10,875 matches
-
narcisismele mele de intelectual subțire, rânjeau bucuriile desfrânării. Aveam acasă exact ce-mi trebuia ca să pun în practică tot ceea ce nu trebuia să se afle despre mine. La Facultate vorbeam frumos, roșeam când mi se făceau complimente, zâmbeam stângaci în timpul conversațiilor savante, ca un mic imbecil potolit. Iubeam rolul ăsta de băiat bun, de premiant cuminte pe care-l crezi idiot și liniștit. Aș fi mers cu el până la capătul pământului, târând după mine imaginea asexuată a profesorului de literatură, închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mult, eu mai puțin). Aflasem că citea Freud și ținea un jurnal; două argumente temeinice să-l îndrăgesc, înainte de a-l demola. Te ungeau la suflet tipii ăștia deștepți, care abia așteptau să-ți ia locul la repartiție. Treceau multe conversații până să-ți dai seama că tu mai mult vorbești, iar ei mai mult te-ascultă. Întâi i-aș fi îndesat pe gât vata de zahăr, cu tot cu hârdău și mecanismul rotativ. Apoi l-aș fi lăsat să se descurce singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
muri de plăcere“. O adevărată metaforă a iubirii; rămânea doar să completezi scena, întrebându-te ce-o omorâse în halul ăsta? Șapte ani mai târziu, la 1862, boieroaicele Zoe și Elena (proaspăt căsătorite) leșină pe rând în grădină, în timp ce fac conversație cu admiratorii lor iliciți. Dacă ar fi să ne luăm după același Bolintineanu, fețele lor deveneau când „pale ca astrul nopții“, când „roșii ca vișina“, semn de-o oarecare tulburare, dacă nu chiar de vinovăție. Lucrurile se complică doar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îl cheamă în dormitor, frati-su îi împrumută bani, la serviciu e avansat, chiar dacă e-altă persoană. Nimeni nu pune nici o întrebare, toți se comportă firesc, discută, îl pupă, îi strâng călduros mâna - ar fi putut fi și-o maimuță, conversațiile ar fi mers înainte, cu tot cu șampanie și pupături. Cu puțin noroc, prinzi și partea când eroul coboară scările și, în timp ce constați cu uimire că Danny nu e Danny, o voce din off te anunță că, din motive de sănătate, rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ajuns. Mi-a răspuns conform obiceiului, abia când am sunat a treia oară. Sunam cu semnal, de două ori, apoi închideam. Formam încă o dată numărul și-așteptam până răspundea. În general, nu află nimeni ce vorbești cu Scurtu la telefon. Conversația nu durează mult (două-trei minute, doar pentru prieteni și cunoscători), cuvintele rămân pecetluite, ca filele netăiate ale unei ediții princeps. Am închis, și i-am zâmbit Mariei. „Avem program. Mâine, mergem la Constanța.“ „Cum? De ce?“ „Stai să te-ntreb eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
condiția să se respecte niște reguli minime...“ „O realitate copiată după o realitate inventată. Un trucaj al trucajului. O identitate furată, peste-o identitate jucată.“ Îmi plăceau termenii ăștia la modă: „identitate“, „paradigmă“, „orizont de așteptare“; sunau bine într-o conversație cu prietenii. Toți asistenții și preparatorii îi foloseau, mai ceva ca pe-aspirină; nimeni nu putea să ți-i explice. Încă puțin, și scădea și colesterolul. „În orice caz, nu m-ar mira să fie alt autor. Și-așa, povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
portocale cu grapefruit, la temperatura camerei, vă rog.“ „Eu iau o Stella fără alcool.“, am zis. „Și-un whisky mic pentru mine. Cu multă gheață.“ Suna scrobit, oficial, ca haina omului. Ne-am instalat mai bine și-am început o conversație de formă, despre vreme, sănătate și-alte tâmpenii. Am hotărât s-o scurtez. „Cum merge cu colecția de ceasuri?“ Tânărul Lupu a rămas o fracțiune de secundă cu paharul în aer, apoi mi-a zâmbit. „V-a spus domnul Scurtu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
căruia te poți ascunde la nesfârșit e fumată. Cine e Paul? Poate chiar Paul. Poate altcineva. Poate nu există. Da’ nu asta mă-ngrijorează; te duci pe chat sau pe MIRK și dai de-același lucru: demenți, mitomani, complexați. Faci conversație cu-o elevă, stabiliți să vă vedeți și te trezești la-ntâlnire cu-o gașcă de rockeri. Deșteptu’ de Cezar se dădea femeie, îi anunța că are ochi migdalați și părul lung, strâns în două codițe. L-au prins unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a auzit spunând: „Pe dumnealui îl scutim de-obligația de-a mai respira.“ După care l-a izbit cu un pistol în cap și primarul s-a întins ascultător pe podeaua de lemn, cu fața în jos, fără chef de conversație. Femeile au vrut să țipe, dar degeaba: în curte dăduse buzna deja o camionetă, cu motorul ambalat, și nu te mai auzeai om cu om. Bandiții au încărcat vaccinurile și, după ce și ultima ladă a fost transportată și ușa dispensarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vede îngropând ceva sub un prun de pe dealul Siliște. Cum, pe vremea aia, se simțea o nevoie generală să-ți împărtășești impresiile și altora, omul s-a dus repede la Regionala de Partid, pentru a-și găsi un tovarăș de conversație. Fără binoclu, dar cu o memorie vizuală demnă de invidiat, vecinul și-a împănat impresiile cu cifre și evaluări de bijutier: douăzeci de „cocoșei“, cinci monede de-argint scoase din circulație (de-un milion, cu chipul Regelui Mihai, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai vedeai picior de student prin facultate; cei câțiva imprudenți sau tocilarii erau repede trimiși acasă de profesori. Ghinioniștii cu ore în normă seara încuiau sălile și plecau primii. Știa funcționarul ce știa. Dar nici eu nu mă născusem ieri. Conversația trebuia limitată, se pierdea timp și efort gramatical. Așa că am extras din buzunar legitimația mea teribilă, tăiată parcă dintr-o copertă de catalog, și i-am clămpănit-o prin față: „Lector Doctor Robe Alexandru. Aici lucrez.“ Suna frumos „lector doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sărut într-un cinematograf, o vorbă bună după o ceartă cu maică-sa la telefon, un buchet de flori lăsat de 8 Martie pe noptieră. O imobilizam într-un pat imaginar, aducându-i cadouri peste cadouri, mângâieri și frânturi de conversații flatante, care nu avuseseră niciodată loc, gesturi și vorbe alese, măsluite cu luni, zile și ore, din ce în ce mai greu de refuzat. Cu temerile, mergea chiar mai ușor, trebuia doar să știi când să apeși pedala și să iei piciorul de pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de nume și soft-uri, globalmind nu există. E-un construct, un alibi, o invenție.“ „Stupid!“, a murmurat scriitorul, crezând că nu-l auzim. „Ce-i, amărâtule, ți-a revenit vocea?“, l-a împuns Mihnea prin sac. „Ai chef de conversație, vrei să ne povestești ceva?“ „Arde-l!“, l-am îndemnat pe Mihnea, „Dă-i la muzicuță!“ Scriitorul a amuțit din nou. „Exact ce bănuiam. În general, scriitorii nu sunt prea comunicativi. Doar la conferințe și ieșiri publice se dau mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și poet. Definiția retoricii ca artă a vorbirii orale sau în scris reprezintă prima recunoaștere a literaturii ca artă a limbajului, ceea ce constituie până astăzi un element esențial, una dintre definițiile centrale ale literaturii. Odată cu fixarea oralului în scris, limba conversației devine bine distinctă de cea scrisă, stilul scris se specializează. Începând din secolul VII î.Hr. poeții recurg tot mai des la scris. Treptat răsturnarea vechii ierarhii este totală, iar discursul scris va fi declarat superior celui vorbit. Urmarea cea mai
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
sens larg, care depășește concepția standard asupra discursului monologal, prin evidențierea locurilor sociale ale discursului și prin extinderea ariei discursivității asupra dialogului. John Gumperz 7, un reprezentant de seamă al curentului, consideră că a vorbi înseamnă a interacționa, pentru că prin conversație îi schimbi pe alții și te schimbi pe tine însuți sub acțiunea celorlalți. Această abordare se opune concepției liniare, telegrafice, monologale asupra comunicării, perspectivă care acredita o secvențialitate emițător-receptor a schimburilor verbale. Prin contrast, relația emițător receptor este considerată că
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
contextul său. Același enunț produce, în locuri sociale diferite, sensuri distincte. În plus, discursul poate contribui el însuși la definirea contextului, prin modificarea situației. Spre exemplu, două persoane pot discuta de la egal la egal, de la prieten la prieten, pentru ca, ulterior, conversația să conducă spre conturarea unui alt context și a unei alte relații, de tipul medic-pacient. Discursul nu este "discurs" decât raportat la un eu, la o persoană. Astfel, enunțiatorul este, în primul rând, sursa unei reperări spațio-temporale. În al doilea
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
adaugă mijloacele retorice care permit creionarea specificului evenimentului produs într-un mod în care auditoriul să fie transpus în mijlocul desfășurării evenimentelor (spre deosebire de știre, reportajul se face la fața locului și pune în contact publicul cu specificul local). Interviul este "o conversație cu un scop investigativ"84. Acesta poate avea structuri diferite: de tip pâlnie ("pornește de la ideea generală și se aproprie treptat de detaliile și observațiile particulare", situând martorul în contextul unui anumit eveniment), de tip pâlnie inversată (presupune începerea discuției
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
publice, în special politicieni. Această rubrică poate fi, în fapt, un bun canal de a introduce teme false. În săptămânalul Academia Cațavencu din 16-22 august 2006, aflăm că șefa Inspectoratului Școlar Constanța este "finuța" președintelui Băsescu și că își încheie conversația cu prima doamnă cu "vaaai, naaașăă, să-l pupi pe nașuu...". Mai citim și că Vasile Blaga a vândut fiicei lui, studentă, o mașină și un apartament. Deși informațiile sunt irelevante pentru spațiul public, fiind greu de crezut că felul
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
forme ușoare se pot asocia cu o somnolență severă. O parte din pacienți minimalizează somnolența făcând din aceasta o “virtute”, chiar lăudându-se de capacitatea lor de a adormi oriunde și oricând. Din cauza somnolenței excesive, persoana poate adormi chiar în timpul conversațiilor, a meselor, a mersului sau la volan. Somnolența diurnă poate duce la incapacitatea exercitării profesiei, la pierderea locului de muncă, accidentări, disfuncții familiale, performanță școlară redusă. Evenimentele obstructive respiratorii din timpul somnului se pot asocia cu trezirile bruște, disconfortul toracic
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
prin: furt de bani, plictiseală, indiferență, dezinteres față de familie și de școală, pierderea puterii de concentrare, dispariția unor obiecte din casă care pot fi vândute ușor pentru procurarea banilor, purtarea ochelarilor de soare în momente nepotrivite, absențe inexplicabile de acasă, conversații telefonice pe ascuns, pierderea interesului față de unele activități pe care le îndrăgea înainte sau își face noi prieteni pe care nu îi prezintă familiei. Tânărul suspectat este clar un consumator de droguri, atunci când familia găsește asupra lui: pachete mici de
Fii conștient, drogurile îți opresc zborul. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Argeanu Teodor, Liliana Negrii () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1980]
-
de clasa a treia, în zori, chiar lângă fereastră, se pomeniseră stând față în față doi pasageri, amândoi tineri, amândoi aproape fără bagaje, amândoi nu prea elegant îmbrăcați, amândoi cu figurile destul de interesante, în sfârșit, amândoi dornici să înfiripe o conversație. Dacă fiecare ar fi știut prin ce este demn de remarcat celălalt în momentul respectiv, ar fi fost cu siguranță foarte uimiți de faptul că întâmplarea îi plasase atât de ciudat față în față, în acel compartiment de clasa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sunt sigur că generăleasa va vrea să-l vadă pe cel mai vechi și pe unicul reprezentant al stirpei, mai ales că ține foarte mult la originea ei, după câte știu precis din auzite. S-ar fi părut că această conversație a prințului era simplă, dar, cu cât era mai simplă, cu atât devenea mai absurdă în cazul de față, iar experimentatul valet nu putea să nu sesizeze un aspect care era absolut decent de la om la om și absolut indecent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
până acum mai avem ceva liniște în casă, e pentru că nu a fost spus ultimul cuvânt. În orice caz, furtuna e gata să se dezlănțuie. Dacă astăzi se va spune ultimul cuvânt, scandalul e ca și făcut. Prințul auzi această conversație din colțul lui, unde-și dădea proba de caligrafie. Termină, se apropie de masă și depuse coala de hârtie. — Deci asta-i Nastasia Filippovna? rosti el, după ce studie atent și curios portretul. E extraordinar de frumoasă! adăugă imediat, cu însuflețire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
clar că are firea serioasă și plină de o veritabilă demnitate. În pofida tristeții pe care o afișa, se simțeau în ea fermitatea și chiar intransigența. Era îmbrăcată extrem de modest, în ceva închis la culoare, cu totul bătrânește, dar ținuta ei, conversația, toate manierele trădau în ea pe femeia care văzuse și o societate mai aleasă. Varvara Ardalionovna era o domnișoară de vreo douăzeci și trei de ani, de statură mijlocie, destul de slăbuță, cu un chip nu foarte frumos, dar care conținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
simțindu-se ca la o sărbătoare; râdea uneori cu hohote, fără să știe de ce, doar pentru că își asumase rolul de măscărici. Cât despre Afanasi Ivanovici, care avea reputația de vorbitor inteligent și distins și care altădată, la aceste aniversări, conducea conversația, părea acum indispus și chiar întrucâtva derutat, ceea ce nu-i stătea deloc în fire. Restul oaspeților, de altfel puțin numeroși (un biet învățător bătrân, invitat Dumnezeu știe de ce, un ins necunoscut și foarte tânăr, atât de intimidat, încât tăcea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]