10,800 matches
-
Unirii Principatelor Române, biserica a fost prezentă cu ierarhii și preoții ei: Sofronie Miclescu, mitropolitul Moldovei, frații Filaret și Neofit Scriban, arhiererii Nectarie Herneziu, Ghenadie Șendrea și alții. La Huși, activau profesorul B. Galian și rectorul Seminarului, arhimandritul Melchisedec Ștefănescu, călugăr luminat și însuflețit de idei înaintate, care s-a situat în fruntea hușenilor, în lupta pentru unire. La 29 iunie 1856 avea loc hramul Catedralei episcopale Sf. Apostoli Petru și Pavel. Melchisedec a ținut, cu acest prilej, o înflăcărată predică-îndemn
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
se va schimba datorită influenței exercitată de Melchisedec, colaboratorul său apropiat. După moartea episcopului Meletie, la 31 iulie 1857, Mitropolia a trimis ca locțiitor pe arhiereul Ghenadie Șăndrea, care a cerut Departamentului să refacă listele de preoți alegători, înscriind pe călugări și pe preotul Ioan Florescu. Cererea a fost acceptată. Într-un document din 21 august 1857, redactat la Huși, Ghenadie Tripoleos, locotenent episcopal de Huși, adresându-se Ministerului de Interne, solicita înscrierea în listele electorale a „funcționarilor bisericești” ai Episcopiei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
care regele Portugaliei îl respinsese ca fiind fantastic...". La 20 ianuarie 1486 este primit la Alcala de Henares de suveranii Isabela de Castilia și Fernando de Aragon pentru a-și expune proiectul de călătorie, neacceptat de grupul de "savanți consultanți". Călugărul Bartolomé de las Casas (1475-1566), care avea să-l însoțească pe Columb, împreună cu tatăl și un unchi, în cea de-a patra călătorie și care va redacta, pe la jumătatea secolului al XVI-lea, în importanta sa lucrare "Historia de las
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de la soții lor și fiecare pornise să caute aur singur și numai pe seama lui"! Cu trecerea timpului, noii veniți aveau să semene, în teritoriile descoperite, teroarea și spaima, obligându-i pe băștinași să se organizeze și să riposteze. Din descrierile călugărului Las Casas, fervent apărător al băștinașilor, privind cea de a doua călătorie, aflăm: "Veștile despre excesele comise de creștini, contrar legilor naturale și umane, se răspândiră în toate regatele, provinciile, satele și regiunile. Aceste vești groaznice, înspăimântătoare, despre asprimea, neînduplecarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
altele, îl informară "că întâlniseră pe drum mulți oameni ce se întorceau la satele lor cu un tăciune în mână și cu anume ierburi de parfumat după obiceiul lor" (p.78). Aceasta ar fi, după specialiști, prima mențiune a tutunului! Călugărul dominican Bartolomé de Las Casas (1475-1566), cel care avea să transcrie "Jurnalul" lui Columb și să-l publice pe la 1552, apărător constant al drepturilor "indienilor" și autor al unei documentate "Istorii a Indiilor", avea să contureze descrierea "solilor" lui Columb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
măsură de istoviți și doreau să moară cat mai curând, în dorința de a fi izbăviți de asemenea chinuri" ("Jurnalul de bord al lui Cristofor Columb", Editura Artemis 1992, pag.303-306). De reținut în acest context, conform informațiilor oferite de călugărul Barto-lomé de Las Casas, cel care la jumătatea secolului al XVI-lea avea să redacteze un rezumat după copia pierdută a "Jurnalului" lui Columb, că indienii din Caraibe foloseau pentru dezastruoasa furtună termenul de "Juracan" sau "Jurakan", aceasta fiind numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
rămas uimite de devastarea admirabililor stejari, care formaseră altădată o împrejmuire măreață vechii mănăstiri. Germanii tăiaseră acei copaci centenari, lăsând, ca de obicei, tulpinile ca mărturie a barbariei lor. Era o jale. Cu această tristă impresie am trecut poarta. Un călugăr ne servi de cornac. Cele două biserici, puțin interesante doar prin câteva morminte cunoscute; tâmpla din cea mai veche, în parte frumoasă, și mai ales două policandre mici de argint. Starițul, mai mult negustor decât monah, făcea comerț cu oi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ospiciului aflăm informații din trei instituții existente la mănăstirea Neamțului, din care rezultă că "întemeierea" clădirilor s-a făcut de către Măria Sa Prea înaltul Domn Scarlat Alexandru Calimah Voevod cu ajutorul Mănăstirii. Aceste clădiri (erau mai multe) au slujit ca spital pentru călugări sub numele de "bolnița bătrânilor" până în 1841, când, din întâmplare, arzând, s-a început întemeierea altor clădiri ale ospiciilor, care s-au terminat peste un an, în 1842. Într-o lucrare, publicată de Panaite Zosin (Arhiva 1905), aflăm o imagine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
an, în 1842. Într-o lucrare, publicată de Panaite Zosin (Arhiva 1905), aflăm o imagine mai exactă despre aceste imobile, în special datorită unui plan elaborat de P. Zosin, intitulat " Planul ospiciului Mănăstirii Neamț". Din aceeași sursă aflăm că niște călugări bătrâni relatau în amintirile lor de niște stâlpi unde erau legați nebunii (Ion Vicovan, în 2003, amintește de copaci de care se legau cu funii bolnavii agitați). În această etapă, activitatea de asistență a fost mai mult empirică; abia de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
rămâne întreagă. Acesta este Rugul Aprins ! Cine au fost cei care au pătimit înfundând pușcăriile pentru vinovăția de a căuta poarta veșniciei prin rugăciune, se numesc: Sandu Tudor, pseudonimul lui Alexandru Teodorescu din București, fost pe rând marinar, aviator, ziarist, călugăr, autor al singurului volum de versuri de inspirație mistică, cu titlul Comornic (1925); Alexandru Codin Mironescu, profesor universitar de chimie, scriitor și gazetar, autorul studiului Limitele cunoașterii științifice (1943); Paul Sterian, om de cultură și tehnocrat, Paul Constantinescu, cel care
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Paul Anghel sublinia: N. Manolescu se raporta și el la povestirile lui Voiculescu : « Povestirile lui V. Voiculescu sunt opera unui prozator perfect stăpân pe mijloacele sale și care nu datorează aproape nimic poetului... Povestitorul e un magician al ficțiunii. Asemenea călugărului Evtichie care, concentrându-și voința, topește cu privirea țurțurii de gheață, el concentrează capacitatea de invenție spre a ne iluziona. Actul însuși al povestirii nu este decât o verificare a acestei capacități inexplicabile de a pune stăpânire pe noi, de
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
al limbilor moderne, cunoscător de arabă și sanscrită, în momentul când se părea că i se deschid în față toate cărările lumii acesteia, Andrei Scrima fusese ales de chemarea spre Înalt. La început, frate la mânăstirea Antim, va fi rânduit călugăr în 1956, cu câteva luni înainte de a pleca spre India. În perioada 1946-1956, dar mai ales după 1953, când Andrei Scrima era ajutor de bibliotecar la Biblioteca Patriarhiei, el va fi vizitat aproape zilnic de Vasile Voiculescu sau îl va
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Patriarhiei, el va fi vizitat aproape zilnic de Vasile Voiculescu sau îl va vizita el însuși în locuința din strada dr. Staicovici nr.34, însoțit uneori și de părintele său spiritual, Părintele Daniel, fost Sandu Tudor. Poet, gazetar, pamfletar, teolog, călugăr, preot, duhovnic, isihast și martir, părintele și creatorul „Rugului Aprins”, apare incomod și surprinzător mai în toate deciziile lui - inclusiv aceea de a-și fi vândut întreaga avere înainte de a se călugări. Ca și atunci când, înainte de a se prăbuși cu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
zel reformator 70. Îngrijorarea față de corupția continuă a agenților teritoriali a devenit evidență în timpul perioadei lui Savonarola, când, după expulzarea familiei Medici în 1494, a fost făcută o nouă încercare de a întări supravegherea rectorilor republicii. Ca răspuns la îndemnul călugărului dominican "Fă dreptate, Florența! Fă dreptate, fă dreptate!"71 înregistrările deliberărilor comunale ne informează că s-a luat în considerare o propunere de a stabili o nouă magistratură de "sindici" (sindaci) sau "vizitatori" (visitatori), care urmau să se deplaseze în
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de cronici ale orașelor în care se povestea despre alianțe din trecut, privilegii, constituții, tradiții și controverse religioase. Unele dintre cele mai impresionante cronici medievale și lucrări istorice, cum ar fi cele de la Salimbene de Parma au fost scrise de către călugări franciscani. Evlavia franciscana pare să le fi oferit autorilor o perspectivă înaltă (supra partes) și independentă de locul în care ei erau în măsură să judece la persoana întâi evenimentele contemporane, cu toate ca cronicile lor nu ar putea avea pretenția de
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
decade de zece), si a fost de ajutor faptul că materialul care acoperă aceeași perioadă a fost adunat și publicat convenabil în 1485 într-un volum de succes comercial de proze fără pretenții, Supplementum chronicarum [Supliment la Cronici] al unui călugăr augustinian de la Bergamo, Jacopo Filippo Foresti. Faptul că Sabellico se aștepta să-l întreacă pe Foresti prin "reconsiderare", este sugerat de o scrisoare de mulțumire trimisă de acestă celui din urmă, în 1493, în care Sabellico îl informa pe Foresti
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
transformat vitalitatea în productivitate"", apropiindu-l în această perspectivă de Goethe. Și, continuă:" Un factor modelator important este transmutarea întâmplărilor vieții în planul destinului, iar a calităților operei în plan axiologic suprem". Pentru ca să adaoge, citând proiecții alternative din poeme (Regele, Călugărul, Ascetul, Magul ș.a.), care atestă ipostazieri simbolice: "La Eminescu se întâmplă ceea ce se întâmplă în mit, conform lui Eliade: transformarea existenței în paradigmă și a personajului istoric în arhetip". Mitul eminescian se învecinează, în diversele momente ale receptivității, cu cultul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
socială, schimbătoare fiind numai cunoștințele noastre asupra valorilor. Astfel, în lucrarea sa Lebensformen, pedagogul german considera că oamenii medievali, sub haina religiei, urmăreau același ideal ca și antichitatea: omul. Fie că îmbracă toga de cetățean în antichitate, fie sutana de călugăr în evul mediu, omul era același (5, p. 163). Permanența valorilor culturale determina o permanență a omului și a societății. Se schimbă doar aparențele, esența rămîne aceeași. O atare viziune asupra societății se împacă foarte bine cu ideea caracterului suprem
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ce depășeau orizontul intereselor proprii. Tronul și l-a câștigat prin luptă întâi în 1436, iar a doua oară în 1443, după o îndelungată probă a vasalității față de regalitatea ungară și cu un compromis greu acceptat, acela de a acorda călugărilor minoriți libertatea de a răspândi catolicismul în Țara Românească și după un autentic prizonierat la turci. Implicarea sa în campaniile militare antiotomane, inițiate de Sigismund de Luxemburg , împărat romano-german și rege al Ungariei, Germaniei și Poloniei, cel care fonda în
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
Ștefan al II-lea (1196-1227), supranumit "primul încoronat", și-a luat titlul de rege. A fost instituită în același timp o arhiepiscopie sîrbească separată la Žiča, pusă sub autoritatea celui mai mic fiu al lui Ștefan I, Sava, care era călugăr. Serbia devenise un regat cu o biserică ortodoxă autonomă. Cuceririle celui de al doilea Imperiu Bulgar erau firește în detrimentul intereselor sîrbilor. Statul trebuia să se ocupe și de înaintarea ungurilor dinspre nord. Declinul ulterior, atît al puterii bulgare cît și
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
secolul al optsprezecelea au constituit motive de neînțelegeri și dezbinare. Atît scriitorii români cît și cei sud-slavici protestau împotriva privilegiilor și puterii grecilor. În perioada aceasta, într-un efort de a-și proteja conaționalii împotriva presiunii grecești, părintele Paisie, un călugăr de la Muntele Athos, a scris o istorie foarte naționalistă a Bulgariei, în care afirma că "bulgarii sînt cea mai glorioasă dintre toate națiunile slave, ei fiind primii țari, primii care au avut un patriarh, primii creștini și primii care au
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
întotdeauna episcop. Tradiția era ca funcția de episcop să treacă de la unchi la nepot, din cauză că episcopii trebuiau să fie celibatari. Sorții au căzut acum asupra lui Rade, care avea în 1830, anul alegerii lui, doar șaptesprezece ani. El nu era călugăr și nu primise nici o educație oficială. S-a declanșat o luptă pe față pentru putere între familiile Petrović și Radonjić. Deși jurisdicția guvernatorului nu fusese niciodată clar definită, adepții clanului Radonjić pretinseseră întotdeauna că puterile acestuia erau egale cu cele
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
administra problemele bisericii printr-un Sfînt Sinod, ai cărui membri erau numiți de rege. S-a făcut și o încercare de reformă a mînăstirilor, dintre care multe se aflau într-o situație extrem de proastă. Cele cu mai puțin de șase călugări au fost închise, iar proprietățile lor au trecut în stăpînirea guvernului. Una dintre cele mai dificile chestiuni cu care s-a confruntat regența era organizarea unei armate naționale care să poată asigura atît apărarea statului cît și liniștea publică. Țara
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de al nouăsprezecelea, slava bisericească, o limbă apropiată de bulgară, fusese înlocuită în cea mai parte a slujbelor cu greaca. Instituirea bulgarei ca limbă literară era deci esențială. Prima istorie a Bulgariei a fost terminată în 1762 de Paisie, un călugăr de la mînăstirea Hilandar de la Muntele Athos. Țelul lui era să demonstreze că și bulgarii aveau un trecut istoric glorios. În 1806, un alt cleric, Sofronie, episcop de Vrața, a publicat o culegere de predici intitulată Kyriakodromiom (Cartea de duminică), care
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
consideri egalul tău și îi dai o șansă, va fi chiar simpatic. Tot printr-a noua a fost și faza cu Șubi cu care vă amenințam. S-a enervat Șubi că de ce Șăfu poate să stea cu barba aia de călugăr păduchios și pe el îl pune directorul să se tundă. Îl amenință cu exmatricularea și așa mai departe. De ce el se trage de șireturi cu toți profesorii și nimeni nu-i zice nimic de barbă. Tu nu vezi în primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]