10,570 matches
-
buletinul medical de la Urgență scrie că a fost tratat pentru „proliferarea de leucocite”. Iar În actul de deces altă ciudățenie! nu e trecut ca loc al decesului Salvarea sau măcar vreun spital, ci locuința de pe Aleea Ghica Vodă. „În totală contradicție cu realitatea, ne spune tatăl, comisia medicolegală a specificat În procesul-verbal că decesul a avut loc În ziua de 21 decembrie, la domiciliu. Ne aflăm În plină măsluire a datelor”. La trei săptămâni după aceasta moarte neelucidată nici acum, iată
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
educație era că virtutea, fiind știință, putea fi învățată, deoarece era suficient a cunoaște binele pentru a-l săvârși: Nimeni nu este rău cu bună știință; omul rău este ignorantul, omul bun este înțeleptul.” O astfel de metodă venea în contradicție cu maniera tradițională a expunerii, maieutica trezind în om facultatea de a raționa, de a scoate la iveală adevărul pe care, conștient sau nu, el îl deține deja. Platon (427-343 î. Hr.) a continuat demersurile despre educație ale maestrului său, fiind
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
în promovarea unor valori focalizatoare, precum binele, frumosul și justul. Mai mult decât atât, gânditorul grec era convins de armonizarea acestor valori supreme, deoarece între ele se manifestă o legătură intrinsecă: justul este bun și frumos, binele e liber de contradicții, frumosul și justul au aceeași calitate. Kalokagathia rezultă din combinarea a două noțiuni, kalos (frumos) și agathos (bun). Kalokagathia devenea astfel scopul suprem al educației, respectiv formarea unui om frumos și bun prin cunoașterea adevărului, fiind în același timp și
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
dovedindu-se a fi cele mai reprezentative figuri în domeniul educației. Francis Bacon (1562-1626), preocupat de cercetarea științifică a naturii, de eliberarea cunoașterii de prejudecăți, concepea o nouă metodă de cercetare, inducția, elaborând în acest spirit opera Noul Organon (în contradicție cu vechiul Organon al lui Aristotel). Metoda elaborată de Bacon urmărea să ofere o ,,cunoaștere adevărată”, deoarece orice demers științific de cunoaștere fără o metodă precisă seamănă cu mersul noaptea pe dibuite, descoperirea căii drepte producându-se doar din întâmplare
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
trebuia să devină subiectul procesului educativ, punctul de plecare al activității educative.” B. Russell propunea un sistem de educație ,,liberă a copilului, o educație nesubordonată vreunei ideologii, instituții sociale, neaservită Statului, Bisericii sau Patriei”. De data aceasta apărea o nouă contradicție în termeni, respectiv între dezvoltare și adaptare a copilului. Dezvoltarea oglindește lumea internă a copilului (aspirații, năzuințe, sentimente și instincte personale), iar adaptarea se referă la ,,exterior”, la cerințele impuse de viața socială. Se năștea o contradicție între pedagogia pedocentrică
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
apărea o nouă contradicție în termeni, respectiv între dezvoltare și adaptare a copilului. Dezvoltarea oglindește lumea internă a copilului (aspirații, năzuințe, sentimente și instincte personale), iar adaptarea se referă la ,,exterior”, la cerințele impuse de viața socială. Se năștea o contradicție între pedagogia pedocentrică, susținută mai ales de pedagogii psihanaliști, și pedagogia sociocentrică, impusă mai ales de sociologie. Rezolvarea acestui conflict nu se putea produce, în opinia lui B. Russell, decât printr-o pedagogie a conformismului. Pedocentrismul avea ca sursă filosofică
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Din acest punct de vedere, respectiv perspectiva sociologică, această chestiune a fost soluționată de pedagogia franceză, centrată mai cu seamă pe elemente de educație morală și religioasă pornind de la concepția lui Dürkheim: ,,Acest sistem se întemeia pe un principiu în contradicție cu pedagogia pedocentrică și anume: morala individului nu provine din dezvoltarea și sublimarea instinctelor sale, ci din înțelegerea intelectuală a exigențelor sociale ale momentului. Înțelegerea și cunoașterea acestor exigențe trebuie deci însoțită de dorința de a li se supune, fapt
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
elev, o școală care are menirea să cultive inițiativa și independența elevului. Procesul educativ urma să fie tratat deopotrivă sociologic și psihologic. Din punct de vedere psihologic presupunea ca profesorul să desfășoare asemenea activități, astfel încât acestea să nu intre în contradicție cu activitățile pe care copilul le întreprinde din proprie inițiativă, activități ce decurg din natura sa proprie. Vorbind despre bazele psihologice ale educației John Dewey critica sever școala și metoda tradițională, prin care educatorul încerca să impună din exterior copilului
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
educația morală, care se realizează la vârste mult mai mari. Ovide Decroly (1871-1932), pedagog și psiholog belgian, a fost fondatorul ,,școlii pentru viață, prin viață”. ,,Educația nouă”, prin toate reușitele sale de până atunci, n-a putut să rezolve presupusa contradicție între datul genetic și psihologic al copilului și mediul său de formare. Până la acea dată, la nivel teoretic, se cristalizaseră două teorii diametral opuse asupra educației copilului: una fundamenta educația pe satisfacerea trebuințelor copilului, iar cealaltă subordona educația cerințelor și
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
educogenă a omului rămâne idealul educațional, oferit chiar de contextul societal în care trăiește. Idealul educațional ,,nu este altceva decât imaginea pe care societatea și-o face despre ea însăși, potrivit tendințelor ei de perfecționare, adică nevoilor de rezolvare a contradicțiilor existente în sânul ei.” Stoian avea în vedere atât individualitatea copilului/elevului, cât și mediul social atunci când aborda formarea sa prin educație, dar insista pe studiul individualității copilului de către pedagogie prin utilizarea testelor și metodelor cunoscute, inclusiv procedeul testelor, cel
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
responsabilă, conformă cu sistemul valorilor sociale. O altă componentă educativă din spiritul ,,noilor educații”, educația demografică, se poziționează pe o nouă perspectivă de cultivare a responsabilității civice în tratarea problemelor sociale prin dialog și participare activă la soluționarea pedagogică a contradicțiilor ce apar la nivelul de micro și macrogrup, comunitate, națiune, regiune - conflicte economice, profesionale, culturale, religioase etc. Educația pentru democrație are în centrul atenției cultivarea atitudinilor de înțelegere și de aplicare a democrației la nivelul principiilor sale de reprezentare, separare
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
și filosoful francez tratează conceptul de natură din perspectiva existenței copilului, fără a căuta esența acestuia: ,,Izvorul educației este în natură”, afirma gânditorul francez, omul fiind bun de la natură, educația urmează să valorifice această natură primară, nu să intre în contradicție cu aceasta prin modele abstracte impuse de societate. Modelul educațional propus de Rousseau s-a constituit printr-o primă tentativă radicală de opoziție față de pedagogia esenței, o încercare de debut a pedagogiei esenței umane. Un asemenea model a fost concretizat
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
sunt bune toate 4 - Fructele proaspete, neconservate, le indică toți 5 - Sunt recomandate nucile, germenii și uleiurile de semințe 6 - Nu indică nici unul hidrații de carbon și dulciurile rafinate 7 - Toate regimurile exclud tutunul Între cele cinci regimuri există și contradicții. Aceste contradicții între diferitele regimuri sunt: 1 - Glutenul conținut în cereale care este exclus în regimurile MC DOUGALL și RITA GREER, contrar celor trei regimuri; 2 - Carnea slabă, ficatul și măruntaiele. Toți cercetătorii le admit cu excepția RITEI GREER; 3 - Dulciurile
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
toate 4 - Fructele proaspete, neconservate, le indică toți 5 - Sunt recomandate nucile, germenii și uleiurile de semințe 6 - Nu indică nici unul hidrații de carbon și dulciurile rafinate 7 - Toate regimurile exclud tutunul Între cele cinci regimuri există și contradicții. Aceste contradicții între diferitele regimuri sunt: 1 - Glutenul conținut în cereale care este exclus în regimurile MC DOUGALL și RITA GREER, contrar celor trei regimuri; 2 - Carnea slabă, ficatul și măruntaiele. Toți cercetătorii le admit cu excepția RITEI GREER; 3 - Dulciurile. Toți admit
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
când fiecare variație ca fiind o deviere de la o anumită parte „prevăzută“ a corpului. Prin lucrările teoretice și prin cercetările concrete pe care le-a publicat după 1885, W. Bateson s-a afirmat drept un înfocat susținător al mendelianismului, în contradicție cu Walter Raphael Weldon și Karl Pearson, exponenți ai școlii de gândire biometrică. Aceasta înseamnă că el accepta și ideea „saltului mutațional“, adus în știință de Hugo de Vries, în timp ce W. R. Weldon, Jean-Baptiste Lamark și K. Pearson rămâneau la
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
parte, fiind o religie cu aspirații universaliste, Creștinismul trebuia să se impună în centrul lumii antice, care era Roma, și, de aceea, aici a fost fixată conducerea supremă a bisericii, instituție desemnată să administreze mîntuirea. Universalismul creștin venea însă în contradicție cu tradiția multietnică și de permisivitate religioasă specifică Europei și, în asemenea condiții, centrul eclesiastic a favorizat o birocrație supărătoare și a recurs deseori la metode coercitive drastice, care au generat, după secolul al X-lea, numeroase încercări de opunere
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
se afirma tot mai mult în Occident presupunea însă avîntul cunoașterii științifice și emanciparea de sub tutela teologică și suporta tot mai greu această stare de lucruri statornicită în epoca feudală. Acest aspect, precum și pretențiile universaliste ale papalității, ajunse uneori în contradicție cu puterea politică locală, au condus în zona nordică a catolicismului european la o mișcare de emancipare manifestată în mai multe variante, care s-a numit Reformă. Această mișcare a cuprins în mică parte lumea romanică occidentală, îndeosebi pe francezi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mare parte, cu elemente ce nu trimit la o sursă folosită în mod sistematic. Ca atare, pentru caracterizarea unei limbi sau a unui grup de limbi, structura gramaticală este considerată mult mai impor-tantă decît lexicul, aspect care vine însă în contradicție cu faptul că lexicul apare, din punctul de vedere al comunicării, ca fiind mult mai important și mai relevant, întrucît fără gramatică se poate comunica în mod rudimentar, dar fără lexic nu, exprimarea raporturilor gramaticale putînd fi suplinită de factori
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ca atare formule și cuvinte din cea slavonă, tendința spre normare fiind redusă, aceasta dovedește că o tradiție prea veche a scrierii limbii române nu exista atunci și că româna literară nu era încă formată. Aceste observații nu vin în contradicție cu opiniile potrivit cărora limba română a început a fi scrisă încă din secolul al XIV-lea al XV-lea, fiindcă acest început nu presupune și funcționarea ei ca limbă literară deplină, ca mijloc de expresie a unei culturi majore
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
din natură și din artă" sau "concepția despre frumos" ori, o altă semnificație, "frumusețe", "ceea ce este frumos, stilat, armonios". Astfel stînd lucrurile, formularea estetica urîtului s-ar explica cel mai simplu prin "frumusețea urîtului", ceea ce pentru omul rațional reprezintă o contradicție pe care sintagma curat murdar o are numai în aparență, căci aici curat și-a schimbat statutul semantic și funcția obișnuită. Trebuie observat apoi că, în vreme ce curat murdar redă o vorbire ocazională, formula estetica urîtului este prezentată ca o construcție
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
se desfășoară cu zece ani înainte de Hristos și a notei biografice (la scena a VIII-a din actul I) compusă de Alecsandri cu privire la data exilării lui Ovidiu la anul 9 după Hristos : s-ar zice că e vorba de o contradicție asumată de dramaturg, iar nu de o probă a ignoranței sale în materie de istorie romană. Dincolo de acest aspect, se poate susține, dimpotrivă, că dramaturgul român avea o bună cunoaștere a lumii clasice. Atras de Antichitate în ultimii ani ai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
un preambul al autorului. După ce zugrăvește sumar criza politică din Atena vinovată de o gafă colosală, de neiertat, condamnarea la moarte a lui Socrate, Dumitru Solomon surprinde intențiile de reformare a cetății nutrite de Platon, filosoful ideilor pure. Dramaturgul evidențiază contradicțiile gânditorului antic : cu gândul la peripețiile sufletului dincolo de trup și dincolo de moarte, acesta a căutat să pună ordine și în cele pământești imaginând o republică diriguită de un tiran filosof (p. 172). Plăsmuitorul abstracțiunilor s-a lăsat tentat de politica
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Bătrân își dă seama de ce suveranul n- are cum să accepte un astfel de plan prin care de bună voie să pună la îndemâna lui Platon cele mai zdrobitoare argumente împotriva propriei domnii (p. 191). În același timp, Dion sesizează și contradicțiile republicii ideale concepute de gânditorul atenian. În pofida faptului că invocă ideea echității universale, proiectul filosofului exclude prezența poeților în cetate cu argumentul că poezia e minciună, or nu de minciună au nevoie oamenii pentru a trăi drept și frumos ; nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
primejdia ca potențiala gazdă să dorească în fapt o legătură afectivă. El se grăbește să-i spună că două singurătăți n-au dat niciodată o împlinire, iar el nu-și dorește decât să fie liber, deci singur, ceea ce vine în contradicție, remarcă femeia, cu intenția filosofului, declarată anterior, de a afla un om drept remediu al solitudinii (ca să nu fii singur, trebuie să găsești un om, măcar un om - p. 116). În fața slujbașilor care vor să-i verifice actele, Diogene se
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
accentuează aspectele care îi pot sprijini teoriile cu privire la primii tragici elini. Frenkian crede că problema sensului tragediei omenești poate fi tratată global la Eschil și Sofocle datorită caracterului unitar și compact al teodiceei lor, care justifică expunerea succintă și fără contradicții a relațiilor dintre om și zei (p. 245-246). Mai complexă este analiza tragediilor lui Euripide. Cunoscător al filosofiei presocratice și al concepțiilor relativiste ale sofiștilor, ultimul mare tragic manifestă mai multe desfășurări ale credințelor religioase ale căror faze interferează adesea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]