8,953 matches
-
se cam lăsase noaptea, și s-au culcat. Fără griji. N-avea cum să-i atace, doamne ferește, cineva, pentru simplul motiv, că, nu știa nimeni că ei urmează să înnopteze aici, cu atâta bănăret asupra lor. Și s-au culcat. Și au adormit. Când s-a pornit furtuna, el visa. Dar ce visa? Parcă ajunsese în rai. Acolo,în fața tatălui ceresc, dădea socoteală despre ce vor face cu atâta amar de bani. Asta, visa,el. Ea,însă? Azvârlise, ditamai sac
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
azi dimneață? La Fata Morgana? Da. La ea. M-am gândit. Și? Am să-ți spun acasă, după ce o s-ajungem, și după ce vom sta la masă. Și... Acasă, fiecare și-a umplut orele cu câte altceva. După înserare s-au culcat cu toții, fiecare la locul său. În dimineața ce a urmat, Firica nu și-a mai amintit de povestea de ieri. A trecut și ziua aceea. Au trecut și altele.La fel, cu de toate, pentru fiecare. Au trecut și anii
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mi-a trecut pragul casei. Puii mei cu puii ei au făcut cunoștință. Am fiert un ceaun mare cu cartofi. Am adus, de afară, două oale, mari,pline cu lapte prins. Ne-am ospătat, bine , cu toții, după care, ne-am culcat. Copiii -în una din camere; noi -în alta. Și-am început o viață nouă. Eu mă ocupam cu de-ale bărbatului; Leana - ce de-ale femeii. Și copiii se dezvoltau, concomitent cu trecerea timpului, de, parcă, nici n-ar fi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
s-a dat jos din pătuc, a aprins lumina,a luat o coală de hârtie, o cariocă, a desenat pe coală portretul bunicului,în dreptul inimii a pus un punct negru, după care, s-a urcat în pătuc, și s-a culcat, cu obrăjelul stâng pe punctul negru, de pe portretul desent, de ea, al iubitului bunic. Așa au găsit-o, dimineață, vecinii, care au venit să vadă ce face, și cum și-a petrecut, drăgălașa de ea, noaptea. Prima noapte, din viață
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
trebuit să fie introdus în scenă Fătuloiu cu alți trei indivizi, care au jurat, să țină atenția publicului trează și îndreptată spre ei, pentru a nu le tece prin cap ideea că nu au ce pune pe masă. Românul, se culcă mulțumit și dacă în loc de mâncare a urmărit la televizor, o bârfă politico-polițistă pe cinste. A trebuit să hotărască imediat, ce este de făcut cu parcarea subterană ce se construia în București, unde după trei săptămâni de săpături, lucrătorii de la parcarea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
au spus amănunțit ce să facem și cum să facem, folosind de fiecare dată cuvenitul ghiont sau șut, pentru încurajare, resemnarea noastră feudală și-a regăsit din nou echilibrul obișnuit. Mijind doar arar ochii, spre stelele drapelului UE, ne-am culcat cu toții pe seculara lipsă de idei, iar sforăitul sonor al destinului nostru nenorocit, s-a auzit de la Atlantic la Urali, dacă nu și mai departe. După ce lumea capitalistă, s-a prăbușit în 2008 în hăul fără fund al crizei mondiale
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
amețise, abia se mai ținea pe picioare, când se întoarseră spre casă. Avea chef să cânte pe drum. Frusinei nu-i plăcu lucrul acesta, îi venea să plângă de ciudă și de rușine; se abținu până ajunseră acasă. Acesta se culcă așa cum era îmbrăcat, ginere. Ea se duse în casa mare, luă fotografia lui George din lada în care își ținea lucrurile cele mai de preț și începu să plângă înnăbușit, să nu o audă nimeni, strângând fotografia la piept
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și de orgoliul său. Plecă imediat lăsând-o cu ochii ațintiți în gol. Frusina nu luase până la vârsta aceea nicio palmă de la nimeni, nici de la tatăl ei.Nu a mai scos un cuvânt. A mers în dormitor și s-a culcat. Petre bău în seara aceea cum nu mai băuse de mult și toată noaptea i-a fost rău, a stat mai mult pe afară și a vomat. A doua zi, Frusina se duse la serviciu. Primarul o văzu tristă. - Te
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
la oraș, să-și găsească ceva de lucru și să-și continuie studiile la seral. Dar cum să-l lase pe tatăl ei singur? Nu știa ce să facă. Se gândi ca după Sf. Mărie să ia o hotărâre. Se culcă în casa mare. Dimineță când se trezi îl văzu pe bărbatul ei că se spală afară la fântână. Ea își văzu de treburi prin curte; dădu drumul la păsări, le dădu grăunțe, mâncare la porc și apoi merse în bucătărie
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
capul în jos: - Doar de două ori s-a întâmplat, acum și o dată când ați fost certată cu el. A venit la mine și mi-a spus că nu mai dormiți împreună și n-a plecat până nu m-am culcat cu el. Promit că nu o să se mai întâmple. V-am făcut să suferiți și îmi pare rău pentru că ați fost bună cu mine și cu copilul meu. Vă rog să mă iertați! Îi luă mâna Frusinei și o sărută
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mai amân și vreau să fii sincer cu mine. De când mă înșeli cu această femeie care a fost la noi, la cules de porumb? - Văd că ai chef de scandal, acum, când nu am băut nimic și sunt obosit. Culcă-te, femeie, mâine avem treabă să băgăm porumbul în porumbar! - Nu vreau să mă culc până nu îmi spui adevărul! Depinde foarte mult de tine, cât ești de sincer! - Frusino, eu nu te-am înșelat cu nimeni și dacă mai
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
femeie care a fost la noi, la cules de porumb? - Văd că ai chef de scandal, acum, când nu am băut nimic și sunt obosit. Culcă-te, femeie, mâine avem treabă să băgăm porumbul în porumbar! - Nu vreau să mă culc până nu îmi spui adevărul! Depinde foarte mult de tine, cât ești de sincer! - Frusino, eu nu te-am înșelat cu nimeni și dacă mai insiști, îți dau un dos de palmă de nu te vezi! Ești nebună, femeie, ce
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de sincer! - Frusino, eu nu te-am înșelat cu nimeni și dacă mai insiști, îți dau un dos de palmă de nu te vezi! Ești nebună, femeie, ce ai? Frusina nu spuse nimic și plecă în casa mare să se culce, hotărâtă că a doua zi să îl părăsească definitiv. Ar fi plecat acum dar nu voia să-l sperie pe tatăl ei fiind o oră destul de târzie. Se duse și se culcă în casa mare, cu poza lui George la
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
nimic și plecă în casa mare să se culce, hotărâtă că a doua zi să îl părăsească definitiv. Ar fi plecat acum dar nu voia să-l sperie pe tatăl ei fiind o oră destul de târzie. Se duse și se culcă în casa mare, cu poza lui George la piept, suspinând de atâta plâns. Petre nu putu să doarmă și veni peste ea. Dădu plapuma la o parte cu intenția de a face dragoste cu ea. Frusina se feri și îi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cât este de lung. Ca un profesor, cu glasul blând, îi explică despre plută, ce rol are: când firul este în apă, pluta se vede la suprafața apei doar jumătate iar când peștele prinde momeala ea se mișcă și se culcă pe suprafața apei, într-o parte, semn că peștele este prins în ac sau se dă la fund cu mișcări repetate. În amândouă cazurile trebuie să ridice undița brusc în așa fel încât peștele să nu scape din ac. “Îl
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
unde îl întâmpină două babe urâte, hâde, cu părul negru crescut peste tot! Îl îndemnă Stelică nerăbdător văzând că profesoara îl asculta binevoitoare: - Hai, hai! Spune Stani! El adaugă după un moment de ezitare: - De îți era frică să te culci noaptea cu ele în pat! Stelică a repetat conștiincios ce auzise, clasa a rămas înmărmurită, nu se mai auzea nici cel mai mic zgomot. Stani râdea pe sub bancă, profesoara s-a făcut roșie ca racul, s-a îndreptat nervoasă spre
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ar fi avut o șansă, numai el este de vină că a ratat-o. De-acum nu o să-i mai pese de nimic, coborâse tristețea peste el, și este puțin spus! Nu știe când a ajuns la cămin, s-a culcat și a dormit greu o oră. Mintea îi alterna într-un abur colorat de durere nelămurită și indiferență ricoșând dintr-un vid intens, poticnindu-se într-un prag nevăzut,impenetrabil pe care nu îl putea doborî niciodată. S-a trezit
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
spre casă; ajuns, îi povestește mamei ce a făcut, pe unde a fost, ce a văzut însă este obosit și-i este somn. - De ce nu mănânci și pe urmă dormi cât poftești? - Am mâncat la unchiul Titi. Merg să mă culc! A adormit greu, fără vise, nu a simțit nici când a venit sora lui de la serviciu însă ea l-a lăsat să se odihnească, nu ca-n ziua precedentă. Când s-a trezit era ora 19. A mâncat în grabă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
flăcău, cu mușchii lui însă ea îl întrerupea repede: - Mai bun este Laur, mai ușurel, mai înalt, mai frumos și văd că nu doarme toată ziua în papuci ca tine când vine de la muncă! Uite Laur, acum< după ce pleci se culcă, mâine dimineață cu greu îl scol să meargă la treabă! - Îți arat eu Laur ! Râdea Paul dar femeia se pornise: - Lasă-l, Laure, în pace, nu-ți face probleme că acuși adoarme și ne facem de cap! - Bine, bine! replica
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Tatăl lui, le spunea că acest grup a fost cuminte și lucid față de altele. Nemțoaicele de la venire erau tot mai insistente. El s-a hotărât să coboare în Constanța cu motivul că îi vine să vomite. - Haideți, mai departe, vă culcați la ele în cameră! - Nu, nu ne simțim bine! Au coborât împreună! A doua seară era pe la Dorna, în Mamaia, petrecărețele erau însoțite de alți tineri. Când erau melodii mai languroase, ieșeau pe ring, strâns îmbrățișați și numai dans nu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
-ntreagă; era împrumutată de la biblioteca locală. Șeful meu se gândea la un serial în cinci parți despre sindromul morții infantile subite. Anual mor șapte sute de mii de sugari, fără nici o cauză aparentă. La fiecare o mie de sugari, doi se culcă, pur și simplu, și nu se mai trezesc. Editorul meu, Duncan, numește fenomenul ăsta „moartea în leagăn“. În legătură cu Duncan, faptele ar fi următoarele: este ciuruit de cicatrice acneice, iar linia scalpului îi e castanie o dată la două săptămâni, când își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zidești cu gânduri moi, În zidul vieții de apoi... Anotimpuri Să fii simplu țăran aș vrea, iubite, Să-mi ari cu plugul arsă, inima, În primăvară să arunci semințe Ca-n toamnă să avem ce aduna. În iarnă, să mă culci în pat de paie, Să mă aduni ca pe un pui la piept Și dragostea ne fie o văpaie, Iar vorba ne conducă înțelept. În vară să mă treci râul pe brațe Și să te țin ușor după grumaz, Să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
băută cu vin vedeți eu nu pot învăța fără oameni când deschid ochii mă prelungesc în aer și cânt fir de iarbă vedeți nici o față de masă nu a putut acoperi femeia cu pantofi roșii și nici cojile genunchilor n-au culcat-o în fisuri ea dansează în miezul zilei cu mâna stângă așterne grădini cu dreapta deșiră cuvinte și toată muzica i se alintă în respirație ca o nouă dragoste mai albă ca laptele și ce putere ține în veșmintele ei
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
O poruncă divină i-a arătat sufletului meu, anul trecut cum să picteze cuvinte simple, în poezie. Am fost o frunză în bătaia vântului, am devenit cu timpul o trestie plăpândă, acum doar TRĂIESC. </biography> Testament Când soarele mă va culca în florile de tei, iar noaptea mă va ține-n veci de mână, din trupul meu să faceți cenușă pentru zei și s-o ascundeți într-un ochi de lună. Când lacrimile-mi vor secătui privirea, iar zâmbetul îmi va
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
iubim ! Să ne unim în frenezia dansului cu marea, când pe nisip se zbat sclipiri rupte din stele, să dezgolim din soare depărtarea și să clădim din dragoste castele. Să dezghețăm din valuri de cristal iubirea, când noaptea s-o culca peste nisip și să ne pierdem în dezmierdări cu marea, care ne cheamă de dincolo de timp, În scoicile din adâncimi să ne ascundem, să nu ne-audă vântul când doinim, cântul viorilor în mare să-l închidem să nu ne
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]