13,488 matches
-
fel de versiune autohtonă a valorilor occidentale."106 Modelele corporațiilor asiatice se bazau mult pe legăturile de familie și pe relațiile cu guvernul, care erau opace la influențele din afară. Însă, după cum se preciza și în The Economist, acea "opacitate costă bani, căci investitorii străini suspicioși cer profituri tot mai mari. Și toate țările asiatice râvnesc la mantia respectabilității internaționale, de la a deveni membre ale OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) până la cinstea de a găzdui Jocurile Olimpice sau Campionatul Mondial
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
noi propovăduim virtuțile pieței libere, apar în ochii celorlalți ca dovezi de ipocrizie. Într-o democrație, politica internă este prea importantă pentru a fi dominată de politica externă, dar dacă ignorăm legăturile dintre cele două, aparenta noastră ipocrizie ne va costa la capitolul putere blândă. Ceea ce poate face guvernul în viitorul apropiat pentru a recupera puterea blândă irosită este să ajusteze maniera și substanța politicii noastre externe. Este evident faptul că trăim vremuri în care politica externă servește în mod esențial
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
de bambus". Să precizăm următorul aspect monetar: există două categorii de ferestre: de 250 franci și de 350 franci, și trei de uși: de 800, 1 000 sau 1 500 franci. De exemplu, ansamblul de uși și ferestre îl va costa 5 250 franci pe șeful teritoriului Mvouma. Cum în sat nu există tâmplar, oamenii din Okelataka se adresează unor "străini" din satele învecinate. Aceeași situație pentru țiglele din bambus: în toată regiunea, nu există decât un sat, Evoura, pe teritoriul
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
satele învecinate. Aceeași situație pentru țiglele din bambus: în toată regiunea, nu există decât un sat, Evoura, pe teritoriul căruia cresc bambuși adecvați; oamenii din acest sat, animați de un milițian pensionat, s-au specializat în fabricarea acestor țigle, care costă 5 franci fiecare; pentru a acoperi o casă este nevoie de 500 până la 700: adică între 2 500 franci și 3 500 franci acoperișul. Cât despre pereți, ei sunt făcuți fie din cărămizi de lut ars (patru cazuri), fie din
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
în afara satului, iar în sat aceasta nu le este remunerată. Ekania explică, după ce făcuse zidul unei case: Cum e din familie, nu-i pot cere nimic, o să-mi dea ce-o să-mi dea, dacă nu era din familie, putea să coste până la 3 000". ▪ Sanga, care, de când s-a întors, nu încetează să sfideze comunitatea, s-a gândit în timpul sejurului nostru să instaleze o tarabă în fața casei și să vândă ulei de palmier fabricat de el. Cu toate că vânzarea a fost realizată
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
reface cursul. Dar probabil l-aș pica din nou. Terapeutul: Ce ai putea să faci pentru a nu pica din nou cursul? Studenta: Păi, cred că aș putea să-mi iau un profesor cu care să fac meditații. Dar asta costă mulți bani. Terapeutul: Crezi că părinții tăi ar fi dispuși să plătească un profesor? Studenta: Păi da. Au zis deja că au să plătească dacă vreau unul. Terapeutul: Așadar să ne gândim din nou. Ce ai putea să faci dacă
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
căruia a contribuit. Este cu atât mai important cu cât "practicile culturale" nu sunt, adesea, nici comerciale, nici monetare: să ne gândim la ascultarea unui disc, la desen, la teatrul "de amatori" sau la cântatul la pian... Aceste practici nu costă nimic, ocupă mult timp, dar vor fi luate în considerare de statistica publică. Practicile culturale sunt studiate de INSEE în cadrul cheltuielilor bugetare ale gospodăriilor, sub titlul "Cultură și loisir" (Herpin și Verger, 2000). Acest mod de a privi lucrurile apărea
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de faptul că jaful reciproc nu e mai puțin jaf pentru că e reciproc; că nu e mai puțin criminal pentru că e executat legal și ordonat; că nu adaugă nimic la bunăstarea publică; că dimpotrivă, o diminuează de tot ceea ce îl costă pe acest intermediar costisitor pe care îl numim stat. Și această mare himeră am plasat-o, pentru edificarea poporului, pe frontispiciul Constituției. Iată primele cuvinte ale preambulului: "Franța s-a constituit în Republică pentru [...] a-i chema pe toți cetățenii
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a nimici această imensă mișcare industrială? Acest discurs, după cum se vede, conchide în favoarea mobilizării celor o sută de mii de persoane, făcând abstracție de necesitatea serviciului lor, pe baza unor considerații economice. O sută de mii de oameni, care îi costă pe contribuabili o sută de milioane de franci, trăiesc și în același timp oferă un trai furnizorilor lor atât cât permit o sută de milioane de franci: este ceea ce se vede. Dar o sută de milioane, luați din buzunarul contribuabililor
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și dușmanii mei, să nu ia prea bine figura asta și, în loc să se lase uciși, să mă ucidă ei pe mine. Apoi, chiar dacă iau cu mine toți servitorii mei, nu am putea păzi toate trecătorile. În sfârșit, procedeul mă va costa foarte scump, mai scump decât valorează rezultatul. Domnul Prohibant era pe cale să se resemneze cu tristețe că nu este decât la fel de liber ca toată lumea, când o dâră de lumină îi atinse creierul. Își aminti că la Paris există o mare
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sănătate pe acești douăzeci de mii de vameși, guvernul le va distribui douăzeci și cinci de milioane de franci luați tot de la acești fierari, fabricanți de cuie, artizani și lucrători. Paza forntierei va fi făcută mai bine de către aceștia; nu m-ar costa nimic, nu aș fi expus brutalității samsarilor, aș vinde fierul la prețul meu și mă voi bucura în dulcea recreere de a vedea marele nostru popor păcălit în mod rușinos. Chestia asta îl va învăța să se proclame fără încetare
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
salariul extrage un aliment care îl înlocuiește pe cel pe care l-a epuizat mașina. Astfel, reluând exemplul de mai sus, Jacques Bonhomme obține un produs cheltuind doi franci pe salarii. Grație invenției sale, mâna de lucru nu îl mai costă decât un franc. Atât timp cât vinde produsul la același preț, există un lucrător ocupat în minus cu realizarea acestui produs special, este ceea ce se vede; dar există un lucrător ocupat în plus de către francul pe care Jacques Bonhomme l-a economisit
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
proporții foarte mici, iar rotițele administrative dobândesc o mare simplitate. Despre ce este vorba? Despre a da forței publice misiunea unică de a face să domnească justiția printre cetățeni. Or, acest lucru se poate face cu puține cheltuieli și nu costă astăzi, chiar și în Franța, decât douăzeci și șase de milioane. Deci, această națiune nu va plăti, ca să zicem așa, impozite. Este de asemenea sigur că civilizația și progresul vor tinde să facă guvernul din ce în ce mai simplu și mai economicos, căci
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
clauză singură este suficientă pentru a coborî în scurt timp națiunea cea mai prosperă sub nivelul Turciei. Sacrificiul impus unora în favoarea altora, prin intermediul taxelor, își pierde în mod evident caracterul de fraternitate. Cui îi revine acest merit? Legislatorului? Nu îl costă decât să depună o bilă în urnă. Perceptorului? El ascultă de teama de a fi destituit. Contribuabilului? El plătește pentru a-și apăra corpul. Cui i se va atribui meritul pe care îl implică devotamentul? Unde se va căuta moralitatea
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cauze, căci ea are aceeași sursă și se supune acelorași legi. Aurul ne este pus la dispoziție absolut la fel ca fierul, prin munca minerilor, prin progresele capitaliștilor, prin concursul marinarilor și negustorilor. Valorează mai mult sau mai puțin după cum costă mai mult sau mai puțin să fie produs, este mai mult sau mai puțin pe piață, este mai mult sau mai puțin căutat; într-un cuvânt, se supune, în ceea ce privește fluctuațiile sale, destinului tuturor producțiilor umane. Dar iată ceva ciudat și
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Democrației Pașnice, care cerea, strigând în gura mare, o leghe pătrată de teren pentru a experimenta sistemul său, i-a opus, în 2 martie, Petiția unui economist, care reclama de asemenea leghea sa pătrată, afirmând că experiența sa nu ar costa nimic guvernul. Dimpotrivă! Planul nostru afirma el este foarte simplu. Vom percepe fiecărei familii, și asta prin impozit unic, o foarte mică parte din venitul său, pentru a asigura respectul persoanelor și proprietăților, reprimarea fraudelor, delictelor și crimelor. Odată acest
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Adolphe Thiers (15 aprilie 1797-3 septembrie 1877), avocat, jurnalist, istoric, revoluționar și om politic francez, coleg cu Bastiat în Adunarea Constituantă (n. tr.). 11 Domnul ministru de război a afirmat în ultima vreme că fiecare individ transportat în Algeria a costat statul 8 000 de franci. Or, este bine de știut că nefericitul de care este vorba ar fi trăit foarte bine în Franța cu un capital de 4 000 de franci. Mă întreb cu ce ușurăm traiul populației franceze, când
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ia moartea înainte; soluția Empedocle e valabilă când apuci să termini tu primul. Ai văzut însă că mai ai mereu ceva de făcut. Gîndește-te însă ce dramă poți trăi ca emigrant, în marginea acestei probleme. Închipuie-ți cât trebuie să coste un loc la Père-Lachaise!" Aseară, la venire, când m-a condus la camera 203 unde am stat ultima oară anul trecut, mi-a mărturisit că a ajuns la o formă de "delir" eliberat de orice cenzură de autoritate. "Scriu despre
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe cineva care are faimoasa ediție Kant, în unsprezece volume, a lui Bruno Cassirer. O vei cumpăra și timp de doi ani o vei citi din scoarță în scoarță." Am făcut imprudența să-l întreb - era o simplă curiozitate - cât costă. Faptul acesta l-a iritat teribil. "Cît costă? Ai să vezi imediat cât costă! Însă mai întîi am să-ți spun cui i-a aparținut ediția: lui Mircea Vulcănescu. Ai să te duci și ai să o cumperi - dar numai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unsprezece volume, a lui Bruno Cassirer. O vei cumpăra și timp de doi ani o vei citi din scoarță în scoarță." Am făcut imprudența să-l întreb - era o simplă curiozitate - cât costă. Faptul acesta l-a iritat teribil. "Cît costă? Ai să vezi imediat cât costă! Însă mai întîi am să-ți spun cui i-a aparținut ediția: lui Mircea Vulcănescu. Ai să te duci și ai să o cumperi - dar numai pentru doi ani - cu cinci mii de lei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
O vei cumpăra și timp de doi ani o vei citi din scoarță în scoarță." Am făcut imprudența să-l întreb - era o simplă curiozitate - cât costă. Faptul acesta l-a iritat teribil. "Cît costă? Ai să vezi imediat cât costă! Însă mai întîi am să-ți spun cui i-a aparținut ediția: lui Mircea Vulcănescu. Ai să te duci și ai să o cumperi - dar numai pentru doi ani - cu cinci mii de lei. Ai aflat acum cât costă? Cinci
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cât costă! Însă mai întîi am să-ți spun cui i-a aparținut ediția: lui Mircea Vulcănescu. Ai să te duci și ai să o cumperi - dar numai pentru doi ani - cu cinci mii de lei. Ai aflat acum cât costă? Cinci mii de lei ca să le poți citi și avea vreme de doi ani. Când Pitagora și-a creat teorema, a jertfit, știi bine, o sută de boi. Dacă nu vei da cei cinci mii de lei ca să citești această
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-ți vei face niciodată peratologia. Îți cer să faci un sacrificiu cu valoare simbolică. Aici e vorba de un transfer între generații, de un act aproape inițiatic. Trebuia să înțelegi asta și nu să mă dezamăgești, punîndu-mi întrebarea vulgară "cît costă?". Și am să-ți mai spun ceva. Dacă ai de gând să-mi răspunzi că intrând vreme de cinci sau zece ani în tăcere riști să pierzi pasul cu colegii tăi de generație, dacă îmi vei răspunde deci că te
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sfârșit ale cuvintelor? Când îi auzi pe oameni vorbind, îți dai seama că "partea de sus" a limbii este nelocuită, în timp ce aici, "jos", unde cuvintele nu spun decât "vreau", "du-te", "mi-e foame", "sună-mă", "plec", "ai grijă", "cît costă?", aici unde ele acoperă minimum necesar conviețuirii, unde nu sânt decât suport pentru informația curentă, pentru reclamă, duplicitate sau sudalmă, aici, la fundul limbii, în drojdia ei se petrece totul. Miliarde și miliarde de oameni vorbesc fără să aibă acces
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Stăpânii caselor aproape că te invită să le privești bogăția, lămpile sofisticate, tablourile imense, căminele din faianță veche italienească, mobilele rafinate. Sânt în majoritatea lor medici (Heidelbergul este vestit prin clinicile lui), consilieri financiari, avocați, academici. Vilele în care stau costă uneori mai multe milioane de mărci. Cu toate că la ora aceea, cum spuneam, cartierul e aproape pustiu, autoritara doamnă doctor are cu Akila un dialog permanent care se poartă în două viteze (Lea iese din discuție pentru că e fetiță, mi s-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]