8,674 matches
-
De astă dată pentru totdeauna. Sau, cine știe, poate pentru a fi reînnoit aiurea... A face portretul intim al unei ființe pe care am cunoscut-o de aproape, observă undeva Maurice Maeterlinck, a-l face pentru alții, bineînțeles, ce lucru delicat! Aproape imposibil... "Le personnage authentique et total, ne surgit de l'ombre qu'au contact immédiat de deux vies". Raportându-se la cuvintele aceste, într-o lucrare unde ea însăși încearcă să prezinte imaginea morală a marelui său prieten, Georgette
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ne pare frumos pentru că-l iubim. Și-l iubim, pentru că închide în el tinerețea existenței noastre, cu bucuriile și iluziile ei, adică tot ce prețuim mai mult. (Trecutul e totdeauna "tinerețe", oricare ar fi epoca din care-l privim.) În delicatele sale Reisebilder, Heine povestește cum, într-o seară, asistând la reprezentațiunea piesei lui Dumas La Tour de Nesle, s-a întâmplat să aibă în fața sa o tânără persoană care purta o capelină roză. Dac-am fost în stare să suport
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
volum Pag. 3. Bolta de intrare a turnului din fața bisericii Bărboi. Aleasă ca frontispiciu al acestei cărți, ea ar forma intrarea imaginară în Orașul amintirilor și umbrelor pe care paginile următoare îl evocă. (Foto-Regal, Iași) Pag. 15. Dealul Cetățuei, cu delicata siluetă a bisericii. Vedere luată dincolo de raza orașului. (Foto-Regal, Iași) Pag. 17. Mitropolia veche. Înălțată prin grija mitropolitului Gavriil Calimah, în anii 1760-1762, în imediata apropiere a bisericii metropolitane Stratenia, de care o despărțea un zid acum dispărut, ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
să merg drept nu numai la Sfânta Jertfă, ci de-a lungul întregii zile pentru a fi vizitat. Acest lucru se potrivea cu ceea ce întrevedeam zilele trecute din astfel de înțelegeri și din altele asemenea, atât de multe și de delicate, încât nu aflu nici memorie, nici înțelegere pentru a le spune și lămuri. A ZILEI 18. Joi ș3 aprilieț - Fără lacrimi înainte de liturghie, nici în timpul ei, nici după; o dată terminată liturghia mă aflam mai mulțumit fără ele, și mai mișcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
consolare și dezolare (316-317)3 și despre adăugiri (73-90). 7. A șaptea. Cel care propune exercițiile, dacă vede că cel care le primește este dezolat și ispitit, să nu se poarte cu el aspru sau cu răceală, ci blând și delicat, îmbărbătându-l și întărindu-l pentru a merge mai departe, vădindu-i vicleniile dușmanului firii omenești și ajutându-l să se pregătească și să se predispună pentru consolarea ce urmează să vină. 8. A opta. Cel care propune exercițiile, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
planul lui perfid; astfel, cu ajutorul acestei experiențe cunoscute și înțelese, să se păzească de acum înainte de înșelăciunile sale obișnuite. 335. A șaptea. Acelora care înaintează din bine în mai bine, îngerul cel bun le atinge sufletele într-un mod blând, delicat și tandru, ca un strop de apă care intră într-un burete; iar cel rău atinge înțepând, cu tumult și neliniște, ca atunci când picătura de apă se izbește de piatră; în schimb, pe cei care înaintează din rău în mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pe casa scării. Fără să poată auzi ceva se răzgândi și fugi în pat lângă copii. Se zgribuli din cauza frigului din ea, afundându-se tot mai mult în spatele lor. Cu brațele ca două aripi le cuprinse trupurile lor mici și delicate. Valentin obișnuia să vină la ore târzii acasă. Ea nu avea nevoie de cuvinte, de explicații și argumentări. Pur și simplu îi displăcea în totalitate comportamentul său. Consecințele aveau să apară mai târziu. Dar cu ce preț? Cine va suferi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se poate trăi între aceste două sentimente opuse, dar așa stăteau lucrurile. Deseori se gândea la o despărțire rapidă, curată și pentru totdeauna. Nu voia să simtă durere sau lacrimi pe obraz. Moartea iubirii lor omora în taină și sufletul delicat. Nimeni nu-i putea trage la răspundere. Fiecare se considera victimă. Niciunul din ei nu avea să știe cât de mult se iubiseră în taină și cât de mult se urâseră. Locul pe care stătuseră de atâtea ori împreună era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
rămână la ea, el acceptă bucuros. Leon îi zâmbi politicos și se comportă la fel de deschis și prietenos ca prima oară când o văzuse. Ea își mușcă buzele roșii ca petalele unui mac, iar ochii îi trădau stânjeneala provocată de situația delicată în care se afla. Era anotimpul în care se găseau cele mai gustoase legume și cele mai mirositoare flori. Ori de câte ori simțea parfumul proaspăt din grădina plină cu flori, sufletul ei îi răspundea plăcut ca un ecou în mijlocul pădurii. Soarele își
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
generozitatea lui, iar Cosmin îi rămase prieten pentru totdeauna. Tipul care-l invitase pe Alin avea o aliură plăcută, zâmbitoare cu care i se adresă: - Am auzit că ești un tip formidabil și că știi să deții controlul unei situații delicate. Vreau, dacă este cu putință să cunosc și eu această latură a ta, să mă pui și pe mine la încercare. Vreau să trăiesc această experiență cu tine, mi-ar plăcea foarte mult. Ce spui tinere, accepți să jucăm o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mult mai multe decât își închipuise. Învățase școala vieții și chiar și limbi străine pe care le vorbea cursiv fără probleme. Își făcuse planuri pentru a începe o nouă viață. Prefera femeile frumoase cu un spirit ager și pe cele delicate și surâzătoare cu un aer încărcat de promisiuni. Auzind anunțul făcut în stația C.F.R. se ridică numaidecât și coborî cu toate bagajele exclamând: - Oh, Doamne! Ce bine c-am ajuns pe pământul natal. Nici unde nu-i mai bine ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
deschise și-n fiecare dimineață va fi primăvară în inima ta. Deodată o cuprinse pe Nicole o încântare încât sângele îi năvălea dezordonat, alergând din toate părțile spre inimă. Dragostea biruise lupta cu ea, iar acum corpul ei fragil și delicat se supunea cedând centimetru cu centimetru. Își atârnă mâinile de gâtul lui simțindu-se ca și când ar fi câștigat o competiție. Era mai fericită, mult mai îndrăgostită, iar glasul ei vibra în frânturi de fraze zicând: - Te iubesc! Te iubesc și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lor era ocupată cu altceva, nu le scăpă din vedere o pădure care arăta că ieșise din iarnă, iar acum după ce fusese scăldată de acea ploaie a primăverii, frunzulițele ei erau deschise la culoare și imature. Lumina amurgului distingea liniile delicate ale munților din zare. Priveliștea aceea era ca atunci când se naște un copil, iar lumea se umple de speranță. Le transmitea o energie pozitivă. Jean se aplecă puțin peste fereastră, ca și cum ar fi vrut să mai vadă silueta fetei pierdute
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sugestiilor, cu greu poate fi reproșat indeciziei, ci mai curând discreției și, cum spunea cronica din Variety, bunului-gust. riscul unei telenovelizări di granda, cum am văzut și din păcate vom mai vedea în filmul autohton... Iată însă că un film delicat și sensibil, cum l-au descris mai toți comentatorii, inclusiv cei străini, este acuzat că nu țipă, că nu arată mai mult și că nu-și pune poalele-n cap ! “i încă de unul dintre comentatorii cei mai delicați și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
film delicat și sensibil, cum l-au descris mai toți comentatorii, inclusiv cei străini, este acuzat că nu țipă, că nu arată mai mult și că nu-și pune poalele-n cap ! “i încă de unul dintre comentatorii cei mai delicați și sensibili pe care-i avem în critica noastră. Sincer, nu mă așteptam la asta. Nu pentru că Legături bolnăvicioase ar fi un film perfect (evident, nu e), ci pentru că, cernând cu grijă și fără parapon, descoperi că are mai multe
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
înfuriată de ce s-a discutat acolo și s-a purtat cu mine urît sub influența stării de nervozitate. Adevărata Brîndușa este cea de acum : politicoasă și plină de zîmbet. Poftiți, vă rog! îmi spune Brîndușa, întinzîndu-mi dosarul cu un gest delicat, de parcă mi-ar fi oferit o floare. Mergeți la etajul întîi, să vă semneze președinta comitetului sindicatului, apoi unul din directori. Mă ridic, iau dosarul, mulțumesc, înclinîndu-mi totodată capul și ies, închizînd ușa cu grijă, să n-o trîntesc. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de bine că vorbele fetei ajung la înțelegerea mea de departe, în timp ce gîndul continuă să stea legat de aceleași lucruri omenești, primordiale. Oare cum o fi sărutînd fata asta?", mă întreb, dar imediat îmi dau seama că nu sînt deloc delicat în gînduri, mai ales acum, la numai cîteva minute după ce am simțit că mă prăbușesc. Mulțumesc celor din birou pentru bunăvoință și ies. Afară, vîntul sfîrșitului de iarnă suflă cu putere. Îmi aranjez fularul la gît și-mi trag mănușile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
palma stîngă. Și totuși, îi spun lui Vlad, oprindu-mă în fața lui, să ne gîndim, poate... Încearcă să te gîndești și tu, poate-ți vine vreo idee. Degeaba, surîde Vlad. Mie, de obicei, ideile îmi vin în alte împrejurări, mai delicate... Știu! exclam eu, înfuriindu-mă iar. Mi-ai spus acum vreo doi ani: te umpli de idei cînd ești cu vreo femeie!... Cunoști altfel de muze? mă întreabă rîzînd. Ascultă, Vlade, îi spun furios, oprindu-mă în fața lui, ce-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dacă se poate. Don Șef termină țigara, o aruncă pe fereastră, își aprinde alta, apoi întoarce privirea spre mine: După ședința din sala de consiliu, Brîndușa m-a chemat la ea în birou. Mi-a spus că situația este foarte delicată. M-a întrebat dacă sînt sigur că nu sînteți beat, i-am spus că-s sigur, și m-a pus să-i povestesc exact cum v-am găsit. I-am spus: v-am întîlnit cînd coborați din lift, ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o tenacitate afurisită, de «olteancă», și amânări, da, exact, parlamentări: 1. când am câștigat [destul] pentru a avea, pentru copil, camera lui și guvernanta; 2. când am avut o casă a noastră etc.“) (Doina Jela, op. cit., p. 115). Fetița, frumoasă, delicată, scăpărător de inteligentă și veselă, a însemnat pentru mama ei „splendida compensație a celor ce nu am avut, sau am avut cu excesivă parcimonie, întotdeauna“. Anul 1929 îi găsea pe toți trei la Paris, însă circumstanțele voiajului nu erau deloc
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ar întâmpla). Pe primele le-am redat prin aldine, iar pentru cele din urmă am păstrat maniera expeditoarei, adică scrierea exclusiv cu ma juscule. Titlurile cântecelor apar între ghilimele când au fost în limba română în original. O altă problemă delicată o constituie scrierea cu majusculă, în mod excepțional, a unor forme ale pronumelui personal: „Tu“, „pe Tine“ etc. Fiind relevante pentru raportarea psihologică a expeditoarei la cele scrise, le-am păstrat ca în original și le-am semnalat ca atare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mine; și eu sunt o curajoasă și-am dat dovada: făgăduiește-mi că nu te vei chinui cu cafard-uri și nostalgii. Fii plină de încredere. Eu am o imensă încredere în tine, iubirea mea cea mare. Mamina te sărută, delicat și trist II 24 noembrie 1947, luni De dimineață am fost la școală patru ore; cam obositor și dur. M’am întors acasă și am reluat compresele reci; când a venit Mihai m’a găsit legată pe sub bărbie; vream să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
voi sunteți izolați acolo, scrisorile nu vă pot ajunge; trenurile voastre nu merg: formidabilă această putere a muncii care nu mai vrea să mai muncească. Dar țip egoist: Dar noi, noi două? De ce să ni se taie firul subțire și delicat al mirajului cuvintelor scrise? 1 decembrie [1947], luni [...] Sunt așa de fericită, în desperarea mea, că te am pe lume, că exiști, că ții atât la mine. Ți-am mai scris, cred, că ești splendida compensație a celor ce nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să plec la mama lui Mircea [Eliade]. Cum voi ajunge până acolo? Îți pot spune: La fin à ce soir. Îți întind cu ochii umezi botul meu de câine bătrân și bătut. Mângăie-mă cu mânuța ta cu degete lungi și delicate. Mama II 2 ianuarie [1948], sâmbătă, ora 8 dimineața [...] Înțelegi, Mica, dacă lucrurile s-ar fi petrecut înainte de război, aș fi venit să te văd... dar așa, îi spun inimii mele: Poți să crăpi, na, că n-ai s-o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
curând. Dar ce visuri nebune mi-am putut face: mă închipuiam coborând din avion fără să-ți fi dat de veste, m-aș fi dus la Greg sau la Christiane, sau la Georges, ca să încerc să te previn în mod delicat și, după câteva minute, am fi plecat amândouă, reîncepând minunatul poem al vieții noastre întrerupte. Dar probabil, dar cu siguranță va trebui să continuăm porunca destinului: ispășirea pentru vina de a ne fi creat una pe alta, de a ne
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]