8,426 matches
-
Henric al IV-lea (supranumit cel Orb) (n. cca. 1112 - d. 14 august 1196, Echternach) a fost conte de Luxemburg de la 1136 până la moarte, precum și conte de Namur din 1139 până la abdicarea sa din 1189. Henric era fiul lui Godefroi I, conte de Namur cu Ermesinda, una dintre fiicele contelui Conrad I de Luxemburg. El a moștenit comitatele de La Roche și Durbuy de la verii săi Henric
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
al IV-lea (supranumit cel Orb) (n. cca. 1112 - d. 14 august 1196, Echternach) a fost conte de Luxemburg de la 1136 până la moarte, precum și conte de Namur din 1139 până la abdicarea sa din 1189. Henric era fiul lui Godefroi I, conte de Namur cu Ermesinda, una dintre fiicele contelui Conrad I de Luxemburg. El a moștenit comitatele de La Roche și Durbuy de la verii săi Henric al II-lea de Durbuy și Henric de Laroche. Atunci când a murit un alt văr, Conrad
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
1112 - d. 14 august 1196, Echternach) a fost conte de Luxemburg de la 1136 până la moarte, precum și conte de Namur din 1139 până la abdicarea sa din 1189. Henric era fiul lui Godefroi I, conte de Namur cu Ermesinda, una dintre fiicele contelui Conrad I de Luxemburg. El a moștenit comitatele de La Roche și Durbuy de la verii săi Henric al II-lea de Durbuy și Henric de Laroche. Atunci când a murit un alt văr, Conrad al II-lea de Luxemburg, lui Henric i
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
și Henric de Laroche. Atunci când a murit un alt văr, Conrad al II-lea de Luxemburg, lui Henric i s-a conferit și comitatul de Luxemburg de către împăratul Lothar al III-lea, care astfel a prevenit trecerea aceluia în posesia contelui francez de Grandpré. În același timp, el a preluat și poziția de apărător a abațiilor Sfântului Maximin din Trier și Sfântului Willibrord din Echternach. Acest gest a constituit cauza multelor conflicte avute cu arhiepiscopii de Trier. Trei ani mai târziu
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
constituit cauza multelor conflicte avute cu arhiepiscopii de Trier. Trei ani mai târziu, Henric a moștenit și Comitatul Namur de la tatăl său. În 1141, el i-a acordat sprijin episcopului Alberon al II-lea de Liège să cucerească Bouillon alături de contele Reginald I de Bar. În 1147, Henric a renunțat la Saint-Maximin, însă l-a recuperat imediat după moartea arhiepiscopului Albero de Montreuil din 1152. Noul arhiepiscop de Trier, Hillin de Fallemanien, a schimbat drepturile sale asupra abațiile cu orașul Grevenmacher
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
arhiepiscopului Albero de Montreuil din 1152. Noul arhiepiscop de Trier, Hillin de Fallemanien, a schimbat drepturile sale asupra abațiile cu orașul Grevenmacher, în 1155. În 1157, Henric s-a căsătorit cu Loretta (d. 1175), fiică a lui Thierry de Alsacia, conte de Flandra. Cei doi s-au separat în 1163. Neavând copii, Henric l-a desemnat pe cumnatul său, contele Balduin al IV-lea de Hainaut, soțul surorii sale Alice de Namur, ca moștenitor. Atunci când a murit și Balduin în 1171
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
cu orașul Grevenmacher, în 1155. În 1157, Henric s-a căsătorit cu Loretta (d. 1175), fiică a lui Thierry de Alsacia, conte de Flandra. Cei doi s-au separat în 1163. Neavând copii, Henric l-a desemnat pe cumnatul său, contele Balduin al IV-lea de Hainaut, soțul surorii sale Alice de Namur, ca moștenitor. Atunci când a murit și Balduin în 1171, Henric l-a numit pe Balduin al V-lea de Hainaut. Împreună cu acesta din urmă, Henric a purtat două
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
chestiunea succesiunii, dat fiind că Henric a considerat din acel moment promisiunea făcută lui Balduin de Hainaut ca fiind nulă și neavenită. Henric, ajuns la vârsta de 76 de ani, a făgăduit să o dea pe fiica sa în căsătorie contelui Henric al II-lea de Champagne. Cu toate acestea, Balduin continua să își reclame moștenirea. Ca urmare, a fost hotărâtca Balduin de Hainaut să moștenească Namur, Ermesinda să posede Durbuy și La Roche, iar Luxemburg să fie înapoiat Imperiului. Fiefurile
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
reclame moștenirea. Ca urmare, a fost hotărâtca Balduin de Hainaut să moștenească Namur, Ermesinda să posede Durbuy și La Roche, iar Luxemburg să fie înapoiat Imperiului. Fiefurile au fost repartizate astfel în 1189, iar după ce plănuita căsătorie dintre Ermesinda și contele de Champagne a fost abandonată, Henric a căsătorit-o pe fiica sa cu ducele Theobald I de Bar. El a intrat într-un nou război cu Henric de Limburg, însă a fost înfrânt la 1 august 1194 la Neuville pe
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
decedat în 1033 fără copii. Sora sa Beatrice (d. 1076) s-a căsătorit cu , markgraf de Toscana, după care s-a recăsătorit cu ducele Godefroy al III-lea de Lotharingia Inferioară. În ceea ce o privește, Sofia s-a căsătorit cu contele Ludovic Montbéliard (1019-1071 și 1073). Fiul lor a fost Theodoric I de Montbéliard (1045-1105), care a succedat în Bar. Copiii lor au fost:
Sofia de Bar () [Corola-website/Science/328599_a_329928]
-
1377. Textul original folosit a fost o cronică scrisă pentru marele cneaz Mihail Iaroslavici în 1305. Manuscrisul prezintă istoria de până la 1305, dar din motive necunoscute perioadele 898-922, 1263-1283 și 1288-1294 sunt omise. Manuscrisul a fost găsit și achiziționat de contele Alexei Musin-Pușkin în 1792 și oferit mai apoi Bibliotecii Naționale a Rusiei din Sankt Petersburg. Letopisețul Ipatiev datează din secolul al XV-lea. El incorporează numeroase informații din cronici kievene și galițiene din secolul al XII-lea, pierdute în prezent
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
Theodoric al II-lea de Montbéliard (n. cca. 1080 - d. ianuarie 1163) a fost conte de Montbéliard de la 1105 până la moarte. El era fiul contelui Theodoric I de Montbéliard, de Bar și de Verdun (ca Teodoric I), cu Ermentruda de Burgundia. Theodoric a preluat posesiunile familiei, însă acestea erau râvnite de supușii săi. După moartea
Teodoric al II-lea de Montbéliard () [Corola-website/Science/328604_a_329933]
-
Theodoric al II-lea de Montbéliard (n. cca. 1080 - d. ianuarie 1163) a fost conte de Montbéliard de la 1105 până la moarte. El era fiul contelui Theodoric I de Montbéliard, de Bar și de Verdun (ca Teodoric I), cu Ermentruda de Burgundia. Theodoric a preluat posesiunile familiei, însă acestea erau râvnite de supușii săi. După moartea tatălui său din 1105, el a primit comitatul de Montbéliard
Teodoric al II-lea de Montbéliard () [Corola-website/Science/328604_a_329933]
-
Henric I (n. cca. 1059 - d. cca. 1119) a fost conte de Limburg și de Arlon de la 1082 până la moarte, precum și duce de Lotharingia între 1101 și 1106. Henric a fost fiul contelui Waleran I de Limburg cu Jutta, fiică a ducelui Frederic I de Lotharingia. El s-a opus arhiepiscopului
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
Henric I (n. cca. 1059 - d. cca. 1119) a fost conte de Limburg și de Arlon de la 1082 până la moarte, precum și duce de Lotharingia între 1101 și 1106. Henric a fost fiul contelui Waleran I de Limburg cu Jutta, fiică a ducelui Frederic I de Lotharingia. El s-a opus arhiepiscopului Egilbert de Trier și a recuperat unele proprietăți pe care fosta contesă Adela le oferise Bisericii. Egilbert l-a somat să restituie
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
i-a administrat o gravă înfrângere. Ca apărător al abației de Sint-Truiden, titlu pe care l-a moștenit de la tatăl său, Henric a intervenit în afacerile interne ale abației. Abatele Herman, numit de către episcopul Poppo de Metz și sprijinit de către contele Godefroy de Bouillon și de Henric, a intrat în conflict cu împăratul Henric al IV-lea, iar abația a fost transferată sub autoritatea contelui Arnold de Loon. Arnold i-a forțat pe Henric și pe Godefroi să se retragă din
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
în afacerile interne ale abației. Abatele Herman, numit de către episcopul Poppo de Metz și sprijinit de către contele Godefroy de Bouillon și de Henric, a intrat în conflict cu împăratul Henric al IV-lea, iar abația a fost transferată sub autoritatea contelui Arnold de Loon. Arnold i-a forțat pe Henric și pe Godefroi să se retragă din zona mănăstirii. După ce mulți nobili locali au plecat în Prima cruciadă, printre care și Godefroi de Bouillon, puterea lui Henric în regiunea Belgica a
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
în iulie 1101. Henric era acum nevoit să se supună, drept pentru care a primit Ducatul de Lotharingia Inferioară, pe care Godefroi de Bouillon îl abandonase pentru a pleca în cruciadă. Ca duce, Henric s-a aflat în competiție cu contele Godefroi I de Louvain. El nu s-a dovedit loial nici față de împărat. El s-a raliat fiului împăratului, Henric atunci când acesta s-a revoltat împotriva împăratului, însă ulterior a revenit alături de Henric al IV-lea. Această manevră s-a
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
fi Schwarzenbergplatz, Schillerplatz, Maria-Theresien-Platz și Heldenplatz. De-a lungul Ringstraße se află diferite monumente ca de exemplu statuile lui Goethe, Schiller, împărăteasa Maria Theresia, Prințul Eugen de Savoia, Arhiducele Carol de Austria, fondatorii Primei Republici Austriece, Athena, Andreas von Liebenberg, contele Radetzky, Georg Coch și Johann Strauss. Cea mai mare catastrofă a fost incendiul de la "Ringtheater" din 1881, în care au murit câteva sute de oameni. Clădirea a fost ulterior demolată și înlocuită cu "Sühnhof", care a fost construit în memoria
Ringstraße () [Corola-website/Science/328616_a_329945]
-
Waleran al III-lea (sau Walram) (n. cca. 1165 - d. 2 iulie 1226) a fost inițial senior de Montjoie, apoi conte de Luxemburg începând din 1214. El a devenit și conte de Arlon și duce de Limburg de la 1221 până la moarte. Waleran era fiul ducelui Henric al III-lea de Limburg cu Sofia de Saarbrücken. Ca fiu mai mic, Waleran nu
Waleran al III-lea de Limburg () [Corola-website/Science/328613_a_329942]
-
Waleran al III-lea (sau Walram) (n. cca. 1165 - d. 2 iulie 1226) a fost inițial senior de Montjoie, apoi conte de Luxemburg începând din 1214. El a devenit și conte de Arlon și duce de Limburg de la 1221 până la moarte. Waleran era fiul ducelui Henric al III-lea de Limburg cu Sofia de Saarbrücken. Ca fiu mai mic, Waleran nu aștepta să obțină posesia vreunei stăpâniri. El a avut parte
Waleran al III-lea de Limburg () [Corola-website/Science/328613_a_329942]
-
cu ducii de Gueldern. Prima soție a lui Waleran, Cunigunda, fiică a ducelui Frederic I de Lorena, a murit în 1214, drept pentru care, în luna mai a acelui an, Waleran s-a recăsătorit cu Ermesinda I de Luxemburg, devenit conte "jure uxoris" acolo. Ermesinda emitea pretenții asupra comitatului de Namur, drept pentru care Waleran și-a adăugat blazonului său o coroană pentru a simboliza această pretenție. În 1221, el a moștenit Ducatul Limburg. În 1223, Waleran a mai efectuat o
Waleran al III-lea de Limburg () [Corola-website/Science/328613_a_329942]
-
1766) fiind încorporat, odată cu Ducatul Lorena, în Franța. La jumătatea secolului al X-lea, teritoriul de Bar constituia o regiune dependentă a Sfântului Imperiu Roman. Prima dinastie de Bar era reprezentată de fapt de către ducii de Lotharingia Superioară, din casa conților de Ardennes, decendenți din contele palatin Wigeric de Lotharingia. Ei și-au stabilit reședința la Bar, care ulterior va fi numit Bar-le-Duc. Această dinastie de Ardennes-Bar s-a stins odată cu ducele Frederic al III-lea de Lorena (d. 1033) și
Ducatul de Bar () [Corola-website/Science/328603_a_329932]
-
Lorena, în Franța. La jumătatea secolului al X-lea, teritoriul de Bar constituia o regiune dependentă a Sfântului Imperiu Roman. Prima dinastie de Bar era reprezentată de fapt de către ducii de Lotharingia Superioară, din casa conților de Ardennes, decendenți din contele palatin Wigeric de Lotharingia. Ei și-au stabilit reședința la Bar, care ulterior va fi numit Bar-le-Duc. Această dinastie de Ardennes-Bar s-a stins odată cu ducele Frederic al III-lea de Lorena (d. 1033) și cu sora sa, contesa Sofia
Ducatul de Bar () [Corola-website/Science/328603_a_329932]
-
numit Bar-le-Duc. Această dinastie de Ardennes-Bar s-a stins odată cu ducele Frederic al III-lea de Lorena (d. 1033) și cu sora sa, contesa Sofia de Bar (d. 1093). În secolul al XI-lea, seniorii de Bar au fost doar conți de Bar (fără a mai stăpâni sau a emite pretenții asupra ducatului loren). Ei aparțineau casei de Mousson-Montbéliard-Ferrette. Theobald I de Bar a fost un aliat al regelui Filip August al Franței, așa cum a fost și fiul său Henric al
Ducatul de Bar () [Corola-website/Science/328603_a_329932]