minte ai fost un înțelept, Având darul pe care natura-l poate da, Frumsețe, minte, faimă, ajuns-ai la ceva? Căci nu caută lumea, aceea ce slăvește, Aceea ce o prinde - ci ceea ce-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Nobila fiică! - "Scoli, ea zise, tânărul soț trezindu-și - Scoli să nu-ți dea somnul de veci de unde N-aștepți. Fugi de socru-tău, de surori ce Fără de lege, "Ca leoaice cari surprind juncanii, Mirii lor ucid... numai eu mai blândă Nici în tine dau, nici voiu a te ține-n Negrele ziduri... "M-o-ncărca părintele meu cu lanțuri Pentru că-ndurare avui de un biet om Sau pe un vas trimite-mă-va departe-n Câmpii numidici. Fugi oriunde ochii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe lume se mărește Cresc valurile mării și țărmul negru crește Și aburi se ridică din fund de văi spre dealuri. O insulă departe s-a fost ivind din valuri, Părea că s-apropie mai mare, tot mai mare, Sub blândul disc al lunii, stăpânitor de mare. Din umbra de la maluri s-a desfăcut la larg O luntre cu-a ei pânze sumese de catarg. Tăind în două apa ea poartă o păreche: Pe Sarmis, craiul tânăr din Getia cea veche
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
zâmbet cum e numai al tău, Nu te-a mai văzut nimeni, cum te văzusem eu... "Și plini îți erau ochii de lacrimi și de foc, "Pe-al genei tale tremur purtând atât noroc... "De ce zâmbeai tu oare? Vr-un cântec blând de jale "Au deșteptat în taină glasul gândirii tale...? Pluteai ca o ușoară crăiasă din povești. Dintr-o zîmbire-n treacăt simții ce dulce ești! "Și cum mergeai, armonic și lin îți era pasul, Rămas în nemișcare m-a fost cuprins
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu brațele-amîndouă Lăsând pe spate capul... - "Copile! n-o să mîntui? Căci fioros de dulce, pe buza ta cuvîntu-i... "Și cât de mult ridici tu, în gând pe-o biată roabă! "Comoara ta din suflet e singura-mi podoabă, Cu focul blând din glasu-ți, iubite, mă cutremuri, "De-mi pare o poveste de-amor din alte vremuri. "Și ochiul tău adânc e și-n adâncime tristu-i, Cu umeda-i privire tu sufletul îmi mistui! "O, dă-mi-i numai mie și nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
îi negrește de pier fără de urmă. Dacă se uită-n mare, ea tremură și seacă. {EminescuOpIV 419} "De-și pleacă a sa frunte, tot ceru-atunci se pleacă. "Ci-n evii tăi, Zamolxe, tu n-ai creat vreodată Un chip mai blând, mai gingaș, decât ăst chip de fată! "Gîndirea ta, divine, abia putu s-adune "Din mii minuni din lume o singură minune, "Căci numai ție singur îți fuse cu putință S-unești atâta farmec cu-atîta necredință... "Dar nu ți-o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cum? dar înțelegi tu cum? Cu-acea gelozie, Ce gîndurile-ți arde și inima-ți sfâșie. Căci mă-ntrebam, se poate c-atît de-mpodobită Cu inima și mintea, să nu fie iubită? Căci prea, prea e frumoasă... Dorința-i guralivă, Ademenirea-i blândă, putut-a sta-nprotivă Atâtor vorbe calde șoptite cu durere, Ce aerul îl împle c-un val de mîngîiere? Putut-a împotriva atâtora să stee Când e așa de dulce și nu-i decât femee? Știind că o săgeată din arcul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
c-un zâmbet al tău să mi le sfaremi... Priveai la mine straniu și te mirai că tac... Tu nici visai că-n gîndu-mi eu fălcile-ți desbrac De cărnurile albe și gingașe și sterpe, Că idolului mândru scot ochii blânzi de șerpe, Tu nici visai că-n gîndu-mi eu fața ta o tai, {EminescuOpIV 423} Că ce rămase-atuncea naintea minți-mi, vai! Era doar începutul frumos al unui leș... Ba mai treceai cu mâna prin perii tăi cei deși, Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu-l pot pricepe. El stăpânește amorțit Pustiile uitării Ca și o stea din răsărit Singurătatea mării. Și-l rog încet, îl rog pe veci Ca să-mi asculte plânsul, Când ale apei valuri reci Călătoresc spre dânsul. {EminescuOpIV 445} Atâtea blânde rugăminți, Atâtea calde șoapte, Atâtea lacrime fierbinți Vărsate zi și noapte, Le-am îndreptat despre apus Durerea să-mi alunge, Dar el se-nnalță tot mai sus Ca să nu-l pot ajunge. Va fi în veci necunoscut Va fi în veci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În lumea spăimântată venit-a însă-o zi Când Dumnezeul urei în iadu-i asurzi, Când poporul puternic de jugu-i desfăcut Și-aduse-atunci a minte ce fuse în trecut, A desgropat din piatră bătrânul meu schelet Și, în cântarea dulce a unui blând poet, Poporul, ochi-n lacrimi, jură în ceasul sânt C-o Românie una esistă pe pământ Și au făcut Credința, Voința lor cea tare Din două țări mici, slabe, o Românie mare. Când oasele-mi albite, destul-îs și ajung {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
visează, Pîn-n-o deșteaptă încă a zilei sântă rază. 205Nu știai că destinul cu vocea-i de aramă În fruntea unui popol, ca să domnești te chiamă, Ca să domnești pe tronu-i, o mamă bună, sântă, Cu mintea ta senină, cu inima ta blândă. Tu fii ideia sântă a Daciei unite - De unde sună marea prin stâncile cernite Pân unde Tissa mână undele reci și crețe, Peste câmpii mănoase, pintre pustii mărețe, Pîn-unde Istrul plânge ca taurul mugind - - Ziua reînviată a Ulpiei traiane, A Daciei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ochii mari - Astfel trece în revistă Pe boierii lui cei mari. {EminescuOpIV 477} Ici bătrâni ca iarna, albă, Munți cu fruntea de arginți, Șoptesc dulce și cuminți - Colo tinerețea dalbă Cu râs mult și fără minți. Femei palide, frumoase, Fețe blânde, ochi de foc, Ce [î]n gene li se joc Și-a lor raze luminoase Printre cale-și cată loc. Sala-i mare, strălucită, Masa-i albă, oaspeți mulți Vorbe dulci să tot asculți, Chiar lumina-i îndrăgită De ochi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să șadă. O lasă-mă să mângâi a ta frunte, Să plec pe sînu-ți capu-mi obosit. 24. PALIDA MADONĂ (cca 1872 ) Înconjoară cu-a lui braț Mijlocu-i subțire Și sărută nebunit Sânii de zăpadă. Este ea... amanta lui, Dulce, blândă, pală, El se uită atunci la cer Ca în lâncezeală. Când dușmanii sfarmă-n porți Și pe muri se suie, El respinge-nvingător Neagra lor urdie. Dar lovit în luptă grea La pământ s-oboară; Mai încearcă încă lin Numele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ave suspine, De-aș ave lacrimi, plânge de-aș pute! Durerea cea mai crudă, cea mai mare Aflând o formă, află ușurare. Nimic, nimic! Cântarea spăimântată, Popoare ce-o ridic la Dumnezeu. Imnuri de glorii pe mărimi ce-mbată, Amorul blând și dulce glasul său, Ah! toată lumea este fermecată De umbra unui dor... și numai eu Mă furișez o umbră și nu pot Să scap de ea... de mine... și de tot! {EminescuOpIV 490} Oricine-a plâns și spune că ferice
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ELISA MULLER... (cca 1874 ) Pe genunchi-mi te-am purtat, Ți-am privit în față, Ochi-mi ochi-ți a cătat, Gura-mi buza-ți creață - - Și m-am pus pe sărutat. Cine mă învață? {EminescuOpIV 504} Ca o mamă blând și lin Ce-un copil răsfață, Mîngîiat-ai fruntea mea Și m-ai strâns în brață. Ah, cât te iubesc de mult! Cine mă învață? Eu mă duc, te părăsesc - Nu mă privi șuler, La spectacol mă pornesc, Stăi să-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
scenă infinită se deschid păduri și lanuri. Noaptea verde-a frunzărimei pietre scumpe o-mpodoabă; Ce se scutur tremurânde peste florile din iarbă. Trandafiri s-aprind ca jarul, răsfoiți în răsărit, Glasuri mii învioșază codrul umed și iubit. În poiana tăinuită blânde sboară dungi de lună Când departe-n munți și codri duios buciumul răsună. Pe-a lor lume ridicată peste nouri se deschide Cartea cerului albastru cu mari litere aurite, Iară munții nalți și negri, înțelepți de bătrânețe, Ridic fruntea lor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mă întrebi astfel? 56. CU-AMÎNDOUĂ MÎNILE (1876 ) CU-AMÎNDOUĂ mînile Inima o ții Și îi simți bătăile Repezi, dulci și vii. Ochii-n timp se sperie Și revarsă foc. Ai visat vrodată tu Astfel de noroc? Un noroc asemenea Blând și dureros! Tu iubești, copila mea, Fără chiar să știi. 57. ȘI DACĂ DE CU ZIUA... (cca 1876) Și dacă de cu ziuă se-ntîmplă să te văz De sigur că la noapte un teiu o să visez, Iar dacă peste ziuă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ca pâsla păreau albe dumbravele sub dânsa, Iar mări și lacuri, ape sclipesc ca și oglinzi, Apoi, când răsăritul cu ochii îl cuprinzi. 81. STAI PE-ASUPRĂ-MI.... ? N Lenau - (cca 1879) Stai de-asupră-mi, ochiu de întuneric, Cu putere mă pătrunde-acu - Serioasă, blândă, visătoare, Neadâncit de dulce, noapte, tu! Cu-al întunecimii tale farmec Risipește ceața lumii reci, Să te simt plutind de-asupra vieți-mi, Singuratic, tu, în veci de veci. {EminescuOpIV 538} 82. AMOR? O, CE AMARĂ FERICIRE... (cca 1879) Amor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aerul poluat. Bizantin : un cuvânt înnobilat inițial în artă, apoi compromis în morală. Plăcerile nelimitate ne - ar transforma , în scurtă vreme, în asceți. Uneori, nu te iartă nici cei care te înțeleg. Lingușitorii pot face un dictator din cel mai blând conducător. Umilința metamorfozează coloana vertebrală într-o salcie plângătoare. Conjunctural, unii creatori de artă au îngurgitat fecale cu pumnul. Alții - cu lingurița de argint. Răzbunarea nu înseamnă eliberare, ci o reîmprospătare a urii. Când crezi că ești înconjurat doar de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bine lecțiile, vere, că dacă ai dat de-a bâca ca ursul în huci, nu te iert! N-am să am hodină până n-am să bag la cap cât mai multe date despe viile Iașilor. * Un soare cu priviri blânde și-a arătat fața deasupra dealurilor Holbocii. Cu desaga gândurilor bine îndesată cu informații despre viile Buciumului, am pornit spre capătul bulevardului Socolei. Ieșeanul mă aștepta liniștit. Îl salut de departe: Bună dimineața, dragule! Bună să fie după cum ți-i
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Nu văd însă pe nimeni în preajma statuii. Grăbesc pasul cu gând să nu mi-o ia înainte. Pe când mai aveam doar câțva pași până la picirul monumentului, aud un glas vibrat, ca al lui George Calboreanu, recitând: „ Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n codru și în gând, Norocu-mi luminează!” Surprins plăcut, în loc de salut, îi răspund: Dragule, ai început să reciți poezia „Luceafărul” cam de pe la coadă. Mai precis cu strofa a 95-a. Păi strofa a 13-a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
doresc o fericire Pe care alții nu o au, Căci tu știi ce vreau, iubire, Și ce vreau nu e păcat! PLOAIE VS. SOARE Ploaia mă plictisește iar și iar, E prezentă mereu când nu avem nevoie, Vreau soarele cel blând și cald Să îmi mângâie cu razele lui simțurile, Ploaia nu se lăsă și pornește, Soarele se ascunde printre nori. De ce avem doar un gând care ne orbește, De ce nu mai credem în noi? Ploaia e nervoasă, vine și mai
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
în sus în fața [ei], să zic: Doamnă, ai avea în mine un prea credincios servitor! m-ar fi făcut 228 {EminescuOpXV 229} fericit. Voiam să-i recomand pe mama ca [... ] Și pare că așa era. Cum va admira ea privirea blândă și liniștită a mamei! Am recomandat mamei să trimeată-n odaie la regi numai servitori frumoși, iar nu fețe imposibile. Era o balaioară a maicei, grăsulie și zveltă, pe care am trimis-o să servească. Am ieșit parecă-n târg și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mai canalii - cei cari afectează învățătura. El e zero. El e - a și afectează pe [plus] a. Aparențele, deși el e o mărime negativă. Aparențele movilei când el e o groapă. ["BLÎND CA PORUMBII, ÎNȚELEPT CA ȘERPII"] [1] 2275B "Fiți blânzi ca porumbii și înțelepți ca șerpii". Adecă: nu vă supărați de săriturile * și erorile semenilor voștri, cari sunt mofturi - sunt adecă * false, dar ascundeți termenii propriei voastre ecuații. [2] 2255 Șarpele drept, șarpele încolăcit. Blând ca porumbii, înțelept ca șerpii
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]