38,100 matches
-
Daniel Cristea-Enache Se poate spune, fără teama de a exagera, că Petru Cimpoeșu este un adevărat artist în torturarea cititorului. La antipodul autorilor care își gâdilă publicul, prin exploatarea tuturor clișeelor care ne fac plăcere (o plăcere ieftină, recunoscută și reciclată ca atare), acest scriitor pe cât de original, pe atât de dificil ne obligă să-l urmăm în diferite experimente
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
personajelor se îndreaptă spre spațiul propriei ființe, cercetîndu-se pe sine, pe acela angajat în această aventură a scrisului, sensibil la înnoirile pe care le aduseseră deceniile șapte și opt din secolul trecut în practica și teoria discursului narativ, provocînd, implicînd cititorul pînă la a-l "dizolva" în text, a-l face un "obiect", o "figură" a acestuia, cu conștiința mereu trează a acelei ordini a textului care reface structura lumii înseși - o proză care se vrea și reușește să fie un
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
este un "desen liniar" care reprezintă proiecțiile unei singure "piese" (textul lui Longos) pe alte trei paliere ale narațiunii; romanul Dafnis și Cloe constituie placa turnantă, mecanismul de "rabatare" a nivelelor textului. Rescrierea acestui acestui "alfa" al romanului e opera cititorului modern, provocat de acest text: "Citit astăzi, cu mare plăcere, dar și o continuă, vagă, inexplicabilă nemulțumire, Dafnis și Cloe, unul din primele romane grecești, o pastorală în proză. De ce plăcere? Pentru că idilismul scrierii m-a încîntat pur și simplu
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
au existat, nu de alta dar în acest fel se poate "surprinde mai bine un anumit moment, o anumită stare de fapt sau o oarecare conjunctură". Dincolo însă de această evidență, într-un fel contabilă, Alexandru Matei a simțit că "cititorul avea nevoie și de altceva pentru a înțelege fenomenul complex al percuției: lumea fascinantă a instrumentelor, varietatea ipostazelor în care se poate defini un percuționist, muzica pentru instrumentele de percuție, pedagogia de specialitate". Așa s-au născut răspunsurile la unele
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
cu experiența autorului. Mai exact cu experiența din perioada în care a zămislit opusul respectiv. Alexandru Matei încă din debutul cărții își declară explicit preocupările și finalitățile. Or, o asemenea profesiune de intenții nu trebuie nicidecum să-l copleșească pe cititor. Intențiile autorului sunt (aproape) întotdeauna "raționalizări", comentarii care, firește, se cade a fi luate în considerație, dar teoretic ele pot merge mult mai departe sau chiar pot fi mai în urmă decât opera. Practic însă, în cazul cărții lui Alexandru
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
grădini rustice), întâlniri din ce în ce mai puțin precaute, alternând orașul de provincie cu Bucureștiul și progresând în sentiment și apropiere de la simple atingeri până la efuzive îmbrățișări și săruturi, dar cu o cenzură a corporalității care nu ar fi pe placul unui tânăr cititor de azi. E o poveste de dragoste trăită ca în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, deci demodată ca stil de viață, dar relatată prin filtrul unei narațiuni moderne, cu inserții fluide ale trecutului într-un prezent privit
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
a se cunoaște al viitorilor îndrăgostiți, prin întâlnirea privirilor în oglindă (din finalul primului capitol), pune dragostea sub semnul unui impresionism reflexiv cultivat și al unui estetism plastic lunecând imperceptibil de la rafinamentul culorilor spre subtilitățile unor subînțelesuri ce solicită un cititor pregătit să descifreze și să guste combinațiile de tonuri și semitonuri, ambiguitățile și previziunile. Doamna Iliescu, mama lui Matei, vine cu fiul, la puțină vreme după moartea tatălui, să-l prezinte avocatului Jean Albu, față de care se simțea profund îndatorată
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
altul e mai scurt. Deosebirea între ele se reduce întotdeauna la câteva cuvinteť. Muribundului , aria eroului de operă care cântă pentru a-și alunga moartea nu i se mai pare absurdă, căci Ťtăcem și cântăm ani în șirť. Poate că cititorilor o să li se pară ciudat patetismul și pesimismul acestui epistolar ŤTrecutul șsic!ț crește-n urma mea. Mă-ntunecť." (din capitolul Milena, stâlpul de foc) Ignorăm nebuloasa aparatului critic, care aduce laolaltă metafore incompatibile și cultural, și geografic, dar nu se
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
așa cum se întâmplă adesea, de altfel). Și așa mascate, alambicate, strivite sub nume străine și alegorii continentale - faptele și ideile gazetăriei românești nu mai sunt așa de accesibile publicului. Noul simț al alegoriei va deveni în curând un adevărat limbaj. Cititorii vor putea citi "simbolic" tot așa de curent cum citeau până acum câteva luni românește. Ceea ce înseamnă că cenzura nu este atât de infamă pe cât se spune".2 Chiar dacă întoarcerea din rai și Huliganii au fost tipărite într-un timp
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
treilea, cu miza cea mai mare, așadar cel mai dificil, Aripa dreaptă (2007), urma să probeze că firele, roțile și articulațiile trilogiei sunt coerent prinse unele de altele și că vietatea sau mașinăria poate să zboare. După primele două volume, cititorii lui Cărtărescu au așteptat cu multă curiozitate finalul, unii sceptici, alții încrezători. Aripa dreaptă le dă dreptate celor din urmă. Este cel mai bun volum al trilogiei. Simetric așezată față de aripa stângă, legată strâns de corp, aripa dreaptă face ca
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
legată strâns de corp, aripa dreaptă face ca fluturele, care stătea așteptând pe pământ, să-și ia zborul cu o simplă bătaie de aripi literare. Deși cartea se apropie de 600 de pagini, farmecul sau descântecul frazelor cărtăresciene își ține cititorul înlănțuit de la primul până la ultimul rând. Subiectul istoric și politic al romanului este anul 1989, cu revoluția lui, când tragedie, când comedie umană. Cel metafizic este înțelegerea vieții și a suferinței (prin lectura și visarea pe marginea Bibliei - de altfel
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
responsabilă de o serie de zvonuri, deformări, și colportări, bancuri și folclor, gura lumii aducătoare de confuzie și prostie, spaime, și speranțe, și aberații. O parte din aceste lucruri, ca și din descrierea ultimilor ani comuniști, o să pară probabil cunoscute cititorilor care au trăit evenimentele, iar riscul este acuza de déja-vu. Or, așa cum se dezvoltă în întregul lui, romanul nu se adresează strict acelora care își pot aminti ce au trăit în 1989, ci și altor generații sau, de ce nu, unui
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
ceea ce face ca fiecare moarte să aducă, într-un fel, apocalipsa, distrugerea universului, și e punerea în cauză a scrisului într-o asemenea lume. Cât despre bijuteriile din fiecare pagină, pe care o cronică nu le poate cuprinde, îi rămâne cititorului să le descopere.
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
dată, alt vas. Ceva de acest fel încearcă Francis E. Peters în lexiconul lui: să prezinte motivele pentru care unul și același cuvînt înseamnă ceva la Platon, altceva la Aristotel și altceva la Anaxagora, avînd mereu grijă să-și avertizeze cititorul că, oricît de plină de acuratețe ar fi munca de degajare a sensului originar, spiritul nostru contemporan proiectează asupra termenului niște ingrediente moderne care, aidoma unor perturbații nedorite, ajung să-i altereze semnificația. De pildă, "sufletul" la Platon nu are
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
la "cestiunile arzătoare" ale zilei. Efectele pe care le caută sunt din galeria explozibililor. Chiar dacă analiza este minuțioasă, registrul parcurgerii și încheierii ei e unul simplificat și demonstrativ, pe înțelesul tuturor. Un publicist sofisticat și abscons, opac, ininteligibil miilor de cititori, e o contradicție în termeni. În schimb, libertatea eseistului este aproape totală. Asociații surprinzătoare și paralele inedite, focalizări ale unor detalii ori, dimpotrivă, evaluări făcute de sus, din polul plus: toate îi sunt îngăduite, într-o formulă pe cât de permisivă
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
a timpului, vasalitatea bibliografiei și senzația de sufocare provocată de consumul cărților, de tonele de litere asimilate, invidia față de clasici ("Cum puteau? De unde rezistența clasicilor la masa de scris, rezistența la viață?", p. 13): iată autodefiniții frecvent întâlnite în intimitatea cititorilor de meserie. Observațiile în oglindă sunt pătrunzătoare, însă lui Mircea Mihăieș îi lipsește naturalețea, tristețea reală a unui Radu G. }eposu, în capitolul similar din Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă. Autorul volumului de față știe că asemenea
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
definească în termeni de coerență internă. Paralelele sunt rare, aproape întâmplătoare. Scriitorii se succed într-o ordine aleatorie, iar nu în funcție de un criteriu ordonator. De la un capitol la altul nu apare un progres nici în scrisul autorului, nici în înțelegerea cititorului, întrucât capitolele, nesudate între ele, poartă amprenta redactării lor. Finalurile, adesea "lirice", nu rezolvă mare lucru. De veghe în oglindă este despre jurnale, nu despre Jurnal. Fără un sistem și tot ceea ce ar presupune acesta, criticul excelează în comentariul aplicat
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
criticului despre ei se citesc încă, și cu ce bucurie!". Așijderea e reamintită controversa din jurul lui Eminescu, în relație cu care se emite o temerară prognoză: "nu mă îndoiesc că, nu peste mult timp, poezia lui va avea mai puțini cititori (nu-i iau în discuție pe studioși, pe specialiști, pe profesorii de literatură) decît studiile care vor descrie felul în care poetul a fost citit de către Maiorescu în anii ^80 ai secolului XIX, de către Călinescu după cincizeci de ani sau
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
rămâne intactă, iată un subiect ce poate particulariza literatura unui scriitor, așa cum îi particularizează și biografia. Nu cred că doi critici literari din România se pot înțelege în privința lui Paul Goma. Bănuiesc ce reproș ar putea încolți în mintea unui cititor foarte riguros, citind această introducere: disidența și anticomunismul nu sunt noțiuni și atitudini sinonime. Troțki a fost disident, dar nu a fost anticomunist, adică a avut altă opinie decât Stalin, dar în cadrul aceluiași partid. Răspund scurt și didactic: Paul Goma
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
în contestație și protest, bazată pe un tip particular de reacție la existență. Viața lui Paul Goma a fost constrânsă de împrejurări să intre în zona politicului. O astfel de literatură, alimentată din inepuizabilele resurse autobiografice, venea în întâmpinarea așteptării cititorului actual. Dar, pentru a-i judeca valoarea, nu are nevoie de acest punct de sprijin. Între timp, orizontul de așteptare s-a schimbat în privința politicului. Modul unanim de receptare continuă să privească și să aprecieze din perspectiva trăitului. Cele mai multe din
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
serioși, cu mulți bani, investiții, vile impunătoare, soții și amante devoratoare... Cu toate acestea, el citește, săptămînă de săptămînă, rubrica La restaurant cu Peter Imre. Fiindcă e absolut savuroasă. Mr. Imre merge prin diferite restaurante, birturi, pizzerii, chinezării, împărtășind apoi cititorilor experiențele sale nu-numai-culinare. Observațiile gastronomice se împletesc cu cele socio-politice, economice, culturale, sportive, într-un flux care ajunge să te cucerească. Reportajul e o cronică în toată regula, făcută cu gura plină, dar și cu o porție serioasă de creier
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9485_a_10810]
-
vara fierbinte e asociată probabil persoanelor în călduri, EVENIMENTUL ZILEI își alege ca temă literatura erotică, cerînd părerea și unor "specialiști" (în erotism? în literatură?). Autoarea articolului cu titlul Cărțile erotice, ocolite de public. Titlurile cu subiecte sexuale întîmpină rezistența cititorilor conservatori și tradiționaliști, Cătălina George, amestecă într-un ghiveci gazetăresc picant nume de mari scriitori și pornografi anonimi, puși sub aceeași etichetă. Pornind de la evidența că multe edituri cu firme serioase publică de la o vreme, în colecții speciale sau amestecate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9485_a_10810]
-
sunt virtuțile portretisticii. Panoramările, substituirile otrăvite de istorie caricaturizată a boierimii sau a aristocrației, ținta ideologizantă dinspre final ce face ca totul să curgă spre triumful prezentului comunist al anilor 1950, sunt pricini de suspiciune sau chiar de plictis ale cititorului de azi. Petru Dumitriu rămâne, pentru posteritate, exemplul uimitor al unui talent epic conformist, irosit, un executant desăvârșit al exigențelor narațiunii la nivelul mijlocului de secol XIX. Scrie în 1950 ca în 1850. Exagerând puțin, am putea spune că singura
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
să se desfășoare "în limitele realismului". "Scriitorii nu se rușinează să învețe de la Balzac sau Tolstoi, de la Shakespeare sau Eminescu. Ei nu se înghesuie să învețe de la James Joyce sau de la stilul lui Proust - fiindcă asta i-ar rupe de cititori, i-ar condamna la un cerc restrâns, despărțit de poporul căruia vor să i se adreseze" (p. 241). Era de repudiat categoric "falsul modernism antirealist" - și, din păcate, constată prozatorul, tot modernismul e antirealist, dintr-un motiv esențial pe care
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
este destul de șters. Amenințarea rămâne surdă, undeva în fundal, retrasă, ca în teatrul modern, dincolo de spotul de lumină proiectat asupra "eroilor". Deși autorul nu evită cu totul acțiunea la prezent și priza directă asupra întâmplărilor, derularea unor episoade sub ochii cititorului (asistăm la câteva incursiuni ale protagonistului în mlaștină și la o aventură comună până la deșertul luat drept o plajă), modalitățile narative predilecte sunt acelea ale confesiunii, povestirii și dialogului pe marginea celor trăite. Viața profesorului și viața Eleonorei nu sunt
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]