8,186 matches
-
și întins de-a lungul esofagului și suficient de mirositor ca doar mirosul cupei să mă invite să vomit. La ceva timp aud cum cineva lângă mine se apucă de vomitat pentru o bucată de timp care mi se pare ciudat de întinsă și înțeleg de ce Alfonso ne-a sfătuit să avem fiecare câte un sul de hârtie igienică la îndemână. Aud ce pare acum un concert de vomitături dar în întuneric și cu o minte din ce în ce mai amorțită nu reușesc să
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
povestirile Sandrei, Luis ar fi un șaman foarte puternic dar atunci când nu e beat cu alcool ia ayahuasca așa că mai niciodată nu este complet treaz și pare să trăiască într-o lume separată de cei din jur. Luis mă privește ciudat de fix, apoi îmi spune din senin: „Ai luat ayahuasca. Nici nu te-a atins, iți trebuie un amestec mai tare. Vino la mine când te saturi de joaca de copii a lui Alfonso.” Apoi pleacă, lăsând în urmă un
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
arătând cu mâna spre grămada de pietroaie de pe masa lui de lucru. Îmi explica cum fiecare piatră are o anumită energie, care îl ajută în tratamente. „Uite, asta de exemplu”, spune dându-mi o piatră neagră mare cât doi pumni, ciudat de netedă și de o formă aproape triunghiulară dar cu margini rotunjite, „este inima maestrului meu. A fost un șaman extrem de puternic, care își trăgea puterile de la spiritele din Machu Pichu. Am învățat mult de la el, și în ziua în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
potențialul meu dormitor, timp în care eu cu englezoaicele rămânem studiind lumea înconjurătoare din camionetă. Apare un băiat cu ceva mișcător în brațe, are loc o discuție agitată cu ceva râsete, apoi Alfonso vine la noi și depune un animăluț ciudat pe podeaua camionetei. Un armadillo!! exclam încântată, amintindu-mi unul din episoadele din Friends în care Ross se costumase în armadillo din lipsă de costume de Moș Crăciun. Armadillo-ul este un fel de bursuc gri lung de aproape jumătate de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și Alfonso le va face o ceremonie de întărire a dragostei. Mergem ceva mai departe decât de obicei și ajungem într-o zonă în care râul se lărgește considerabil și în mijlocul apei tronează o stâncă mare cam cât doi oameni, ciudat de netedă. „Urusona”, șoptește Alfonso, cu o combinație de respect și admirație. Urusona este, în legenda Tsachilla, o femeie frumoasă de care s-a îndrăgostit un spirit rău. Pentru că nu a vrut să-i cedeze, acesta a împietrit-o și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
umeri și pe frunte; îmi cere să mă întorc cu spatele și din nou îi simt mâinile pe umeri și pe cap. Îmi spune că am multă energie și, în același moment, simt cum mă trezesc brusc și percep ceva ciudat în atingerea lui. Gândesc instantaneu ceva de genul „Nici prin gând să nu-ți treacă”, fără însă să reușesc sămi clintesc corpul, și simt cum face un pas înapoi, mai cântă un pic, apoi îmi spune că a terminat. Plec
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
așa cum a spus, „îi dau energie”. Oare asta nu înseamnă că rămân eu fără? Reflectez la ceremonia de la Urusona. Locul a fost fantastic, un nod al energiilor puternice ale tribului Tsachilla, protejat de râul cristalin și pădurea misterioasă. În mod ciudat însă, de-a lungul ceremoniei, multe lucruri „nu s-au legat” iar Alfonso a părut să se chinuie să păstreze armonia. Grupul de gringas neîncrezătoare probabil că nu a ajutat dar suspectez că a fost mai mult decât atât. Poate
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
călătoria spre Peru. Nu simt nimic din norul negru care aparent mă înconjoară, în schimb simt puternic că este timpul să-mi iau rămas-bun de la Chiguilpe. Mă conduc cu toții la autogară, ne îmbrățișăm, promit să păstrez legătura și mă urc ciudat de liniștită în autobuzul de Quito. Posibilitatea unui accident este oricum crescută având în vedere ruta, șoferul cascador și călătoria nocturnă, dar nu am nici un semn cât de mic de alarmă interioară care să prevestească un eveniment groaznic. Din contră
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
eu să o însoțesc, mai ales că îl cunoscusem pe unchiul respectiv cu ceva ani în urmă și știam că este un șaman respectat. Plecăm noi două de dimineață, ajungem la fermă destul de târziu și plănuim să petrecem noaptea acolo. Ciudat, dăm peste o grămadă de oameni care ne spun că au venit acolo pentru o ceremonie importantă de inițiere care va avea loc mai târziu. Dăm de unchiul amicei mele, ne cere și el scuze pentru casa atât de plină
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
a făcut una, pentru care își cere din nou scuze. Ceremonia începe, luăm fiecare prima doză de ayahuasca și muzica lui Jorge umple camera. Recunosc câteva note familiare și închid ochii așteptând nerăbdătoare o altă călătorie fascinantă. Am un sentiment ciudat de disconfort, ca un fel de tensiune prelungită care nu mă lasa să mă relaxez. Încerc să-mi golesc mintea de orice fel de gânduri dar tensiunea persistă, neexplicată, apăsătoare și dificil de tolerat. Mă chinui și nici măcar nu înțeleg
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ireale. Mă las în voia simțurilor și intru, încet, în lumi deja cunoscute din prima ceremonie cu Jorge. Mă plimb pe drumuri prăfuite, fac parte dintr-o lume pe care o recunosc dar nu am idee unde ar putea exista. Ciudat, m-am întors în locuri deja cunoscute, ca și cum aș intra într-o casă în care am fost înainte dacă locul respectiv este produsul imaginației mele, oare pot să mi-l imaginez atât de exact a doua oară?? Aud un sunet
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pe profesorii de la catedra de Studii Media a unei universități americane fictive niște ciudați care sînt în stare să povestească în detaliu ce făceau în ziua fiecărui deces hollywoodian survenit în timpul vieții lor. în timp ce-i privește, naratorului îi vine gîndul ciudat că oamenii aceștia sînt nostalgici după alb-negru, iar dorurile lor dominate de valori acromatice. în secunda în care am citit acest diagnostic (formulat sclipitor), ceva din mine propria slăbiciune a tresărit în semn de recunoaștere. Sigur, pot să mă apăr
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Dar chiar și un regizor ca del Toro, capabil să transmită vizual senzații olfactive, ar fi fost, probabil, depășit de responsabilitatea de a transmite vizual senzații olfactive nemaiîncercate, nemaiexprimate, cum sînt cele descrise de Süskind. Problema e că (oricît de ciudat ar suna) vizualul e mai literal decît literarul : cuvintele se înalță mai ușor în sfera inexprimabilului, în timp ce imaginile rămîn legate de lucrurile concrete pe care le reprezintă (un nas în vînt e doar un nas în vînt), mai ales imaginile
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
am primit vestea că Loredana a obținut media 9,83 la bacalaureat, fiind a doua din Liceul ,,Mihai Eminescu” Buzău. Am fost profund impresionat când mi-a spus că dorește să se înscriere la I.T.A., București. CAPITOLUL 20 Experiența ,,Ciudat... de adevărat!” Mă numesc Lupu Loredana-Andreea, am 16 ani și, în următoarele rânduri am de gând să vă spun cum am ajuns adventistă de ziua a șaptea. Dacă mi-ar fi zis cineva în octombrie 2007 că voi deveni adventistă
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
16 - Prima inaugurare a Bisericii Filadelfia ....................126 Capitolul 17 - Construirea celei de a doua B.A.Z.S........................131 Capitolul 18 - A doua inaugurare a Bisericii Filadelfia ..................136 Capitolul 19 - ,,Vino acasă, Tatăl tău te cheamă!” .......................141 Capitolul 20 - Experiența “Ciudat ... de adevărat!”......................153 Capitolul 21 - Experiența “Și iarăși Domnul m-a iubit” ................156 Capitolul 22 - Nunta de argint .........................................162 Capitolul 23 - Misiune chiar și în Rep. Moldova ...........................168 Capitolul 24 - Biblia multilingvă ...................................................172 Capitolul 25 - Asociația Polițiștilor Creștini ................................. 174 Capitolul
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
în zilele Revoluției. M. M.: Erați un Divizion cât un Regiment. S. B.: Și mai era Bateria a IV-a, al cărei comandant era locotenent-major Florea, cel care avea un ochi de sticlă. Îl poreclea lumea "Coco". Era un tip ciudat tare, cel mai absurd ofițer, dar știți până când? Până în ziua în care a fost făcut căpitan. Din momentul acela s-a schimbat. Probabil avea niște frustrări. M. M.: Avea, avea frustrări, credea că n-o să ajungă. S. B.: Mai ales
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
a tras și Secretarul Consiliului politic câteva. Vedeți, mai mergeau și treburi din astea ca să-i mai stăpânești. S. B.: Îmi amintesc că, în primăvara lui '89, am făcut gardă noi, cei de la Divizion, și am prins la arest un ciudat de la Regiment care a îngropat arma unui camarad. Unul de prin Piatra Neamț. M. M.: Ați văzut? Numai ca să-i facă rău. S. B.: Era unul mic de statură și tot cu cicatrici, era din lumea bătăușilor. Țin minte că mai
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
analiza unei antropologii a modernității. Contemporanul face astfel figură de contrast cu demodatul, perimatul, cu ceea ce a ieșit din uz, anacronic. Contemporanul este, prin excelență „un om al timpului său”, un modern care trăiește plenar tensiunea noutății. Este cel puțin ciudat felul în care Caragiale și opera sa devin expresii privilegiate ale punerii în ecuație a ceea ce înseamnă „a fi contemporan” pentru spațiul culturii și civilizației românești. Intuim faptul că ideea de contemporaneitate aici este una profund legată de reprezentările și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Acest dispozitiv generează o perspectivă de adâncime asupra operei, îi desenează liniile de forță și pune în evidență în miezul ei o formă subtilă de hybris care, încă odată, nu este al autorului ca persoană empirică, ci al operei. Pare ciudat că împrumutăm un termen consacrat în ce privește natura personajului tragic, însă comicul, la rigoare, posedă perso- naje a căror dezechilibru devine semnificativ într-o cheie străină comicului obișnuit. Naratorul ne pune la dispoziție o cheie de lectură, dar și elementele de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
teatru absurd din opera lui Cehov. Parcă n-ar semăna cu nici una din celelalte lucrări ale autorului. Toate personajele se manifestă ca și cum ar trăi în lumi paralele. Nu reușesc sub nici o formă să comunice între ele. Merciutkina - ființă bizară. E ciudat că vine la bancă; se face că-i proastă și umblă peste tot să adune bani. Foarte obosită și transpirată. S-a luptat cu toți să pătrundă. Intră ca o vâltoare. Milogeală. Să joc bolile. Respir ca un cuptor. Face
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
un caracter imperialist, de agresiune, ci s-a înscris în dezideratul reîntregirii hotarelor strămoșești. După susținerea examenelor m-am reîntors la Iași, unde urma să înceapă noul an universitar și unde mă așteptau două norme de seminarii. Ce-a fost ciudat cu examenele de la București este că nu ni s-au comunicat "pe loc" notele, respectiv rezultatele. În acest context primisem asigurări de la directorul Direcției personal din MAE că voi fi informat acasă, la Iași, prin scris și telefonic. Trecuseră deja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
asigurări de la directorul Direcției personal din MAE că voi fi informat acasă, la Iași, prin scris și telefonic. Trecuseră deja două săptămâni de la întoarcerea la Iași și... nimic. Deja ai mei și colegii începuseră să se uite într-un mod ciudat la mine, unii gratificându-mă cu remarci gen: halal să-ți fie, te credeam mai isteț, ne-ai făcut de râs, unii mai apropiați făcând chiar apel la folclorul național cu bine cunoscuta calificare "te-ai dus bou și te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fi prezentat autorităților. Sediul ministerului era în centru, pe lângă Zid, într-o clădire nouă, mare, greoaie, mohorâtă. Ne-a primit un adjunct al ministrului care coordona printre altele și problemele cultural-științifice, ce s-a interesat de studii, limbi străine și, ciudat, ce "hobby" am, rămânând cam descumpănit că mă pasionează lectura, teatrul, pictura și mersul pe jos. Ambasadorul a profitat de întâlnire pentru a ridica unele probleme de colaborare în domeniu și după 30 de minute audiența a luat sfârșit. Fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
chiar în zilele organizării cu fast a festivităților consacrate centenarului Independenței și la "ora H" eram la reședința ambasadorului peruan din Pangrati, în spatele Televiziunii. Venise să participe la festivități ministrul de interne peruan, bun amic al președintelui țării sale, și, ciudat pentru un ministru de interne, filozof, filolog și poet. Aveam onoarea de a-i fi însoțitor și fusesem invitat la recepția pe care ambasadorul o dădea în cinstea conaționalului său. Era o atmosferă simpatică, degajată, participau mulți oameni de cultură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a declarat "regalist". În 1826, Chiloe s-a integrat definitiv noului stat chilian. Termenul "integrat" nu este cel mai potrivit situației "de facto" nici în prezent, Chiloe continuând să reprezinte ceva distinct. E distinctă în primul rând limba, un amestec ciudat de castiliană din secolul XVI cu cuvinte indigene. E distinctă arhitectura, în Chiloe păstrându-se încă și astăzi circa 150 de bisericuțe de lemn, aflate sub protectia UNESCO, construite de localnici în urmă cu secole sub supravegherea călugărilor iezuiți. Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]