8,270 matches
-
trei domenii principale de organizare a guvernământului, din moment ce acestor domenii trebuie să li se dea un răspuns în toate sistemele de guvernare. În cazul în care constituțiile nu oferă un răspuns, acesta va fi dat de practica vieții politice. Structura executivului În primul rând, ele trebuie să specifice cum trebuie organizată luarea deciziilor la nivel central. Este executivul o piramidă cu o persoană în vârf, sau este un grup care împărtășește responsabilitatea în ansamblu? Problema este strâns legată de anumite perspective
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în toate sistemele de guvernare. În cazul în care constituțiile nu oferă un răspuns, acesta va fi dat de practica vieții politice. Structura executivului În primul rând, ele trebuie să specifice cum trebuie organizată luarea deciziilor la nivel central. Este executivul o piramidă cu o persoană în vârf, sau este un grup care împărtășește responsabilitatea în ansamblu? Problema este strâns legată de anumite perspective privind cea mai bună metodă de a obține o acțiune atât rațională, cât și grabnică; este de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
obține o acțiune atât rațională, cât și grabnică; este de asemenea strâns legată de rolul crucial al conducerii în sistemele politice. Ideile au diferit semnificativ, atât referitor la principii, cât și la operaționalizare. Conducerea monarhică se baza pe principiul că executivul trebuie să aibă în frunte un singur conducător: unele constituții au moștenit această tradiție; altele au proclamat ca executivul să fie colectiv. Primul principiu a dus la o varietate de forme de conducere prezidențială, în timp ce al doilea a rezultat în
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sistemele politice. Ideile au diferit semnificativ, atât referitor la principii, cât și la operaționalizare. Conducerea monarhică se baza pe principiul că executivul trebuie să aibă în frunte un singur conducător: unele constituții au moștenit această tradiție; altele au proclamat ca executivul să fie colectiv. Primul principiu a dus la o varietate de forme de conducere prezidențială, în timp ce al doilea a rezultat în diverse tipuri de guvernare prin comitete, cea mai cunoscută și poate cea mai eficientă în acest sens fiind guvernarea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
unor lideri sau, mai simplu, printr-o serie de împrejurări. Reprezentarea Al doilea domeniu de care se preocupă organizarea guvernământului este reprezentarea, cu alte cuvinte structura și puterile legislativelor sau parlamentelor. Din moment ce constituțiile au urmărit de obicei să limiteze puterile executivului, cel puțin în principiu, ele au încercat, în mod firesc, să introducă (sau să consolideze) principiul reprezentării. Caracteristicile legislativelor și parlamentelor sunt prin urmare o parte centrală a documentelor constituționale. Totuși, și aici, atât principiile cât și operaționalizarea variază de la
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
atât principiile cât și operaționalizarea variază de la o lege de bază la alta. Poate cea mai importantă (și cu siguranță cea mai cunoscută) distincție este aceea între sistemele bazate pe separarea puterilor și sistemele parlamentare. În primul tip, legislativul și executivul sunt alese separat, în timp ce în al doilea, guvernul are nevoie de încrederea parlamentului pentru a rămâne în funcție, deși guvernul are voie să apeleze la popor prin dizolvarea camerei. Unele constituții au propus și un alt model, în care camera
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în funcție, deși guvernul are voie să apeleze la popor prin dizolvarea camerei. Unele constituții au propus și un alt model, în care camera numește guvernul, dar nu poate fi dizolvată de către acesta, însă acest sistem a șubrezit într-atât executivul încât s-a dovedit în general nefuncțional. De fapt, relațiile dintre executiv și legislativ au diferit adesea în realitate de ce sugerau modelele, atât în țările liberale cât și în cele autoritare. În majoritatea sistemelor, rolul legislativului a ajuns să se
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
camerei. Unele constituții au propus și un alt model, în care camera numește guvernul, dar nu poate fi dizolvată de către acesta, însă acest sistem a șubrezit într-atât executivul încât s-a dovedit în general nefuncțional. De fapt, relațiile dintre executiv și legislativ au diferit adesea în realitate de ce sugerau modelele, atât în țările liberale cât și în cele autoritare. În majoritatea sistemelor, rolul legislativului a ajuns să se reducă considerabil, parțial din cauza influenței partidelor puternice. Deși constituțiile au avut un
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
totdeauna scopurile și, în mod voit sau nu, gradul de descentralizare care a rezultat nu s-a potrivit cu ambițiile exprimate în constituție. În cursul capitolelor următoare vom examina relațiile dintre centru și periferie, natura și rolul organelor reprezentative și caracteristicile executivului, precum și natura și rolul conducerii, deoarece acestea sunt probleme pe care le au de înfruntat toate țările și care ridică așadar întrebări universale. Vom vedea de asemenea în ce măsură diversele tipuri de acorduri constituționale au încercat să modifice și au modificat
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
iar declarațiile drepturilor sunt uneori ambigue în ce privește implementarea. Constituțiile sunt, poate în primul rând, preocupate de organizarea guvernământului, pe baza unor principii și distincții datând, majoritatea, din secolul al XVIII-lea. Organizarea guvernământului cuprinde trei domenii generale. Acestea sunt structura executivului (ierarhică sau colectivă), formele de reprezentare (bazate pe legislative și parlamente) și relația dintre centru și periferie (gradul de centralizare sau descentralizare a luării deciziilor la nivel public). Ultima este obținută uneori în practică prin intermediul federalismului. Chiar dacă trebuie privite în
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Uniunea Europeană are un set de instituții extrem de dezvoltate, care imită în multe sensuri instituțiile federale, deși mai mult pe cele ale Elveției decât pe cele ale Statelor Unite. Există o Comisie, care are un caracter consociațional și este în unele sensuri executivul, există un Consiliu de Miniștri care reprezintă statele membre, un Parlament ales de popor și o Curte de Justiție; există și consilii consultative care reprezintă autoritățile locale și interesele economice și sociale. Comunitatea sau Uniunea Europeană este de asemenea inovatoare în
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Europene spre mai multă unitate a trebuit să fie lentă, așa cum a fost și mișcarea Elveției spre unitatea sa. Unitatea a fost lentă și în cazul Statelor Unite; dar, de la început, instituțiile federale ale Statelor Unite au avut o autoritate pe care executivul elvețian, Consiliul Federal, nu a avut-o. Nu ar trebui să ne surprindă sau să ne îngrijoreze dacă executivul Uniunii Europene, Comisia Europeană, ar avea la rândul său o susținere populară relativ limitată. Surprinzător ar fi dacă s-ar întâmpla
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Unitatea a fost lentă și în cazul Statelor Unite; dar, de la început, instituțiile federale ale Statelor Unite au avut o autoritate pe care executivul elvețian, Consiliul Federal, nu a avut-o. Nu ar trebui să ne surprindă sau să ne îngrijoreze dacă executivul Uniunii Europene, Comisia Europeană, ar avea la rândul său o susținere populară relativ limitată. Surprinzător ar fi dacă s-ar întâmpla invers. Exemplele Comunității Europene și altor sisteme confederale sau aproape confederale care s-au multiplicat în a doua jumătate
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Tipuri de foruri legislative Într-o majoritate covârșitoare a țărilor, constituțiile stipulează că "legislativul", "parlamentul" sau "congresul" este expresia suveranității populare și fie este organul decizional de vârf, fie, cel puțin, statutul său este la același nivel cu cel al executivului. În realitate, problema stă altfel; pe scurt, putem spune că există patru tipuri largi de situații de-a lungul unui continuum: * În câteva cazuri, legislativul este desființat sau suspendat; * Într-un număr substanțial de țări, legislativul este complet manipulat. Acest
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cazuri, legislativul este desființat sau suspendat; * Într-un număr substanțial de țări, legislativul este complet manipulat. Acest tip de situație predomină în majoritatea statelor autoritare; * Sunt multe cazuri în care legislativele sunt controlate, mai mult sau mai puțin drastic, de executiv. Aceasta se întâmplă în multe țări liberale, inclusiv în multe țări vest-europene, deși în măsuri variabile; * Sunt doar câteva țări în a patra categorie, cea a legislativelor care constituie un element esențial în procesul decizional la nivel național. Așadar nu
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
să submineze legitimitatea regimului prin incapacitatea sa de a urmări o linie consistentă a politicilor. Așadar, legislativele sistemelor parlamentare din Europa de Vest sunt deseori destul de docile, spre deosebire de cele ale sistemelor prezidențiale care, așa cum se argumentează uneori, nu sunt strâns legate de executiv. Congresul Statelor Unite este puternic; cel puțin uneori, și congresele unor țări din America Latină par să fie puternice. Totuși, nici chiar Congresul Statelor Unite nu este cu adevărat hotărâtor în elaborarea politicilor: principala sa putere constă în examinarea atentă, amânarea și din
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
se caracterizează, bineînțeles, prin sfera puterilor formale ale acestor organe, deși relația dintre puterile formale și influență nu trebuie exagerată. În mod tradițional s-a făcut o distincție clară între forurile legislative (adunările care nu au puterea de a forța executivul să demisioneze, dar în schimb nu pot fi dizolvate) și parlamente (care pot cenzura guvernul, dar, cel puțin în multe cazuri, pot fi dizolvate) (Verney, 1959: 17-97). Această distincție rămâne validă și constituie baza diferențierii, în țările liberale, între sistemele
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
prezidențialism, deoarece președintele poate dizolva adunarea, în timp ce legislativul nu are dreptul de a cenzura guvernul. În plus, în statele care au rămas comuniste, regimul este în mod formal descris ca guvernare "de adunare", cu alte cuvinte, camera poate forța legal executivul să demisioneze fără să fie ea însăși amenințată cu dizolvarea (Verney, 1959: 57-59). Acest sistem slăbește atât de mult guvernul, încât în statele comuniste el există doar pentru că realitatea nu se potrivește deloc cu teoria. Un asemenea sistem există formal
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ea însăși amenințată cu dizolvarea (Verney, 1959: 57-59). Acest sistem slăbește atât de mult guvernul, încât în statele comuniste el există doar pentru că realitatea nu se potrivește deloc cu teoria. Un asemenea sistem există formal și în Elveția, unde membrii executivului național (Consiliul Federal) sunt aleși de cele două camere ale legislativului pe o perioadă determinată; ei nu pot fi destituiți, și nici camera nu poate fi dizolvată. Dincolo de aceste cazuri, alte sisteme nu pot fi împărțite cu ușurință în prezidențiale
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
folosită și în multe alte țări liberale. Am observat în capitolul 11 că prejudecățile împotriva referendumurilor sunt treptat depășite, iar puterea legislativului de a legifera este în consecință diminuată. În al doilea rând din nou, chiar și în țările liberale executivului i se garantează uneori puteri legislative. Parlamentelor li se poate cere să aprobe "legi-cadru" pe care ulterior guvernul le completează, ca în Franța, sau guvernul poate avea dreptul să promulge decrete care sunt ratificate ulterior, ca în Franța și Italia
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
deoarece, din punct de vedere istoric, controlul administrației a luat naștere în contextul examinării proiectelor de lege sau al discuțiilor pe probleme financiare. Congresul Statelor Unite este forul legislativ în care activitățile de anchetare sunt de departe cele mai dezvoltate, reprezentanții executivului și alți martori fiind interogați în cel mai aspru mod posibil. Aceasta a dus la izbucnirea unor scandaluri grave. În plus, în timp ce Congresul Statelor Unite nu poate cenzura guvernul ca atare, numirea membrilor executivului dă naștere, în Senat, unor dezbateri "de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sunt de departe cele mai dezvoltate, reprezentanții executivului și alți martori fiind interogați în cel mai aspru mod posibil. Aceasta a dus la izbucnirea unor scandaluri grave. În plus, în timp ce Congresul Statelor Unite nu poate cenzura guvernul ca atare, numirea membrilor executivului dă naștere, în Senat, unor dezbateri "de confirmare" în care se recurge intens la investigații. În Europa de Vest, comisiile nu sunt chiar atât de energice, deși, treptat, s-au angajat tot mai mult în anchete din ce în ce mai sistematice, în special în Marea Britanie
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
limitați la susținerea (sau respingerea) mecanică a guvernului. Totuși, influența membrilor este și ea în funcție de gradul în care se specializează aceștia o mișcare pe care activitatea comisiei o încurajează în mod firesc. Deși comisiile nu preiau în mod deliberat de la executiv inițiativa în elaborarea politicilor (o schimbare care, așa cum s-a arătat mai înainte, este destul de nerealistă având în vedere natura legislației), forurile legislative capătă mai multă autoritate ca rezultat al dezvoltării comisiilor. Influența forurilor legislative Măsurarea influenței legislativelor este complexă
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
pot obține de la grupuri), cât și gradul de specializare a acestora. Rolul jucat de comisii este deosebit de mare în privința proiectelor de lege, deși nu trebuie exagerat. Chiar și în statele comuniste, așa cum am văzut, unele amendamente au fost acceptate de executiv, dar această situație este destul de rară. Guvernările liberal-democratice (de exemplu, cele vest-europene) acceptă și ele destul de puține amendamente. Proiectele de lege guvernamentale ies de obicei din comisii în forma lor originară, deși au existat schimbări în această privință în unele
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
un rol. În țările liberale, acest tip de influență rămâne difuz și depinde în mod semnificativ de nivelul de sprijin de care se bucură membrii din punct de vedere al documentării; depinde și de proporția majorității guvernamentale și de poziția executivului din acea țară. Datorită faptului că au un sprijin substanțial în privința documentării, iar executivul nu poate fi niciodată sigur că se bucură de o majoritate, membrii Congresului american pot exercita o influență mai mare decât parlamentarii vest-europeni asupra acestor chestiuni
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]