8,317 matches
-
de 30 cm. Dimorfismul sexual este slab evidențiat. Împerecherea începe cu un dans nupțial care poate dura de la 10 ore până la câteva zile. Masculul ține picioarele anteniforme ale femelei cu chelicerele și pedipalpii și se mișc în urmă, pana cand femelă nu-și va ridica opistosoma. Masculii depun un spermatofor pe substrat și cu ajutorul unei formațiuni ale pedipalpilor îl introduce în orificiul genital femel. Femelele sapă o vizuina și depun până la 12 - 40 de ouă într-un sac special pentru a
Thelyphonida () [Corola-website/Science/318234_a_319563]
-
ține picioarele anteniforme ale femelei cu chelicerele și pedipalpii și se mișc în urmă, pana cand femelă nu-și va ridica opistosoma. Masculii depun un spermatofor pe substrat și cu ajutorul unei formațiuni ale pedipalpilor îl introduce în orificiul genital femel. Femelele sapă o vizuina și depun până la 12 - 40 de ouă într-un sac special pentru a menținea umiditatea. În acest timp, femelă își protejează ponta și o anexază de opistosomă. Dezvoltarea embrionara durează 4 - 5 săptămâni. După eclozare juvenilii urca
Thelyphonida () [Corola-website/Science/318234_a_319563]
-
Masculii depun un spermatofor pe substrat și cu ajutorul unei formațiuni ale pedipalpilor îl introduce în orificiul genital femel. Femelele sapă o vizuina și depun până la 12 - 40 de ouă într-un sac special pentru a menținea umiditatea. În acest timp, femelă își protejează ponta și o anexază de opistosomă. Dezvoltarea embrionara durează 4 - 5 săptămâni. După eclozare juvenilii urca pe spinarea memei și se țin cu ventuze speciale. Tinerii se aseamănă cu părinții și sunt de culoare albă. Ei părăsesc mamele
Thelyphonida () [Corola-website/Science/318234_a_319563]
-
sau seara, ele trăiesc în scorburi, sau ascunse în arbori. Duc o viață solitară, seara sau noaptea pornesc la vânătoare de insecte, păianjeni sau nevertebrate mici. Cuibăresc în scorburi, sau goluri săpate în maluri înalte. În cuibul căptușit cu frunze femela depune 3 - 5 ouă de culoare albă. Puii eclozionați sunt acoperiți de puf, nu se cunosc prea multe date despre reproducerea lor.
Aegotheliformes () [Corola-website/Science/318256_a_319585]
-
3,3 cm, cuibul fiind construit pe crengi la câțiva metri deasupra apei, astfel puii pot sări direct în apă. Clocitul durează 30 de zile, puii eclozionați sunt orbi și aproape golași, fiind acoperiți la ca. 10 zile cu puf.Femelele ca pui pot rămân cu părinții până la vârsta d 3 ani, pe când masculii rămân un timp mai îndelungat.
Opisthocomiformes () [Corola-website/Science/318254_a_319583]
-
deplasându-se greoi pe sol. Ciocul de culoare galbenă sau roșie, este lung subțire și ascuțit la vârf. Degetele caracteristic păsărilor acvatice sunt unite printr-o membrană interdigitală. Nu prezintă un dimorfism sexual accentuat, masculii fiind ceva mai mari ca femelele. Păsările cu coada roșitică sunt răspândite în Oceanul Indian și regiunile tropcale din Pacific. Pe când celelate specii pot fi întâlnite în Oceanul Indian, Pacific și Atlantic, ele preferă apele care au temperatura între 24 - 30 °C. Ele pot fi întâlnite în ambele
Phaethontiformes () [Corola-website/Science/318255_a_319584]
-
a genului "Phalangium") provine de la un cuvânt din limba greacă - phalangion, adică "cosaș". Picioare au în lungime 10 cm, iar corpul nu mai mult de 1 cm, ochii proieminenți sunt așezați median pe prosomă. Masculii au chelicere mai alungite decât femelele. Femelele depun între 20 și 100 de ouă în crăpăturile din scoarță și sol. Cele mai multe specii sunt nocturne. sunt opiloni atât prădători, cât și necrofagi. Ei locuiesc printre stânci și în litieră, unele specii s-au adoptat la viața în
Phalangiidae () [Corola-website/Science/318277_a_319606]
-
genului "Phalangium") provine de la un cuvânt din limba greacă - phalangion, adică "cosaș". Picioare au în lungime 10 cm, iar corpul nu mai mult de 1 cm, ochii proieminenți sunt așezați median pe prosomă. Masculii au chelicere mai alungite decât femelele. Femelele depun între 20 și 100 de ouă în crăpăturile din scoarță și sol. Cele mai multe specii sunt nocturne. sunt opiloni atât prădători, cât și necrofagi. Ei locuiesc printre stânci și în litieră, unele specii s-au adoptat la viața în locuințele
Phalangiidae () [Corola-website/Science/318277_a_319606]
-
Cele ale reptilelor și cele ale păsărilor au respectiv coaja membranoasa sau calcaroasa și sunt mai bine protejate de factorii mediului. Pentru o protecție mai bună ovulele mamiferilor nu sunt depuse în mediul extern ci după fecundare rămân în interiorul corpului femelei pe întreaga perioadă de dezvoltare. Un ovul trebuie să fie fecundat pentru a da naștere unui nou individ. Reproducerea sexuata a plantelor poate fi făcută:
Reproducere sexuată () [Corola-website/Science/318330_a_319659]
-
urechilor lipsește, iar mirosul și auzul sunt foarte fine. Se hrănește mai ales cu râme, dar și cu insecte adulte și larvele lor, moluște terestre, miriapode și furnici. Se împerechează o dată pe an în aprilie-mai, gestația durează circa 4 săptămâni. Femela fată 3-7 pui golași. Cârtița este folositoare prin distrugerea multor larve din sol, afânarea și îmbunătățirea drenajului intern al apei. Cârtițele sunt animale complet carnivore (vermivore, insectivore). Stăpânite mereu de nevoia și pofta de mâncare mănâncă orice vietate pe care
Cârtiță () [Corola-website/Science/319540_a_320869]
-
dependență de clasă. Gonoductele sunt impare, însă spre ieșire ele se ramifică în două. Se deschid gonoductele în al treilea segment. La chilopode este invers, anterior gonoductele sunt duble, apoi se unesc. Împerecherea are loc prin transferul spermatoforului de către mascul femelei. Ouăle depuse de femelă sunt bogate în vitelus nutritiv. Pentru aceasta masculii folosesc membre specializate, numite gopode. Dezvoltarea postembrionară decurge pe două căi. Prima, din ouă se dezvoltă un miriapod cu toate segmentele dezvolate, semănând cu adulții. Acest tip de
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
sunt impare, însă spre ieșire ele se ramifică în două. Se deschid gonoductele în al treilea segment. La chilopode este invers, anterior gonoductele sunt duble, apoi se unesc. Împerecherea are loc prin transferul spermatoforului de către mascul femelei. Ouăle depuse de femelă sunt bogate în vitelus nutritiv. Pentru aceasta masculii folosesc membre specializate, numite gopode. Dezvoltarea postembrionară decurge pe două căi. Prima, din ouă se dezvoltă un miriapod cu toate segmentele dezvolate, semănând cu adulții. Acest tip de dezvoltare e întâlnit la
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
se studiază corelație dintre vederea, relativ, bună și modul de viață nocturn. Când este iluminată, ea se ascunde la întuneric. Se observă o automimicrie, picioarele având aspectul unor antene. Când este în repaus, nu e ușor să indentifici capul acesteia. Femelele depun ouăle primăvara. Într-un experiment de laborator 24 de scutigere au depus în medie 63 de ouă, iar maximul a fost de 151 de ouă. Ca și la alte artropode, larvele scutigerii reprezintă versiuni miniaturale ale adulților, deși cu
Scutigera coleoptrata () [Corola-website/Science/319723_a_321052]
-
numărul de membre. Schema numărului de năpârlire și apariția noilor perechi de picioare arată astfel: perechile 4-5-7-9-11-13-15-15-15-15. Ei trăiesc în jur de 3 - 7 ani, în funcție de mediu. Ating maturitatea sexuală în al treilea an de viață. Pentru împerechere masculul și femela formează un cerc și comunică contactând cu antene. Apoi, masculul depune un spermatofor pe terene care este preluat de femelă. Ouăle sunt depuse în sol și acoperite cu resuri vegetale. "Scutigera coleoptrata" a fost observată îngrijind de pontă. Femela înconjoară
Scutigera coleoptrata () [Corola-website/Science/319723_a_321052]
-
jur de 3 - 7 ani, în funcție de mediu. Ating maturitatea sexuală în al treilea an de viață. Pentru împerechere masculul și femela formează un cerc și comunică contactând cu antene. Apoi, masculul depune un spermatofor pe terene care este preluat de femelă. Ouăle sunt depuse în sol și acoperite cu resuri vegetale. "Scutigera coleoptrata" a fost observată îngrijind de pontă. Femela înconjoară cu corpul ei ponta cu ouă, iar mai târziu și larvele. Aceasta are loc timp de câteva săptămâni. În plus
Scutigera coleoptrata () [Corola-website/Science/319723_a_321052]
-
și femela formează un cerc și comunică contactând cu antene. Apoi, masculul depune un spermatofor pe terene care este preluat de femelă. Ouăle sunt depuse în sol și acoperite cu resuri vegetale. "Scutigera coleoptrata" a fost observată îngrijind de pontă. Femela înconjoară cu corpul ei ponta cu ouă, iar mai târziu și larvele. Aceasta are loc timp de câteva săptămâni. În plus, femela mai secretă o substanță contra fungilor. Acest chilopod aduce un mare folos oamenilor, deoarece se hrănește cu diverse
Scutigera coleoptrata () [Corola-website/Science/319723_a_321052]
-
Ouăle sunt depuse în sol și acoperite cu resuri vegetale. "Scutigera coleoptrata" a fost observată îngrijind de pontă. Femela înconjoară cu corpul ei ponta cu ouă, iar mai târziu și larvele. Aceasta are loc timp de câteva săptămâni. În plus, femela mai secretă o substanță contra fungilor. Acest chilopod aduce un mare folos oamenilor, deoarece se hrănește cu diverse insecte dăunătoare din case. Ea nu poate aduce stricăciuni mobilierului sau produselor alimentare. Chiar dacă sunt veninoase, membrele sunt foarte subțiri ca să penetreze
Scutigera coleoptrata () [Corola-website/Science/319723_a_321052]
-
Pine cu 15 tipuri. În medie, în regiunea de vest au fost identificate 10,11 tipuri de MHC pentru fiecare sit analizat. Diavolul tasmanian este cel mai mare marsupial carnivor din Australia. Un mascul cântăreste între 10-12 kg, iar o femelă între 6 și 8 kg. Vârsta la care aceste animale devin adulte este de 3 ani. Țipetele sale i-au speriat pe primii europeni. Dacă mai adăugăm și culoarea neagră și temperamentul rău, ne explicăm de ce europenii l-au botezat
Diavol tasmanian () [Corola-website/Science/319758_a_321087]
-
ușor mai mari decât picioarele din spate. Diavolul poate alerga cu până la 13 km pe oră pe distanțe scurte. Blana este de obicei neagră, deși prezintă și niște pete albe neregulate pe piept. Masculii sunt de obicei mai mari decât femelele, cu o medie a lungimii capului și corpului de 652 mm iar a cozii de 258 mm, greutatea medie fiind de 8 kg. Femelele au o medie a lungimii capului și corpului de 570 mm, a cozii de 244 mm
Diavol tasmanian () [Corola-website/Science/319758_a_321087]
-
deși prezintă și niște pete albe neregulate pe piept. Masculii sunt de obicei mai mari decât femelele, cu o medie a lungimii capului și corpului de 652 mm iar a cozii de 258 mm, greutatea medie fiind de 8 kg. Femelele au o medie a lungimii capului și corpului de 570 mm, a cozii de 244 mm, și cu o greutate medie de 6 kg. Speranța medie de viață a unui diavol tasmanian în sălbăticie este estimată la șase ani, deși
Diavol tasmanian () [Corola-website/Science/319758_a_321087]
-
peste 5100 psi (35.000 kPa). Un diavol tasmanian are, de asemenea, un set de dinți care cresc lent pe tot parcursul vieții sale. Dinții și fălcile diavolilor tasmanieni seamănă cu cele ale hienei, fiind un exemplu de evoluție convergentă. Femelele încep să se reproducă atunci când ajung la maturitate sexuală, de obicei în al doilea an. În acest moment, ele devin fertile, o dată pe an, producând mai multe ovule atunci când sunt în călduri. Împerecherea are loc în martie, în locuri protejate
Diavol tasmanian () [Corola-website/Science/319758_a_321087]
-
obicei în al doilea an. În acest moment, ele devin fertile, o dată pe an, producând mai multe ovule atunci când sunt în călduri. Împerecherea are loc în martie, în locuri protejate atât în timpul zilei cât și în timpul nopții. Bărbații luptă pentru femele în sezonul de reproducere, urmănd ca acestea să se împerecheze cu masculul dominant. Diavolii nu sunt monogami, iar femelele se vor împerechea cu mai mulți masculi dacă nu sunt păzite după împerechere. Gestația durează 21 de zile, și diavolii dau
Diavol tasmanian () [Corola-website/Science/319758_a_321087]
-
sunt în călduri. Împerecherea are loc în martie, în locuri protejate atât în timpul zilei cât și în timpul nopții. Bărbații luptă pentru femele în sezonul de reproducere, urmănd ca acestea să se împerecheze cu masculul dominant. Diavolii nu sunt monogami, iar femelele se vor împerechea cu mai mulți masculi dacă nu sunt păzite după împerechere. Gestația durează 21 de zile, și diavolii dau naștere la 20-30 pui, fiecare cântărind aproximativ 0,18-0,24 grame. Când puii se nasc, concurența este acerbă în
Diavol tasmanian () [Corola-website/Science/319758_a_321087]
-
cântărind aproximativ 0,18-0,24 grame. Când puii se nasc, concurența este acerbă în trecerea de la vagin spre marsupiu. Odată ajunși, fiecare va rămâne atașat la un mamelon pentru următoarele 100 de zile. În ciuda numărului mare de pui la naștere, femela are doar patru mameloane, astfel încât nu există niciodată mai mult de patru pui pe care îi alăptează. Supraviețuirea puilor de sex feminin este mai mare decât a celor de sex masculin, în medie doar 60% din pui supraviețuind până la naștere
Diavol tasmanian () [Corola-website/Science/319758_a_321087]
-
și 93 de zile. Ei părăsesc marsupiul la 105 zile după naștere, și au o greutate de aproximativ 500 de grame. Spre deosebire de cangur, diavolii tinerii nu se întorc la marsupiu, în schimb, ei rămân pentru încă trei luni cu mama. Femelele sunt ocupate cu creșterea puilor aproximativ șase săptămâni pe an. Diavolii tasmanieni sunt destul de răspândiți în întreaga Tasmanie, dar mor repede din cauza unui cancer facial contagios. Răspândiți în toate habitatele de pe insulă, inclusiv la periferia zonelor urbane, ei preferă în
Diavol tasmanian () [Corola-website/Science/319758_a_321087]