9,618 matches
-
doctorul Mikyum Kim, a avansat ipoteza că nu eram „eu însumi“ în perioada respectivă, indicând că era „posibil“ ca drogurile și alcoolul să fie „factorii cheie“ ai unei „stări delirante“. Numele au fost înlocuite, iar locul acțiunii este lăsat în ceață, fiindcă nu contează; e un loc ca oricare altul. Repovestirea întâmplărilor m-a convins că Lunar Park s-ar fi putut întâmpla oriunde. Aceste evenimente erau inevitabile și s-ar fi produs oriunde m-aș fi aflat în acel moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la altul, iar alt grup se târa în jurul pietrelor de mormânt, urmărindu-se unii pe alții. Deasupra pietrelor de mormânt am văzut desenul lunii, lumina selenară prelingându-se pe câmp, iar dinspre pădure se revărsa spre noi un văl de ceață. Mi-a venit pe loc chef să trag o linie masivă, ca apoi să mă alătur lor, dar chiar atunci ceva pâlpâi în spatele meu, apoi se stinse - era o aplică de perete, din fier forjat aurit, una din multele aplice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cinci de minute ieșind de la Whole Foods și se pare că te, hm, te distrai de minune...“ Am hohotit ușor. „Cam asta e. Sună-mă pe celular“. Am închis. Când m-am întors în sala de cinema, ecranul era în ceață. N-avea nici un sens. Nu mă puteam concentra deloc, cu excepția faptului că nu mă puteam stăpâni să nu mă gândesc că eu fusesem în mașina aceea cu Aimee Light. Credeam că eram chiar eu tipul din mașină, cu Aimee. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fi spus, m-ar fi rugat să plec de-acasă, așa că am păstrat tăcerea în privința asta, adăugând încă ceva la lista lucrurilor pe care le ascunsesem deja de ea. Restul serii s-a scurs de parcă ar fi fost învăluită în ceață. În timpul cinei, când eram cu toții la masă, copiii au recunoscut că se distraseră destul de bine la mall, răsfățând-o pe Jayne cu relatarea diverselor secvențe din filmul pe care îl văzuserăm, apoi a urmat o discuție lungă despre Victor (care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
prin parbriz, vizibili în largul orizont al întunericului, se distingeau noii lămâi plantați de curând pe marginile autostrăzii, zvâcnind pe lângă noi, șirul de lămâi întrerupt din când în când de câte un palmier sălbatic, ale căror ramuri se topeau în ceața albăstruie, iar mireasma Pacificului pătrunsese cumva în Range Rover împreună cu Elton John cântând Someone Saved My Life Tonight deși radioul nu era aprins, după care a apărut o rampă de ieșire de pe autostradă și un semn deasupra noastră pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
descărcat, promise vocea metalică. Apoi am dat clic pe DESCHIDERE FIȘIER. Am tras aer în piept. Ecranul deveni alb. Apoi foarte încet apăru pe ecran o fotografie care se dovedi a fi un filmuleț. Era o casă. Era noapte și ceața se lăsa învăluind casa, însă camerele erau puternic luminate - de fapt mult prea strălucitor; ca și cum ar fi fost menite să alunge singurătatea. Casa avea o structură modernă cu un etaj, situată într-o zonă care apărea a fi una foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
când l-am văzut prin fereastra mare, stând în sufragerie, într-un tricou alb și chiloții de baie roșii, înflorați, pe care îi cumpărase de la Mauna Kea Hotel în Hawaii. O mașină trecu silențios pe Claudius Street, lumina farurilor străpungând ceața, iar după ce a trecut de aparatul de filmat a început să urce pe aleea de granit spre casa tatălui meu, agilă dar fără grabă, mișcările ei reci și imprevizibile. Puteam auzi valurile Pacificului lovindu-se înspumate de țărm și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
când fusesem întrerupt.) După ce l-a restartat am rămas în fața monitorului vreme de trei ore. În momentul în care am tastat parola ca să deschid fișierul MC ecranul computerului a scăpărat înapoi pe desktop. Ecranul începu să pâlpâie, marginile înghițite în ceață, apoi a explodat în verde și s-a umplut de paraziți. Încercam să scap de toate idiosincraziile computerului. Îmi spuneam tot timpul că dacă reușeam să citesc fișierele respective totul va deveni accesibil și ușor de suportat. Am renunțat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
i-am spus că vom fi „reuniți mâine“, înclinându-mă teatral. (Singura ființă frustrată de la 307 Elsinore Lane era Victor, care dădea târcoale prin grădină, oprindu-se din când în când să latre spre pădurea de dincolo de câmpul învăluit în ceață, fiindcă ceva lăsase în urmă niște urme.) Un vânt nou adia în jurul casei care părea mult mai pustie fără Jayne, dar ea se va întoarce, m-am gândit, cum stăteam în cada de baie pe săturate. Totul înainte de acest moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lui Robby că putea să stea cât de târziu poftea, dar numai dacă era vorba să-și facă lecțiile. Fără nervi, fără neînțelesuri, fără sensuri duble - doar o înclinare a capului. L-am văzut din nou pe Robby ca prin ceață, din cauza lacrimilor mele. Privirea lui limpede, apreciativă, a fost îndeajuns să le pornească. Am ieșit pe coridor și am închis încet ușa în urma mea, așteptând să aud declicul încuietorii, dar sunetul nu s-a mai produs. Am dat peste o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mine, apoi se spulberară, iar soarele își modifică poziția și lumea se cutremură, apoi merse mai departe, deși totul se sfârșise, și ceva nou a fost zămislit. Marea atinse malul de pământ unde o familie, conturul ei, ne privea până când ceața i-a înghițit pe toți. Din partea celor lăsați în urmă: vei fi pomenit, tu erai cel de care aveam nevoie, te-am iubit în visele mele. Așadar, dacă îl vezi pe fiul meu salută-l din partea mea, fii bun, spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
său de la cimitirul Ghencea Militar unde sunt Înmormântați separat cei căzuți În primul război mondial. Vă rog să-mi spuneți dacă fotografia corespunde calitativ, deoarece În singura duminică În care am putut fi liber, Într-o dimineață, era puțin cam ceață. În privința celeilalte fotografii promise, cu casa de la Caracal, am scris și aștept un răspuns. Ieri seara am fost pe la Gabriela și m-a rugat să nu vă supărați dar nu a reușit Încă să termine scrisoarea către Dvs. Nu s-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
valoare, fie vechi, fie noi urmași. Am auzit de câte s-au mai făcut pe acolo și foarte des aud vorbindu-se la radio despre activitatea frumoasă a tinerilor Înaintași. Este un colț bogat În izvoare culturale. Se ridică treptat ceața și apare În lumina care se cuvine. Mata ai un mare merit În această activitate, iar răbdarea, care trebuie, o ai din belșug. Primește toată admirația noastră. Lângă mata ai norocul să fie Încă Dl. Ciurea; un mare exemplu! Dumnezeu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Fălticeni (fără nici o obligație din partea lui și fără nici o obligație din partea mea), aș dori să treacă și prin atelierul meu. Sunt curios ce părere va avea de lucrările mele, pentru că mata Îmi spuneai că este un om deosebit. Azi e ceață și am pus În lucru o mică aquarelă. Cele cuvenite mamei matale, D-nei. Cu distinse sentimente, Teodor Tatos </citation> <citation author=”ȘERBAN Mihail” loc=”Fălticeni” data =”18 oct. 1967”> Dragă Domnule Eugen, Îți mulțumesc pentru rândurile matale, ești un om
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
marea Catedrală Săo Cristóvăo. De sus, de pe terasa castelului, dacă privești în zare, parcă ai vedea curbura pământului. Este senzația clară pe care o dă imensitatea spațiului de sub tine. Cartierele îndepărtate și celălalt mal al râului sunt învăluite într-o ceață ușoară. Tajo formează o imensă fâșie albastră la orizont, traversată în acel moment de trei feriboturi în direcții opuse - două dintre ele duc pasageri pe celălalt mal, ca spre o altă lume. Râul „înfășoară” Lisabona pe o lungime de 15
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
deziluzii. 18 iunie, duminică VASILE GÂRNEȚ: Micul dejun la restaurantul hotelului nostru, care are un nume frumos - Argus. La bucătărie sunt niște chinezi care încearcă să ne spună în engleză ce au de mâncare, dar pronunția lor ne lasă în ceață. Îi rog să vorbească mai rar și în mai puține cuvinte. Tea or coffee?. Asta era, trebuia să alegem ce bem - cafea sau ceai. Restul se servește după un meniu standard. Mâncăm acompaniați de ritmuri chineze care răzbat de la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Ă, nu puțini dintre distinșii scriitori ai României încercau să mă convingă că „mi s-a părut”, că „tovarășul Ceaușescu” a retras cele afirmate public în iulie ’71, că reacționasem astfel, mult prea radical, aflat la distanță și înșelat de cețurile și opticile occidentale!... Nimeni, cu foarte, foarte puține excepții, nu a înțeles atunci, la începuturile puterii dictatoriale când paranoia născândă ar fi putut fi limitată, dacă nu răsturnată, că periclitată, atunci, în ’71, nu era cultura, în primul rând, ci
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Internațională. Ieri s-au înregistrat trei răniți. Unui pescar i-a fost amputat un braț, altuia un picior. Era prima lor ieșire pe mare după cinci luni de interdicție de a mai pescui, ca represalii pentru răpirea soldatului Shalit. Fiind ceață, ei n-au văzut vedeta care se apropia, iar aceasta a mitraliat bărcile fără salve de somație. Acordurile de la Oslo autorizau totuși motoarele până la 30 HP și fixau la douăsprezece mile zona autorizată de ieșire. Ea a fost redusă de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe malurile căruia i-a recrutat Isus pe primii pescar de oameni, pe Simon, Petru, Andrei, Iacob și Ioan, m-a făcut să-i simt lirismul liniștitor, tihna lui consistentă timp de un sfert de ceas, când răsăritul soarelui, risipind ceața, i-a lăcuit suprafața cu un albastru sidefiu impecabil. De asemenea, puțin după aceea, am putut gusta blândețea toscană și primăvăratică a muntelui Fericirilor, o culme melancolică și încântătoare, cu covorul său de violete, de părăluțe și de asfodele (cel
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
recomandă scurtarea sfârșitului în cazul vieții pline de suferință și moartea cu demnitate nu încercarea de a ieși în afara traseului marcat. Unde am ajunge dacă ar trebui să spunem lucrurilor pe nume? Cel mai bine se accelerează când ești în ceață și, după o jumătate de secol de încercări și de erori, totul mă convinge că percepția limpede, conștiința realului exacerbează frica de a te repezi: aceasta se exorcizează mai bine cu fleacuri. Ar mai fi cineva "activist" fără un bob
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Iunie (906) dimineața, am eșit la plimbare cu Lia, pe o vreme frumoasă, cu adieri ușoare. Deoparte și de alta a drumului spre Oprișeni-Buciumeni câmpii verzi, ogoare în care lucrează prășitori și fânețe de luțernă înflorită. În depărtare munții în ceață. Facem printr-un drum printre o fâneață și un lan de orz, apucăm pe lângă locul lui Văsescu, pe sub copaci uriași. Fluturi nenumărați eșiți din pacostea de omizi a anului ăstuia se anină struguri pe albastra miere a ursului. Lia culege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
alții și a izbutit a scoate dela Ovrei peste 50 de pământuri. Răzvrătire Mustrări Hanul lui Beliboi din Neamț Siluire Fântâna de slatină a lui Beliboi. Nepotolit a covârși neistovit 15 Iunie De la cetatea Neamțului se vede în depărtări de ceață Varaticul; se vede și mănăstirea Neamțului. Munții în negură, trepte trepte, se desfășură până în fund. Zidurile vechi dorm în soarele zilei, și parcă câte ceva din poezia trecutului tot a rămas, deși mâna omului multe a stricat. Beliboi zice că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Sainte-Beuve. Shakespeare. Sf. Dumitru 26 Octomvrie [NOTAȚII REPEZI] [Oprișeni-Fălticeni] Prin crângul de aluni, desfrunzit, al Oprișenilor, dimineața, bate vânt rece. Vâjâie prin arborii mari de la margine, fâșâie prin câțiva stejari cu frunza uscată rămasă pe ramuri. Depărtările se pierd în ceață, întăiu ușoară ca un fum, apoi tot mai deasă. Din sat de la Oprișeni vin lătrături întărâtate de câni; țărci în crâng se chiamă cu țipete aspre. Clopotul de la biserică sună un timp. Și cum vântul crește, se umflă prin copaci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Pădurile, în zări, se deslușesc negre pe cerul albastru șters; munții pietroși stau în fund acoperiți de zăpadă. O tăcere adâncă mă împresoară în căldura soarelui de amiază, aici, pe vârful dealului de la hotarul țării. Bucovina, Fălticenii, împrejurimile stau în ceață, o ceață ciudată pătrunsă de o slabă lumină, ca prin fumul cu răsfrângeri de flăcări al unui incendiu nevăzut. S. Teodorescu-Kirileanu Broșteni Ion Teodorescu Broșteni Al. Vasiliu Tătăruși N. Catrinici Hârtoape (Com. Lespezi) V. Cornescu Sodomeni N. Stoleru Baia Gorovei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zări, se deslușesc negre pe cerul albastru șters; munții pietroși stau în fund acoperiți de zăpadă. O tăcere adâncă mă împresoară în căldura soarelui de amiază, aici, pe vârful dealului de la hotarul țării. Bucovina, Fălticenii, împrejurimile stau în ceață, o ceață ciudată pătrunsă de o slabă lumină, ca prin fumul cu răsfrângeri de flăcări al unui incendiu nevăzut. S. Teodorescu-Kirileanu Broșteni Ion Teodorescu Broșteni Al. Vasiliu Tătăruși N. Catrinici Hârtoape (Com. Lespezi) V. Cornescu Sodomeni N. Stoleru Baia Gorovei G. Teodorescu-Kirileanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]