8,208 matches
-
s-a aprobat ca filmările să se desfășoare la Moeciu, Zărnești și Baia/Babadag - Tulcea. Regizorul acestui film a fost desemnat Mircea Veroiu, primul film din serie fiind regizat de Dan Pița. Scenograful Nicolae Drăgan a realizat schițele și construcția decorurilor în proporție de 50%, iar apoi a plecat în străinătate, lucrul la film fiind preluat de asistentul său, Nicolae Șchiopu. Rezultatul a fost un „orășel arătos și bogat”, în care personajele poartă costume pitorești realizate de Hortensia Georgescu. Filmările au
Artista, dolarii și ardelenii () [Corola-website/Science/319419_a_320748]
-
fiind una dintre cele mai vechi și mai frumoase biserici de lemn din Oltenia. Structura veche este nealterată și păstrează ferestre bifore originale, dintre puținele care se mai văd la vechile noastre biserici. Se distinge în mod cu totul deosebit decorul sculptat la intrare și în pridvor, concurând la faima sculpturii în lemn tradiționale din Gorj. Pisania cu semnăturile de meșteri și datarea din 1683-84 constituie un valoros izvor documentar. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004
Biserica de lemn din Slăvuța () [Corola-website/Science/319446_a_320775]
-
Crișanei. Important este astfel, în primul rând, faptul că decorația interioară veche se păstrează, aproape peste tot, începând din altar și până în spațiul de acces în turnul înalt, în forma sa originală. În al doilea rând, atrage luarea aminte complexitatea decorului, în speță a iconografiei, întru totul conformă cu ținuta exemplară tradițională a comunității ortodoxe din Homorogul Român. În al treilea rând, importanța picturii o dă prestanța autorului ei, zugravul bisericii din Homorog fiind unul din cei mai importanți, dacă nu
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Homorog () [Corola-website/Science/319471_a_320800]
-
În acest sens stă mărturie anul 1770, înscris pe fragmentele de pictură veche, mai bine păstrată pe bolta naosului. Cam în aceeași perioadă, frații Gribu au plătit Icoanele Împărătești destinate lăcașului. În aceste condiții, anul 1862 săpat pe ancadramentul cu decor sărăcăcios al intrării de pe latura de sud, indică numai una dintre etapele importante de reparații. În acel an a fost mărită construcția, spre vest și a fost adăugată prispa, pe latura de sud. Din punct de vedere constructiv absida prezintă
Biserica de lemn din Turdaș () [Corola-website/Science/315926_a_317255]
-
se pot achiziționa numeroase articole din sticla pe care compania le produce în mod constant. Gama de produse comercializate sunt suflate manual, color, decorate și gravate: pahare cu/fără picior, vaze, carafe, decantere, boluri, doze, bomboniere și alte articole de decor. De asemenea, în cadrul magazinului online există opțiunea de personalizare a obiectelor din sticlă comandate. Utilizând tehnici precum: pictura pe sticla, decalcomania, gravura și șablarea, Sticla Turda oferă posibilitatea clientului de a achiziționa un produs unic. Implementarea și lansarea magazinului sticlaturda
Sticla Turda () [Corola-website/Science/318971_a_320300]
-
Iași. Regizoarea a optat să reducă întregul text la momentele de maximă intensitate (ideea de dragoste de dincolo de lume), concentrând întregul univers al piesei doar la apariția și reacțiile domnișoarei Christina. Spectacolul avea loc într-un spațiu cu memorie, cu decoruri preexistente și lumină difuză. Personajul își făcea apariția printr-un efect optic de dincolo de o oglindă dreptunghiulară cu ramă, apropiindu-se treptat de spectatori și apoi retrăgându-se violent în lumea ei. Criticul Ștefan Oprea îl numea „un spectacol teatral
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
o pălărie mare, o rochie într-o combinație de albastru, maro și cărămiziu, o umbreluță. Figura personajului este una tristă, contrastând cu silueta în aparență liniștită. Fundalul este format din câmpia dunăreană, atinsă de arșiță, și conacul familiei, schițate rudimentar. Decorul natural este prezentat în amurg, culorile închise (roșu și negru) dându-i un aspect sumbru ce ilustrează spațiul temporal nocturn în care apare personajul. Contrastul între serenitatea domnișoarei Christina și decorul apăsător exprimă starea de tristețe a fetei plecată prea
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
dunăreană, atinsă de arșiță, și conacul familiei, schițate rudimentar. Decorul natural este prezentat în amurg, culorile închise (roșu și negru) dându-i un aspect sumbru ce ilustrează spațiul temporal nocturn în care apare personajul. Contrastul între serenitatea domnișoarei Christina și decorul apăsător exprimă starea de tristețe a fetei plecată prea tânără din lumea celor vii și după care tânjește.
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
experimente radicale, în care piese cu subiecte inspirate din istoria luptei revoluționare (greve, proteste etc.) au fost jucate de echipe de artiști proveniți exclusiv din rândurile muncitorilor, care își auto-organizau întreg procesul de producție teatrală - de la alegerea textelor, la construirea decorurilor și manufacturarea costumelor și până la regia colectivă - în maniera foarte asemănătoare cu experiențele anarhiste latino-americane. Experimente similare au avut loc în muzică clasică, prin organizarea unor orchestre anti-autoritare populare - care cântau în spații de lucru ale proletariatului (fabrici etc.), performau
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
alteori de artiști autodidacți. Spectacolele erau prezentate în fața unui public exclusiv muncitoresc, alcătuit din membri ai sindicatului sau organizației anarhiste respective, în număr foarte mare, ajungând uneori la 500 de persoane per-reprezentație (Joffe 2009). Condițiile de productie erau foarte modeste, decorul era minimal - de obicei un fundal pictat, spectacolul se concentra pe text și pe prezenta actorilor. De cele mai multe ori jucau muncitorii înșiși, rareori cu participarea câtorva actori profesioniști dedicați militantismului politic. Pregătirea politică și comportamentul etic în acord cu convingerile
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
responsabil unic și central: o observație corectă a felului în care e construită și lucrează ideologia neoliberală. „Am început să fumăm Marlboro. Totul ca în romanele lui Remarque. Multă vreme am trăit ca-n filme. Magazine noi... restaurante... ca niște decoruri dintr-o altă viață...” (p.165) Efectele strălucitoare sunt înlocuite, mai devreme sau mai târziu, de senzația de izolare și de neputință: „Senzația cumplită de singurătate, de abandonare... O au toți: de la taximetrist la funcționarul din birou, până la artistul poporului
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
regimul sovietic, în mărturia unui fost deținut: ”E ca la teatru. Din sală vezi o poveste frumoasă - scena e curată, actorii sunt străluciți, e o lumină magică, dar când treci în culise... Deodată, în spatele cortinei, sunt resturi de scânduri, cârpe, decoruri pe jumătate vopsite aruncate pe jos... sticle de vodcă goale... resturi de mâncare.. S-a dus povestea. E întuneric... murdat... Pe mine m-au dus în culise... înțelegi?” (p.222 ) Iar acest tip de viziune este în mod cert cel
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
tip de viziune este în mod cert cel coerent cu discursul dominant despre comunism din spațiul românesc, cu componenta sa de detașare emoțională față de tot ce este ”politic” și care susține că artificialul, fantasma, falsul, au fost îndepărtate ca un decor odată cu evenimentele din decembrie 89. Este de subliniat însă că în poveștile din Vremuri second-hand, sentimentul de fals și neverosimil e asociat cu preponderență vieții de după socialism, iar nu celei sovietice, rememorată de cei mai mulți dintre protagoniști într-un cadru afectiv
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
aceea, până în anul morții, în 1965. Scrie romane de tip balzacian (cu intenție polemică evidentă), obiective, la persoana a treia, denumite "dorice", în terminologia lui Nicolae Manolescu din studiul asupra romanului românesc, "Arca lui Noe", începând de obicei cu descrierea decorului caselor, unde are loc acțiunea romanului. "Enigma Otiliei", narează povestea de dragoste nefericită dintre Felix și Otilia, "Cartea nunții" este un roman despre căsătorie, "Bietul Ioanide" și "Scrinul negru" au în centru figura unor intelectuali (arhitectul Ioanide în "Bietul Ioanide
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
și nuvele. Cea mai cunoscută nuvelă a sa este de bună seamă "Ițic Ștrul Dezertor". "Ciuleandra", nuvela sa psihologică cea mai cunoscută, va apărea ceva mai târziu. Romancierul a început să scrie romane realiste, în care acțiunea avea loc în decorul unui sat din Transilvania, Liviu Rebreanu a readus problematica țărănească în centrul atenției lumii literare, prin romanul setei de pământ, "Ion". Subtitlul acestuia era „Glasul pământului, Glasul iubirii” și anunța principalul conflict din text, și a dat unul dintre primele
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Norvegia. În 1978 regizorul se restabilește în Suedia, după clarificarea problemelor cu fiscul. Între 1981 și 1982 este turnat filmul autobiografic "Fanny și Alexander", care câștigă premii Oscar pentru cel mai bun film străin, pentru cea mai bună imagine, pentru decoruri și costume. După acest mare succes Bergman renunță la activitatea de regizor de cinema și se rezumă la cea de scenarist, regizor de teatru și scriitor. Următoarele sale filme sunt produse de televiziune. Filmele sale tratează întrebări fundamentale existențiale de
Ingmar Bergman () [Corola-website/Science/297706_a_299035]
-
fâstâc, iar cea din spate cătrințoi), apoi vâlnic, cămașă sau ciupag cu poale, cârpă de bumbac sau borangic, cojocul și șuba pe timp de iarnă. Ceea ce caracterizează costumul de Gorj este armonia cromatică, tonurile vii de albastru, roșu și alb, decorul variat al vâlnicelor format îndeosebi din motive geometrice ca: romburi, cruciulițe, spirale. Un moment important în evoluția costumului gorjenesc îl constituie apariția portului schilăresc în jurul anului 1900 care adaugă noi piese la costumul tradițional, contribuind la îmbogățirea ornamenticii, a materialelor
Județul Gorj () [Corola-website/Science/296660_a_297989]
-
de o competiție, câștigată de Charles Garnier (1825-1898), un arhitect de 35 ani, pe atunci necunoscut. El va continua să activeze în acest domeniu prin construcția de Monte-Carlo în Monaco. Materiale: Fațada din marmură, coloanele și traversele din fontă. Dimensiuni: Decor Sculptori: Jean-Baptiste Carpeaux (alegoria dansului), Louis-Félix Chabaud, Paul Dubois, Ursin-Jules Vatinelle, Jean-Claude Petit, Louis-Ernest Barrias, Jean-Baptiste Jules Klagmann, Charles-Alphonse Gumery, Jouffroy, Eugène Guillaume, Aizelin, Chapu, Falguière, J. J. Perraud, Évrard, Gruyère, Henri Jacquemart, Mathurin Moreau, François Truphème, Pierre-Louis Rouillard, Hyacinthe-Philéas
Opéra Garnier () [Corola-website/Science/296919_a_298248]
-
împăratului. În spatele casei scenei se afla un foaier destinat numai abonaților. Exteriorul casei scenice reflectă structura ei interioară, concepută astfel încât să asigure reprezentarea operelor moderne la vremea aceea, ca de pildă ‘’Hughenoții’’ de Meyerbeer sau ‘’Faust’’ de Gounod, care necesitau decoruri uriașe și schimbări frecvente de scenă. Frontonul acestui corp arhitectural masiv și cupola sălii de spectacol sunt elementele care predomină vederea de ansamblu, deoarece fațada principală a trebuit să fie concepută respectând dimensiunile reduse ale Pieței Operei. Această fațadă relativ
Opéra Garnier () [Corola-website/Science/296919_a_298248]
-
de înălțimi diferite într-un ansamblu unitar. Pictura de tavan a operei a fost adeseori criticată și în 1964 a sfârșit prin a fi înlocuită de picturile executate de Chagall, care au un efect oarecum straniu în contextul arhitecturii și decorurilor concepute altminteri ca un tot, la finele secolului al XIX-lea.
Opéra Garnier () [Corola-website/Science/296919_a_298248]
-
27 m lățime și conduce la birourile prezidențiale, astăzi cabinetul Președintelui Senatului. În interiorul holului, dispuse simetric față de intrare, sunt două saloane de primire. Originalitatea acestui hol de intrare constă în motivul plafonului care se reflectă ca într-o oglindă în decorul solului, un mozaic inspirat de cel descoperit la Histria și care amintesc de prezența coloniilor grecești antice pe teritoriul nostru. Sala are o suprafață de 625 metri pătrați și este sala în care urmau să se țină ședințele Comitetului Politic
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
și cache-radiatoarele sunt executate de artiști plastici după desenele arhitecților. Fundalul sălii este diferit de restul tratării decorative având panouri complet lambrisate și sculptate în lemn pe care urma să se pună harta României. Covorul prezent în această sală respectă decorul parchetului de stejar colorat în diferite nuanțe precum și modelul candelabrului. Toate covoarele au fost lucrate la Cisnădie din lână, din piese mici și apoi asamblate (cusute) în fiecare sală, corespunzator cu dimensiunea încăperii. În afara celor 60 de scaune prezente în jurul
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
formă octogonală și sunt realizate din marmură albă cu elemente decorative sculptate. Aici a mai fost folosită și marmura roz de Rușchița. Galeria este iluminată natural de 14 ferestre și porți-ferestre. Iluminarea este completată și de 67 lustre din cristal. Decorul ei reia în fiecare latură a Galeriei de Onoare planul Zonei 1 din Palatul Parlamentului. Un element interesant îl reprezintă cele două uși glisante ce separă trei tronsoane. Aceste uși sunt realizate din lemn de stejar, pe schelet metalic cu
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
aproape toată nava centrală este executat de către artiștii plastici cu elemente din aluminiu turnat acoperit cu șlagmetal auriu. Covorul imens (1100 m²) care acoperă toată partea centrală a sălii, a fost proiectat special pentru acest spațiu, având elemente preluate din decorurile sălii. Are o greutate de cca. 3t, drept pentru care e nevoie cam de 35 de oameni pentru a-l desfășura. Nu este expus în permanență, sala fiind foarte des folosită pentru târguri și expoziții naționale și internaționale. La fel
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
Danovski, înființat în 2004 prin reorganizarea instituțiilor existente la acea dată. Constanța este cunoscută și datorită muzeelor sale numeroase: Complexul Muzeal de Științe ale Naturii, compus din șase secțiuni: delfinariu, planetariu, observator astronomic, microrezervație și expoziție de păsări exotice și decor, Acvariul, Muzeul Marinei, Muzeul de Artă Populară, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, Muzeul Mării, Muzeul Portului Constanța și Muzeul de Sculptură „Ion Jalea”. În Constanța se pot găsi exemple de stiluri arhitectonice diverse. Multe imobile decorate, ridicate în perioada
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]