8,691 matches
-
(denumită și expansiunea arabă sau cuceririle islamului; 632-732; ) este un proces ce cuprinde cucerirea de noi teritorii și răspândirea islamului, proces care a început după moartea profetului Mohamed. Termenul se aplică și cuceririlor islamice ale popoarelor non-arabe. Mohamed a stabilit o nouă politică de unificare politică
Expansiunea musulmană () [Corola-website/Science/320218_a_321547]
-
(denumită și expansiunea arabă sau cuceririle islamului; 632-732; ) este un proces ce cuprinde cucerirea de noi teritorii și răspândirea islamului, proces care a început după moartea profetului Mohamed. Termenul se aplică și cuceririlor islamice ale popoarelor non-arabe. Mohamed a stabilit o nouă politică de unificare politică în Peninsula Arabica pe baza căruia au apărut
Expansiunea musulmană () [Corola-website/Science/320218_a_321547]
-
(denumită și expansiunea arabă sau cuceririle islamului; 632-732; ) este un proces ce cuprinde cucerirea de noi teritorii și răspândirea islamului, proces care a început după moartea profetului Mohamed. Termenul se aplică și cuceririlor islamice ale popoarelor non-arabe. Mohamed a stabilit o nouă politică de unificare politică în Peninsula Arabica pe baza căruia au apărut ulterior rând pe rând califatele (imperiile islamice) . Secolul următor morții profetului Mohamed a cunoscut o extinderea rapidă a puterii
Expansiunea musulmană () [Corola-website/Science/320218_a_321547]
-
unul complet, evreii, deși au fost alungați din Peninsulă Arabă au continuat să fie prezenți în marile orașe ale altor țări musulmane. Limba arabă se răspândise dinaintea islamului, în țări precum Siria și Irak majoritatea locuitorilor vorbeau arabă în momentul cuceririi musulmane. Odată cu apariția Islamului s-a modificat și felul în care persoanele se raportau la limba arabă. Această a devenit un mijloc de comunicare pentru toți cei ce au acceptat ca religie islamul. După moartea profetului Mohamed, în anul 632
Expansiunea musulmană () [Corola-website/Science/320218_a_321547]
-
a devenit un mijloc de comunicare pentru toți cei ce au acceptat ca religie islamul. După moartea profetului Mohamed, în anul 632, califul Abu Bakr a ghidat comunitatea, a îngrijit aplicarea diferitelor prescripții ale legii sacre, a susținut campaniile de cucerire ale teritoriului bizantin și persan. Domnia sa a fost scurtă, doar doi ani, insă importantă deoarece a reușit să demonstreze valoarea statului musulman. În timpul celui de-al doilea calif, Umăr ibn al-Khattab (634-644), arabii au cucerit teritorii precum Siria, Palestina, Egipt
Expansiunea musulmană () [Corola-website/Science/320218_a_321547]
-
În anul 634 armatele musulmane au cucerit Damascul, un oraș important din punct de vedere comercial care avea să devină pentru aproximativ zece ani capitala califatului. Persia este cucerita în anul 643, iar în anul 639 începe o campanie de cucerire a Egiptului ce se încheie în anul 642 prin cucerirea Alexandriei. Al-As a fost cel ce a construit pentru prima dată o moschee în Egipt și primul oraș musulman, Al-Fustat. Când a fost fondat Imperiul Omeiaid în 661, islamul
Expansiunea musulmană () [Corola-website/Science/320218_a_321547]
-
important din punct de vedere comercial care avea să devină pentru aproximativ zece ani capitala califatului. Persia este cucerita în anul 643, iar în anul 639 începe o campanie de cucerire a Egiptului ce se încheie în anul 642 prin cucerirea Alexandriei. Al-As a fost cel ce a construit pentru prima dată o moschee în Egipt și primul oraș musulman, Al-Fustat. Când a fost fondat Imperiul Omeiaid în 661, islamul avea deja o influență puternică în Peninsula Arabă, abia la mijlocul
Expansiunea musulmană () [Corola-website/Science/320218_a_321547]
-
Războaiele bizantino-arabe reprezintă o serie de conflicte din perioada 634 - 1180 între Imperiul Roman de Răsărit) și califatele arabe. Conflictele au început în timpul primelor cuceriri musulmane ale Califatului Rashidun și ale Califatului Omeiad și au continuat sub forma unor lungi lupte de frontieră până la începutul cruciadelor. Ca rezultat, bizantinii au pierdut multe teritorii, iar Levantul, Mesopotamia și Africa de Nord au fost cucerite de către arabi. Prelungirea și
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
cu mari succese au fost Khalid ibn al-Walid și 'Amr ibn al-'As. În Levant, armata Califatului Rashidun a dus lupte cu o armată bizantină formată din trupe imperiale, dar și voluntari locale. Monofiziții și evreii din Siria au salutat cucerirea arabă, deoarece erau nemulțumiți de stăpânirea bizantină. Triburile arabe au avut, de asemenea, legături economice importante, culturale și familiare cu cetățenii majoritar arabi din Cornul Abundenței. Împăratul roman Heraclius s-a îmbolnăvit și a fost în imposibilitatea de a conduce
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
bizantină. Triburile arabe au avut, de asemenea, legături economice importante, culturale și familiare cu cetățenii majoritar arabi din Cornul Abundenței. Împăratul roman Heraclius s-a îmbolnăvit și a fost în imposibilitatea de a conduce personal armatele sale pentru a rezista cuceririlor arabe din Siria și Palestina în 634. Într-o bătălie de lângă Ajnadayn, în vara anului 634, armata Califatului Rashidun a obținut o victorie decisivă. După victoria de la Fahl, forțele musulmane au cucerit Damascul în 634 sub comanda lui Khalid ibn
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
musulmanii au ocupat întreg nordul Siriei, cu excepția Mesopotamiei de Sus, cu care au încheiat un armistițiu timp un an. La expirarea acestui armistițiu în 638 - 639, arabii au invadat Mesopotamia bizantină și Armenia bizantină. În același timp arabii au finalizat cucerirea Palestinei printr-un asalt asupra orașului Caesarea Maritima și capturarea cetății Ascalon. În decembrie 639, musulmanii au părăsit Palestina pentru a invada Egiptul la începutul anului 640. Cuceririle Umayyazilor din Africa de Nord au continuat timp de un secol printr-o expansiune
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
invadat Mesopotamia bizantină și Armenia bizantină. În același timp arabii au finalizat cucerirea Palestinei printr-un asalt asupra orașului Caesarea Maritima și capturarea cetății Ascalon. În decembrie 639, musulmanii au părăsit Palestina pentru a invada Egiptul la începutul anului 640. Cuceririle Umayyazilor din Africa de Nord au continuat timp de un secol printr-o expansiune rapidă arabă după moartea lui Muhammad în 632. În anul 640, arabii controlau Mesopotamia, au invadat Armenia și au încheiat cucerirea Siriei bizantine. Cetatea Damasc a fost sediul
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
a invada Egiptul la începutul anului 640. Cuceririle Umayyazilor din Africa de Nord au continuat timp de un secol printr-o expansiune rapidă arabă după moartea lui Muhammad în 632. În anul 640, arabii controlau Mesopotamia, au invadat Armenia și au încheiat cucerirea Siriei bizantine. Cetatea Damasc a fost sediul Califatului Umayyad. Până la sfârșitul anului 641 întreg Egiptul a fost cucerit de arabi. Apoi, după distrugerea armatei persane în bătălia de la Nihawănd (Nehawand) în 642, aproape întreg Imperiul Persan a fost cucerit. În
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
moartea uzurpatorului Gregorios întreaga Africa de Nord a fost cucerită de Califatul Rashidun căreia i-a plătit tribut, devenind astfel un stat vasal pentru musulmani. Campania a durat cincisprezece luni și armatele lui Abdallah s-au întors în Egipt în 648. Toate cuceririle musulmane au fost întrerupte datorită unui război civil între facțiunile rivale arabe care a dus la uciderea califului Uthman ibn Affan în 656. El a fost înlocuit cu Ali Ibn Abi Talib, care la rândul său a fost asasinat în
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
estul Algeriei. În continuare, potrivit scrierilor lui Edward Gibbon, generalul neînfricat Uqba ibn Nafi „"a plonjat în inima țării, traversând pustiul în care succesorii săi au ridicat splendidele capitalele Fès și Maroc, străbătând teritoriul dintre Atlantic și marele deșert"”. În timpul cuceririi Maghrebului (vestul Africii de Nord) a ocupat orașele de pe coasta mării Bugia și Tingi (sau Tanger), cucerind ceea ce a fost odată provincia romană Mauretania Tingitana. Dar aici generalul a fost oprit și parțial respins. Între timp, un nou război civil
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
serie de patru califi între moartea lui Muawiya în 680 și ascensiunea la tron a lui Abd Al-Malik (Abdalmalek) în 685 și nu s-au terminat până în 692 odată cu moartea liderului rebelilor. Terminarea războiului civil a permis califatului să repornească cuceririle din Africa de Nord, începând cu Ifrikquiya. Între timp Imperiul Bizantin a trimis trupe din Constantinopol la care s-au alăturat soldați și nave din Sicilia precum și un puternic contingent de vizigoți din Hispania. Bizantinii au forțat armata arabă să se retragă
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
nou victorioși, forțând bizantinii să părăsească această parte din Africa de Nord pentru totdeauna. A urmat o revoltă a berberilor contra stăpânirii arabe. Triburile de berberi unite și disciplinate de regina Cahina au împins arabii conduși de guvernatorul Hassan înapoi în Egipt. Cuceririle arabe au fost pierdute într-o singură zi în fața berberilor. Cinci ani au trecut până când Hassan, guvernatorul Egiptului, a primit întăriri de la calif. Între timp, stăpânirea berberă a adus numai distrugeri în orașele din Africa astfel încât arabii au fost întâmpinați
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
era sub controlul Califatului Arab. Singura excepție se pare că era Ceuta aflată lângă coloanele lui Hercule. În anii 710-711, generalul Musa a orodonat lui Tariq ibn Ziyad (un berber, fost sclav, acum general arab) să invadeze Hispania, începând astfel cucerirea arabă a Peninsulei Iberice, prin victoria asupra regelui Rodrigo și ocuparea capitalei vizigoților de la Toledo. Pierderea exarhatului african a fost o lovitură enormă dată imperiului bizantin în vestul Mării Mediteranene deoarece Cartagina și Egipt erau principalele surse ale Constantinopolului de
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
apară cu succes mai bine de un an. Dar arabii trimit întăriri, astfel încât ei capturează Alexandria în 641. Bizantinii adună o flotă și în 645 orașul le reaparține. Dar musulmanii au recucerit orașul în 646 în bătălia de la Nikiou, completând cucerirea musulmană a Egiptului. Astfel s-au încheiat 975 ani de dominație greco-romană asupra Egiptului. Egiptul a fost ocupat doar la un deceniu după cucerirea sa de către Imperiul Persan condus de Khosrau al II-lea (616-629 d.Hr.). Împăratul Heraclius a
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
645 orașul le reaparține. Dar musulmanii au recucerit orașul în 646 în bătălia de la Nikiou, completând cucerirea musulmană a Egiptului. Astfel s-au încheiat 975 ani de dominație greco-romană asupra Egiptului. Egiptul a fost ocupat doar la un deceniu după cucerirea sa de către Imperiul Persan condus de Khosrau al II-lea (616-629 d.Hr.). Împăratul Heraclius a recapturat Egiptul după o serie de campanii strălucite împotriva perșilor sasanizi, doar pentru a pierde din nou, zece ani mai târziu, în fața armatei califatului
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
de către Imperiul Persan condus de Khosrau al II-lea (616-629 d.Hr.). Împăratul Heraclius a recapturat Egiptul după o serie de campanii strălucite împotriva perșilor sasanizi, doar pentru a pierde din nou, zece ani mai târziu, în fața armatei califatului Rashidun. Cucerirea arabă a Egiptului și Cirenaicăi a avut loc în perioada 639-646. În 674 Califul umayyazilor Muawiyah a asediat Constantinopolul aflat sub conducerea lui Constantin al IV-lea. În această bătălie, Umayyazii nu au reușit să străpungă zidurile Theodosiene și au
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
-lea Isauricul (717 - 741) sau Isaurienii (717 - 802). După respingerea atacurilor arabilor, imperiul a început să se refacă. Conflictul principal bizantino-arab s-a încheiat cu asediul Constantinopolului din 718. Deși conflicte au mai avut loc până în secolul al XI-lea, cuceririle arabilor au început să regreseze. Încercările arabe de a cuceri Anatolia au eșuat, și în cele din urmă a fost cucerită de turcii selgiucizi. Selgiucizii își vor impune supremația în cadrul lumii bizantine și arabe. Unul din efectele acestor războaie bizantino-arabe
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
termen lung a lui Manuel era să utilizeze cruciații latini pe post de scut al Imperiul Bizantin, iar intervenția sa în Egipt era motivată de credința sa în controlul Egiptului ca factor decisiv al celei de-a doua cruciade. Succesul cuceriri Egiptului ar fi consolidat controlul cruciaților în Țara Sfântă și ar fi restaurat furnizarea de cereale din această provincie bogată a Imperiului. Această invazie ar fi putut primi sprijin și din partea creștinilor nativi de religie coptă care au trăit sub
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
invazie ar fi putut primi sprijin și din partea creștinilor nativi de religie coptă care au trăit sub conducerea islamului timp de peste cinci sute ani. Cu toate acestea, lipsa de cooperare între cruciați și bizantini au pus în pericol șansele de cucerire a acestei provincii. Flota bizantină plecase cu provizii numai pentru trei luni: în momentul în care cruciații erau gata, proviziile erau deja epuizate, și în cele din urmă flota s-a retras după o primă încercare ineficientă de a captura
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
George Pisida), corespondențe, tratate apologetice, manuale militare (în special "Strategikon" începutul secolului al VII-lea) și alte surse non-literare, cum ar fi epigrafie, arheologie sau numismatică. Nici una dintre aceste surse nu conțin vreo relatare coerentă despre oricare campanie musulmană de cucerire, dar unele surse conțin detalii neprețuite care nu apar nicăieri în altă parte.
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]