9,091 matches
-
gândire negativă), învățarea unor tehnici de relaxare și concentrarea asupra prevenirii recidivei. În plus, sesiunile terapeutice individuale se vor concentra și asupra factorilor de stres psihosocial (familie, copii de aceeași vârstă) și a tratamentului comorbidităților (cum ar fi anxietatea sau depresia). Programele cognitiv-comportamentale se pot aplica individual sau în grup și, de multe ori, presupun și implicarea familiei. Intervențiile în cadrul familiei Minuchin și colegii săi (1978) au pus la punct mai multe tehnici de lucru cu familiile anorexicilor. Cele mai prețioase
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
nu reprezintă aceeași amenințare medicală ca și anorexia, efectele sale secundare pe plan medical trebuie urmărite. Antidepresivele (inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei), cum ar fi fluoxetina (Prozac), pot fi un adjuvant eficient în tratamentul bulimiei deoarece atenuează simptomele de depresie, îmbunătățesc dispoziția și reduc nevoia de a recurge la episoade de hiperfagie (Bezchlibnyk-Butler & Jeffries, 1997). Terapia cognitiv-comportamentală Gândirea dezadaptativă - care constă, de pildă, în asocierea stimei de sine reduse cu aspectul fizic - poate fi ameliorată prin aceleași metode cognitiv-comportamentale ca
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
stare de un distres pronunțat. Spre deosebire de anorexie sau bulimie, în acest caz, excesul alimentar nu este urmat de strategii compensatorii (vărsăturile autoprovocate, laxative, înfometare sau exercițiu fizic în exces, însă este însoțit de aceleași sentimente de vinovăție, stânjeneală, dezgust și depresie. Eventuala includere a existenței unui comportament de compensare (de pildă, purgarea ocazională) printre criteriile de diagnostic ale acestei categorii este un subiect controversat. Deloc surprinzător, episoadele frecvente de hiperfagie neînsoțite de eliminare pot determina probleme de greutate, inclusiv supraponderabilitate și
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
categorii este un subiect controversat. Deloc surprinzător, episoadele frecvente de hiperfagie neînsoțite de eliminare pot determina probleme de greutate, inclusiv supraponderabilitate și obezitate. Debutul se situează, de obicei, la sfârșitul adolescenței sau la începutul vârstei adulte. O comorbiditate frecventă este depresia. Tulburări de nutriție în prima copilărie După cum menționam la începutul acestui capitol, informațiile privind tulburările de nutriție sunt prezentate în două secțiuni separate ale DSM-IV-TR (APA, 2000): tulburări de nutriție cu debut în copilărie sau adolescență (anorexie nervoasă și bulimie
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
experimentare la abuzul habitual și compulsiv suferă adesea și de alte tulburări și prezintă factori de risc asociați (care vor fi discutați pe scurt). Mulți dintre copiii și tinerii care consumă substanțe psihoactive suferă și de alte afecțiuni, printre care: depresia, anxietatea, tulburările de comportament disruptive, tulburările comportamentului alimentar și ADHD. În numeroase cazuri ADHD, depresia și abuzul de substanțe psihoactive se asociază (Kaplan, 1998). Informațiile furnizate de „Studiul național privind comorbiditățile” au pus în evidență faptul că indivizii cu tulburări
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de risc asociați (care vor fi discutați pe scurt). Mulți dintre copiii și tinerii care consumă substanțe psihoactive suferă și de alte afecțiuni, printre care: depresia, anxietatea, tulburările de comportament disruptive, tulburările comportamentului alimentar și ADHD. În numeroase cazuri ADHD, depresia și abuzul de substanțe psihoactive se asociază (Kaplan, 1998). Informațiile furnizate de „Studiul național privind comorbiditățile” au pus în evidență faptul că indivizii cu tulburări anxioase sunt de două până la trei ori mai expuși riscului de a începe să consume
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
droguri, inclusiv al alcoolului și a marijuanei. În condiții de stres și tensiune deosebite, mulți oameni apelează la automedicație pentru a se liniști. Această afirmație este susținută și de studiile conform cărora persoanele care abuzează de substanțe psihoactive suferă de depresie și anxietate accentuate. Perspectiva socioculturală Tinerii ai căror familii și colegi aprobă consumul de băuturi alcoolice, precum și cei cu familii neafectuoase și stresante sunt mai expuși riscului de a deveni alcoolici. Într-un studiu longitudinal care urmărea evoluția a aproximativ
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
aceștia acționând la niveluri diferite. Pe plan personal, ereditatea (un părinte alcoolic) poate să sporească riscul de consum de substanțe psihoactive atunci când crește presiunea din mediu. De asemenea, s-a stabilit că există o legătură între stima de sine scăzută, depresie, anxietate și problemele de atenție și gradul de risc de abuz. Relațiile cu persoane de aceeași vârstă care consumă substanțe psihoactive și domiciliul în cartiere în care acestea din urmă sunt ușor accesibile constituie, la rândul lor, factori de risc
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
retardarea mintală este mai puțin frecventă și apare în general în forma ușoară. Comorbidități pot fi problemele de atenție, tulburările afective, tulburarea obsesiv-compulsivă și sindromul Tourette. Multe dintre persoanele cu sindrom Asperger suferă și de ADHD și sunt vulnerabile la depresie. Autismul se asociază adesea cu probleme neurologice - de exemplu, EEG neregulată - și, în circa 25% din cazuri, cu convulsii (APA, 2000). Etiologie La sfârșitul anilor 1960, se considera că autismul se datorează atitudinii reci și lipsite de afecțiune a mamei
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
puțin pronunțate (Bailey, Phillips & Rutter, 1996). Până acum, nu au fost identificate genele responsabile de apariția autismului, însă s-a constatat că în aceasta este implicat neurotransmițătorul serotonină. Totuși, spre deosebire de cazul altor tulburări în care nivelul de serotonină este scăzut (depresie, tulburare obsesiv-compulsivă), aproximativ 25% dintre autiști au un nivel ridicat de serotonină (Klinger & Dawson, 1996). Atenție Riscul de autism și incidența acestei tulburări sunt mai mari în familiile care au un copil cu sindrom Asperger, iar riscul de apariție a
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
care străinii le ridicau atât de mult în slăvi, "strălucesc, scrie ea, ca niște pietre scumpe într-o stridie putredă"104. Anaïs este atât de afectată de climatul decadent din Paris, încât suferă mai bine de un an de o depresie gravă. Melancolia sa este alimentată de schimbările pe care le observă la soțul său. Se teme să nu-l piardă "din cauza altor bărbați, a tovărășiei lor vulgare, din cauza băuturii sau a vreunei femei". Cu toate acestea, treptat scriitoarea ajunge și
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de celălalt, însă Bud, "exasperat" de castitatea lui Deanie, sfârșește prin a se îndepărta de ea și a ieși cu alte fete, care "știu cum stau lucrurile". Este mai mult decât poate îndura Deanie, aceasta cufundându-se într-o îndelungată depresie nervoasă, care o ține departe de lume doi ani și jumătate. Când iese din azilul psihiatric, se grăbește să-l reîntâlnească pe Bud, dar descoperă că acesta era însurat și avea doi copii... Philippe Labro evidențiază în L' Étudiant étranger
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
gura ei, mărginită de două buze frumoase, știe să fie și "cavitate căscată", umedă și lunecoasă... Tânărul se îmbolnăvește și el, la capătul nopții acesteia de coșmar. Odată ajuns acasă, este doborât de o gripă subită, agravată de o adâncă depresie psihică, care îl obligă să stea la pat vreme de trei zile. Suferă de asemenea de o ""glosită severă", o inflamare a suprafeței limbii, de origine traumatică", agravată de multiplele "bacterii, viruși și felurite toxine", care proliferaseră în timpul celor "cinci
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în ciuda temerilor lor, se va produce un dezastru. Persoanele cu tulburări anxioase cronice sînt extrem de sensibile la stres și se supără sau se neliniștesc foarte ușor. Ele pot avea și simptome derivate, specifice altor tulburări anxioase sau altor tipuri de depresie. Știu asta și își imaginează, de obicei, că ele însele, personalitatea sau temperamentul lor reprezintă cauza tulburării de care suferă. Dîndu-și seama că au o predispoziție spre anxietate și că nu sînt capabile să o gestioneze, ele neagă sau scapă
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Capitolul prezintă, de asemenea, metodele de diagnostic și de evaluare, precum și epidemiologia bolii și serviciile medicale disponibile. Un model al anxietății Curba Yerkes-Dodson Gravitatea tulburărilor anxioase este deseori subestimată, deoarece teama este, de obicei, un sentiment normal, util și protector. Depresia, pe de altă parte, este rareori bagatelizată, fiindcă nu are aproape niciodată vreun efect benefic, ba de multe ori se dovedește chiar periculoasă. Ideea de inutilitate a anxietății este extrem de importantă în managementul tulburărilor anxioase. Mulți pacienți s-au obișnuit
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
că reacția la stres este legată (coeficient de 0,7) de tulburările anxioase și depresive prezente și viitoare. Nevroza este, fără îndoială, un indicator extern al anumitor trăsături fundamentale de personalitate care determină apariția anxietății sau a altor simptome ale depresiei. Există așadar o puternică relație între nevroză și tulburările anxioase (Brown et al., 1998). Pacienții care suferă de atacuri de panică și agorafobie, de fobii sociale, de TOC sau TAG obțin, de obicei, punctaje mai ridicate decît deviația standard de la
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
ori locul controlului, nu face distincție între aceste afecțiuni (Andrews et al., 1993b). Factorii de vulnerabilitate Duncan-Jones (1987) a urmărit un eșantion de indivizi adulți timp de un an; folosind tehnicile de modelare structurală, a descoperit că 70% dintre fluctuațiile depresiei și anxietății pot fi cel mai bine explicate cu ajutorul unor factori stabili, caracteristici fie mediului înconjurător, fie personalității individului. Cercetătorul a ajuns la concluzia că nevroza determină variația într-o proporție de 44%, diferența de 26% fiind justificată de diverși
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Figura 2.2 indică relația dintre variabila latentă a vulnerabilității la boală, măsurată aici în funcție de nevroză și locul controlului, și variabila latentă a bolii, măsurată în funcție de persistența unui diagnostic de nevroză pe toată durata vieții și simptomele de anxietate și depresie înregistrate de patru ori într-un interval de 16 luni. Pentru că cei trei factori ai vulnerabilității (anxietatea ca trăsătură de personalitate, locul controlului și stilul defensiv) sînt intercorelați, trebuie să existe o întrepătrundere între domeniile acoperite de fiecare chestionar (Andrews
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
consecințele nevrozei, fie că toate aceste variabile reflectă un tipar comun al structurii neurologice. Am folosit corelații canonice pentru un grup de adolescenți, pentru a estima importanța relativă a acestor trei factori în determinarea relativă a simptomelor de anxietate și depresie, și am obținut următoarele valori: nevroza 0,6, locul controlului 0,2, stilul defensiv 0,3 (Andrews et al., 1993a). Rolul acestora în stabilirea cronicității odată ce un pacient este diagnosticat cu o tulburare anxioasă poate fi, desigur, diferit. Incidența altor
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
dea rezultate și în cazul său. În fine, dacă tulburarea anxioasă se subordonează afecțiunii asociate, atunci tratamentul primeia este esențial. Comorbiditatea cauzată de factori comuni de vulnerabilitate Susținerea unui model general al tulburărilor anxioase sau al celor de anxietate și depresie nu este convingătoare în momentul în care acest model depinde exclusiv de datele furnizate de eșantioanele generale de populație. Există o percepție comună, cel mai probabil neîntemeiată, conform căreia persoanele care solicită tratament pentru tulburările anxioase sînt cumva diferite (cu excepția
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de pacienți incluși în eșantionul clinic au întrunit criteriile necesare diagnosticării cu atacuri de panică și agorafobie, iar incidența celorlalte tulburări a fost, de asemenea, considerabilă. 86% dintre subiecți avuseseră pînă atunci simptome caracteristice altor afecțiuni legate de anxietate și depresie. Comorbiditățile din cele două eșantioane de persoane care au întrunit criteriile de diagnosticare cu atacuri de panică și agorafobie au fost comparabile, ambele grupuri obținînd o medie de 1,8 diagnostice de boli nervoase, pe lîngă tulburarea de care sufereau
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
anxioase și depresive întîlnite de-a lungul vieții subiecților din cele două eșantioane. Rezultatele sînt prezentate în figura 2.3. Asocierea este semnificativă în ambele cazuri: cu cît sînt mai mari punctajele acestor unități ce măsoară vulnerabilitatea la anxietate și depresie, cu atît mai bogat este istoricul bolilor. Subiecții din eșantionul clinic au obținut punctaje de vulnerabilitate mult mai ridicate pentru un istoric de boală dat, ceea ce poate indica faptul că apariția bolii la o persoană cu o personalitate vulnerabilă poate
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
20% ale rezultatelor în decurs de 15 ani. Acest efect nu s-a păstrat și în cazul pacienților care sufereau de psihoze afective. Considerăm că aceste rezultate susțin importanța trăsăturilor de personalitate ca determinanți ai apariției și cronicizării anxietății și depresiei. De asemenea, ele reprezintă un motiv în plus de a recomada să se țină seama de trăsăturile de personalitate, dacă programul de tratament vizează mai mult decît vindecarea unui singur episod al bolii. Informațiile obținute de pe urma acestei metode de investigare
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
crescută în rîndul celor văduvi sau divorțați (OR = 1,9) sau necăsătoriți (OR = 1,4) și mai puțin crescută în rîndul celor care urmează studii aprofundate sau sînt încadrați deja în cîmpul muncii (OR = 0,6). Corelațiile demografice în cazul depresiei au fost identice. Aceste tulburări, de obicei, debutează timpuriu. Vîrsta medie de declanșare a fobiilor specifice este cea a copilăriei, pentru fobiile sociale și TOC la mijlocul și, respectiv, spre sfîrșitul adolescenței , iar pentru panică, agorafobie sau anxietate generalizată undeva între
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
reușeau acum să-și accepte și să-și controleze problemele. Rezolvarea structurată a problemelor, așa cum a fost caracterizată de Zurilla și Goldfried (1971), s-a dovedit mai eficientă decît terapia de grup sau metoda listei de așteptare pentru pacienții cu depresie unipolară. Eficiența rezolvării problemelor a fluctuat în funcție de reducerea depresiei pe termen lung sau scurt și de internalizarea locului controlului (Nezu, 1986). Salkovskis și colaboratorii săi au arătat că această tehnică, prin comparație cu tratamentul obișnuit, s-a dovedit benefică pentru
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]