8,422 matches
-
2: („Luați acestea de aici, și să nu faceți din Casa Mea casă de negoț!”). 278. DESPRE PREDICA LUI CRISTOS DE PE MUNTE, SCRIE SFÂNTUL MATEI ÎN 5,1-48. 1. Primul. Ucenicilor Săi iubiți le vorbește deoparte despre cele opt fericiri (Fericiți cei săraci cu duhul, cei blânzi, cei milostivi, cei ce plâng, cei care flămânzesc și însetează de dreptate, cei cu inima curată, făcătorii de pace și cei prigoniți). 2. Îi îndeamnă să-și folosească bine talanții: („Așa să lumineze lumina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
conjugal, lăsase și un bilet de adio: ,, Îmi pare rău că soarta ne-a înșelat așteptările și ne-a făcut să suferim. Poate va fi ultima cumpănă din viața noastră. Dar a trecut. Îmi pare rău că nu am fost fericiți pe cât ne-am fi dorit. Mi-am pus multe întrebări la care nu am găsit răspunsuri. Lumea ne credea o pereche potrivită, erau doar aparențe. De ce a trebuit ca destinul să ne fie mereu o agonie? Consideră că am fost
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
rezistă dacă partenerii se respectă. - Da. Mărturisirile sincere și chiar mângâierile sunt legăturile ce unesc un cuplu. - Fiecare iubire are laturile ei ascunse și părți dificile. În unele cazuri este foarte grea, altfel toți care iubesc ar trebui să fie fericiți. - Dar, se poate spune în anumite cazuri, cine trebuie scuzat și cine trebuie acuzat? - Da, sigur. Mai ales că dragostea nu se negociază. Ea vine așa cum este. - Ce păcat că omul trăiește o singură dată. - Crezi că viața este o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu o panglică sub bust scoțându-mi sânii în relief, nimic indecent și o pereche de pantofiori albi cu tocul cui. Știu că arăt bine, m-am cercetat într-o oglindă și el va fi mândru de mine. Vom fi fericiți, iar eu voi încerca să fiu o soție bună. Așa își spunea în gând Carlina, bucurându-se la modul sincer. Primăvara era pe sfârșite. Era cea dintâi primăvară petrecută împreună. Vântul legăna ușor crinii galbeni și zambilele, iar într-un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
are un miros deosebit de plăcut! Grație lui Dumnezeu că team cunoscut! ” Carlina oftă. La aceste cuvinte îl îmbrățișă șoptindu-i pentru a nu știu câta oară „Te iubesc.” - Am să fac tot ce îmi va sta în putere să fii fericit. Valentin oare avea să-i îndeplinească visul ei de a fi iubită așa cum mama sa nu apucase să o facă, sau avea so dezamăgească? Înțelesese că odată ajunsă aici, viața ei se schimbase definitiv. Învățase de la el cum să iubească
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
copii, iar Nicky se simțea atras de ea. Depășise de mult toate așteptările și merita cu prisosință toate laudele. Anisia părea că un cerc de lumină o făcea să radieze de bucurie ori de câte ori vede că nepotul ei era atât de fericit alături de Carlina. Un timp fusese educatoare la o grădiniță de copii și contribuise merituos la binele acelor copilași. Nicky era ca o floare rară pentru toți. Valentin și Carlina mergeau de multă vreme fără să își dea seama unde ajunseseră
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
copleșit de o durere subită după cap. - Te rog, Carlina, ai să vezi că nu am nimic grav! - Am nevoie de tine, Valentin! Vreau să te ajut cu tot ce îmi stă în putință. Stii bine că nu putem fi fericiți atâta timp cât tu ești într-o stare depresivă. Era în postul mare al sărbătorilor de iarnă. Afară stătea mai degrabă să plouă decât să ningă. În seara aceea de decembrie Carlina nu putu să doarmă, nici să respire normal nu îndrăznea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
om nevoie, parcă se asemuiesc cu diavolul căruia nu-i mai ajung sufletele câștigate prin viclenii și vor tot mai multe. Veșnic unii oameni sunt nemulțumiți. Când omul e sărac, vrea să fie bogat, câne e bogat, vrea să fie fericit, iar când trebuie să moară vrea mai mult ca niciodată să trăiască. Nimeni nu trebuie să se justifice, să se scuze sau să se acuze pentru că așa sunt toți oamenii, nemulțumiți. Găsesc totdeauna un motiv. Dorințele vin în valuri, credința
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
simțea mai firav, mai greu, iar pielea îi era mai galbenă ca altădată. Trebuia să facă un salt în necunoscut, să învețe să trăiască și altfel, să nu se mai simtă singură și abandonată. De Valentin știa că nu era fericit fără ea, dar nici cu ea. În fuga ei distrusese multe, dărâmase totul fără voia ei. În acel moment se simți ca într-o zi friguroasă, ploioasă și fără nici un adăpost. Oare nu toți avem o valoare în noi înșine
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Doi dintre ei priviră cu îndrăzneală în urmă și înțeleseseră că scăpară definitiv de sancțiunea legii. Alin, la rândul lui își întoarse privirea spre locul ce marca granița dintre cele două state și observă că se distanțaseră destul de mult. Erau fericiți că reușiră să scape cu bine în cele din urmă. Acum, vedeniile lor le provoca un gust și-un miros de mâncare gătită, încât stomacul lor se răzvrătea teribil. Nu mâncaseră de multă vreme. Faptul că reușiseră ca mulți alții
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
când am să mă fac mare am să le caut și am să ți le aduc!” Ea râdea și-mi spunea că acestea se găsesc chiar lângă noi și că nu trebuie căutate. - Am înțeles, iubitule, ce înseamnă să fii fericit, dar fiecare înțelege lucrul acesta în mod diferit. De exemplu, unii cer puțin de la viață și sunt fericiți, iar alții care cer mai mult nu primesc și devin nefericiți. Asta este problema lor. - Inima-i de vină. Ea este o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și-mi spunea că acestea se găsesc chiar lângă noi și că nu trebuie căutate. - Am înțeles, iubitule, ce înseamnă să fii fericit, dar fiecare înțelege lucrul acesta în mod diferit. De exemplu, unii cer puțin de la viață și sunt fericiți, iar alții care cer mai mult nu primesc și devin nefericiți. Asta este problema lor. - Inima-i de vină. Ea este o forță vitală ce le susține pe toate. Toată existența este în inimă. Așa cred eu. Numai ea e
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vigilent. Pe ei nu îi înșeală și nu îi fură nimeni. Au școala vieții, cum spun ei. Sunt într-o alertă continuă și nu sunt tăcuți. Sunt foarte receptivi și mențin cu precauție contactul vizual cu cei din jur. Sunt fericiți și mulțumiți de mediul lor ambiant. - Ce crezi că este fericirea? În ce constă? - E o stare de spirit. E o opțiune care stă la dispoziția noastră cu tot felul de probleme de zi cu zi. Țiganii sunt foarte uniți
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
E o stare de spirit. E o opțiune care stă la dispoziția noastră cu tot felul de probleme de zi cu zi. Țiganii sunt foarte uniți. Se ajută la necaz și nu se bucură de răul celuilalt. Știu să fie fericiți. Fericirea este în noi. Femeia care îi însoțiseră la restaurant era o brunetă frumoasă, arătoasă, la vreo douăzeci și ceva de ani, mai mică decât Nicky cu zeceunsprezece ani. Avea ochii verzi, iar pielea netedă. Adevărul era că îi era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
bine. Se vede de la o poștă. Se vede cu ochiul liber. Ești o oază de liniște și pace pentru mine. Tu îmi dai putere să merg mai departe atunci când îmi este greu. Te iubește tata mult, mult... - Și eu sunt fericită atunci când sunt cu tine, nu ascund lucrul ăsta. Mă simt în siguranță. - Iar mie îmi vine să strig în gura mare, să mă audă toată lumea: Sunt fericit! Sunt fericit! - În sfârșit te-ai gătit? Arăți forbidabil! Hai să mergem, când
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
departe atunci când îmi este greu. Te iubește tata mult, mult... - Și eu sunt fericită atunci când sunt cu tine, nu ascund lucrul ăsta. Mă simt în siguranță. - Iar mie îmi vine să strig în gura mare, să mă audă toată lumea: Sunt fericit! Sunt fericit! - În sfârșit te-ai gătit? Arăți forbidabil! Hai să mergem, când ajungem ne așteaptă cineva. Această întâlnire îl avantaja pe Nicky simțea că are mai multă putere și mai multă viață. Umerii largi și trupul musculos emanau multă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îmi este greu. Te iubește tata mult, mult... - Și eu sunt fericită atunci când sunt cu tine, nu ascund lucrul ăsta. Mă simt în siguranță. - Iar mie îmi vine să strig în gura mare, să mă audă toată lumea: Sunt fericit! Sunt fericit! - În sfârșit te-ai gătit? Arăți forbidabil! Hai să mergem, când ajungem ne așteaptă cineva. Această întâlnire îl avantaja pe Nicky simțea că are mai multă putere și mai multă viață. Umerii largi și trupul musculos emanau multă tinerețe și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
necontenit. Inima îi bătea într-un ritm regulat iar vibrațiile ei încercau cu mari emoții de fericire ajunsă într-o lume fără confuzie, după atâta timp. Viața o încătușase și tot ea o premiase. Dumnezeu o binecuvântase în a fi fericită alături de nepoți și de copiii ei. Venise vremea să se bucure, așa cum toți merităm o viață mai bună. Acum se înarmă cu răbdare multă, o virtute menționată și de Dumnezeu ca fiind o calitate pentru noi toți și căută să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
foarte ușor, dar dascălii au... genă învățării! Și totuși, aceste minunate “mașini” nu pot înlocui vocea dascălului, care, printr-o ridicare de ton, poate să încurajeze, poate să corecteze o greșeală, poate sa liniștească temeri, poate să facă un copil fericit cu o laudă. Dascălul este cel care adaptează limbajul de specialitate la nivelul de înțelegere al elevului și are răbdarea necesară să repete o expicație cât este nevoie. El găsește acele metode, strategii și “trucuri” care să facă drumul spre
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
în plastică peisagista o frescă atemporala a mișcării naturii în „veșnică trecere”, cum ar spune poetul. „Orașul dintre vii” a rămas pentru Viorel Huși, tărâmul paradiziac al copilăriei, de aceea a simțit o tainica chemare spre „acasă”. Aici a fost fericit, ocrotit, sănătos. Îndată ce a plecat din Huși, au apărut sentimentul înstrăinării, dificultățile financiare, semnele bolii chinuitoare, chiar dacă, indubitabil, aceasta „ieșire în lume” a fost benefică pentru împlinirea să ca artist, fiindcă a cunoscut lumea marilor artiști și s-a perfecționat
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Azi e la fel, și vinul așteaptă-n adormire;/ M-aștepți cu vinul roșu, voioasă să mi-l dai,/ Dar sînt acum departe, privind în amintire/ O mamă grijulie și-un băiețel bălai". În seara aceea, a anului 70, eram fericit. O piesă de-a mea plăcuse mai multor teatre și fusese inclusă în planul repertorial. Fusesem cu o săptămînă în urmă la teatrul din Arad, unde am citit piesa în prezența celor ce urmau să realizeze spectacolul. Directorul, care voia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
susținut s-o facă după ce iese premiera la teatrul din Arad. Ghinionul meu! Peste vară, piesa a fost respinsă. Teatrul din Iași a mai inclus-o o dată în repertoriu, dar fără succes. Acum însă, în ajunul Crăciunului din 1970, eram fericit. Stăteam la masă și tocmai reciteam cele două-trei pagini modificate la propunerea teatrului din Arad. Se înserase și, afară, ningea liniștit, ca într-un basm. În cămăruța mea era cald și bine. Stăteam cufundat în scaun, cu un picior pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că n-am timp să-l aștept. Trebuie să duc cutiuțele, pe urmă mai am treabă prin combinat. Cum vrei. Mulțumesc pentru ce mi-ai arătat! La revedere! Ies din seră bătut de gînduri, înfiorat de priveliștea magnoliei în floare, fericit în sinea mea că la ora patru voi veni pe aici să iau o cutiuță cu trei magnolii, să o duc Liviei. Pentru ea, care are atîta sensibilitate, cele trei magnolii vor fi prilej de sărbătoare. "Ce-o fi vrînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întrebări decît să simți pe obraz palma minciunii?! Căci nu de riscul în sine mă tem eu acum, ci de faptul că aș putea pierde amăgirea întrebării. Sînt ca soldatul de pe front, care a primit o scrisoare de la soție: e fericit, dar nu o deschide de teamă să nu afle că s-a întîmplat ceva rău acasă. Așa că mă voi ridica și voi pleca. Mihai, întoarce brusc privirea spre mine doamna Teona, tocmai cînd eu încerc să mă ridic, iar vocea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-mi fie rușine de mine însumi, să dorm liniștit la noapte, fără teama că, din neant, unde a dispărut, Doamna Ana s-ar putea întoarce... Altă dată, în altă zi, poate că aș fi uitat deja, dar azi sînt prea fericit ca să trec cu vederea ceea ce-am spus. Dacă nu-i voi cere scuze doamnei Teona, fericirea acestei zile va fi mereu întreruptă de întoarcerea gîndurilor mele spre ochii aceia mari, plini de surîs, rămași încremeniți cînd vorba mea vulgară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]