9,472 matches
-
ca un biet vagabond sărac, fie și doar pentru o după-masă de prim contact și o altă dimineață a despărțirii, Într-un loc faimos până la a părea fictiv. Nimbul Întâmplării se revendica de la un personaj literar confratern, ieșit demult din ficțiune pentru a se confirma, din nou și din nou, În proximitatea diurnă și nocturnă a biografiei lectorului, ca interlocutor de gală. Cu trecerea vârstelor, Von Aschenbach părea deja un soi de elevat alter ego, Într-o metarealitate a refugiului de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pare mai cumplită decât metamorfoza Însăși. Tonul alb, neutru, astfel Încă mai terifiant, ca și conținutul teribil fac textul kafkian relevant pentru un secol În care teroarea pândea continuu existența umană, un secol care a anulat diferența Între realitate și ficțiune, a metamorfozat orice În orice altceva și a făcut ca această radicală mutație să ni se pară normală. Metamorfoza este o scriere scandaloasă și importantă, ale cărei stil și temă sunt organice epicului restrâns, „economic”: Gregor Samsa se trezește, dimineața
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
teme „fierbinți”, intens controversate, precum „political corectness” sau „industria Holocaustului”. Pe urma unor recenzii americane, comentariul re-declanșa și operația de de-mascare a personajelor, identificate prin eventualele modele din realitate și convocate Într-o „dezbatere” fastidioasă, inadecvată unei opere de ficțiune. Trebuie spus că Saul Bellow este unul dintre cele mai nepotrivite ținte ale vânătorii după „implicați” În obsesiva „corectitudine politică” a mediilor academice sau În excesiva(?) producție culturală prilejuită de Holocaust. Din amplul interviu, aproape șase ore, pe care am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
inteligent al lectorului stăpân pe regulile lecturii: „Când vorbim de romane, viața autorului nu e treaba nimănui. Dacă autorul Însuși difuzează știrea că personajul cutare este, de fapt, În viața reală, cutărică, cititorii continuă să aibă obligația- obligație față de farmecul ficțiunii - de a-și astupa urechile și a-și vedea de drum. Cititorul este eliberat de jocul corespondențelor. Ficțiunea este subterană, nu terestră. Sau este ca În Tao: dacă spui ce este, tocmai asta nu-i, de fapt. Modelele dispar; simulacrele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
autorul Însuși difuzează știrea că personajul cutare este, de fapt, În viața reală, cutărică, cititorii continuă să aibă obligația- obligație față de farmecul ficțiunii - de a-și astupa urechile și a-și vedea de drum. Cititorul este eliberat de jocul corespondențelor. Ficțiunea este subterană, nu terestră. Sau este ca În Tao: dacă spui ce este, tocmai asta nu-i, de fapt. Modelele dispar; simulacrele lor, puternicele lor miracole durează”. Naiva investigare publică a identității „reale” a personajelor, tipică unui rudimentar apetit al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu care cititorul american deloc nu este. Habar nu are, de fapt, că nu Nae Ionescu a Întemeiat Garda, or lansează anume enormitatea, pentru a-l copleși pe Chick? Are Însă răspunsul vreo importanță?... Ravelstein nu este istoric nici măcar În ficțiunea care Îi preia numele și n-ar fi, oricum, singura bazaconie pe care o lansează În spumoasele sale divagații paradoxale. „Ca un naționalist român al anilor ’30 fusese violent vizavi de evrei. Nu era Arian, firește, nu - era Dac”, continuă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
am descoperi Între albumul biografic și distribuția de măști ale romanului nu avem de-a face, se Înțelege, cu o simplă, reductivă translare-transcriere a realității. „Un roman, chiar când este autobiografic, nu este autobiografie. Cititorul este eliberat de jocul corespondențelor. Ficțiunea este subterană, nu terestră. Modelele dispar, simulacrele durează...” În conversațiile cu Ravelstein sau Rosamunda despre Radu Grielescu, Chick oscilează Între autojustificare și autoincriminare. „Ravelstein vroia să știe cu exactitate care era poziția lui Grielescu și i-am explicat că la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu siguranță, la scriitorul de valoare, mioapa confruntare cu realitatea. Cât despre realitatea istorică, În acest caz, ar fi greu s-o considerăm idilică, cum ne-ar lăsa să Înțelegem cei jigniți de excesiva, libertina extrapolare a adevărului la ambiguitățile ficțiunii. Agresat de reproșurile celor apropiați și de propriile remușcări, Chick nu renunță, totuși, nici până la urmă, a opune acuzațiilor lui Ravelstein dreptul la nuanță. „Ravelstein a văzut că refuzam să Întreprind neplăcuta acțiune de a gândi la toate astea. Aveam
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ar fi sesizat atunci când afirmase că Bellow evita, de fapt, să scruteze nu doar persoana reală a Alexandrei, dar și familia Bagdasar din România? N-ar mai urma decât să scrutăm, la rândul nostru, din nou, relația dintre realitate și ficțiune? Cât de „perfectă” ar fi să fie reproducerea realistă la un scriitor de tipul Bellow? Alexandra Bagdasar, modelul eroinei „pozitive” În romanul Iarna decanului și al celei „negative” În Ravelstein?... Ar fi atât de important, până la urmă, dacă „simulacrul”, cum
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
văzute prin convivialitatea apetitului. Li se părea că pot percepe, astfel, relația de iubire a autorului față de o patrie secundă, adoptivă, Portugalia, În a cărei limbă scrisese romanul și căreia Îi inventase rețete culinare la fel de fictive și de fascinante ca ficțiunea Însăși. Alții se Întrebau dacă halucinația, ca și visul nu sunt doar ale minții, iar cartea, un mod de a soluționa obsesia unui autor cu alt autor și cu Patria acestuia. Festinurile culinare păreau să confere forma tangibilă a ceva
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
soluționa obsesia unui autor cu alt autor și cu Patria acestuia. Festinurile culinare păreau să confere forma tangibilă a ceva Încă amorf. „Subconștientul nu poate fi transcris, este mister. Visurile scrise nu sunt vise. Scrie autorul În vis sau În ficțiune, de fapt?”, Întreba Jared, studentul din California. „Putem avea Încredere În voci moarte?”, Întreba altă studentă. „Ce adaugă epicului sfidarea regulilor mortalității? Narațiunea devine o incursiune spirituală. Nu morții Îi obsedează pe cei vii, ci aceștia Îi somează să apară
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
considerat punctul logic culminant al întregii existențe. La fel ca și marea. Dacă o priveai zile-n șir, aveai impresia că nu mai exista altceva pe lume. Joseph Conrad era de aceeași părere. O bărcuță s-a desprins de vaporul ficțiunii și plutea pe oceanul nemărginit. Nimeni nu-i putea contesta calitatea specială. Am rămas întins pe iarbă și am băut ultima cutie de bere. Am fumat și o țigară. Trebuia să mă gândesc la lucruri mult mai practice pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în manuscris), precum și alte cinci culegeri de povestiri. Numeroase proze scurte i-au fost incluse în diverse antologii. Pentru G., prozator realist aproape în sens clasic, proza nu reprezintă o invenție decât în măsura în care transpunerea realului o implică sau o pretinde. Ficțiunea se ivește din observația trăită, din faptul concret care devine literatură. Sondând cu predilecție fenomenul negativ, detectat cu subtilitate și rafinament, proza aceasta austeră este dublată de o intenție satirică. De factură confesivă, nota ei esențială este dată de neputința
GABRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]
-
simbolic. Invocarea elementelor-sursă devine în fond un pretext pentru constituirea unei „mitologii” curățate de coaja realului. Din aceasta fac parte spațiul unui Sud miraculos și plin de lumină, satul copilăriei rememorat cu nostalgie, câte un peisaj de toamnă, personaje ale ficțiunii autobiografice sau ale celei propriu-zise, cartiere periferice și pitorești ale Bucureștiului, ipostaze ale iubitei etc. F. este un fals tradiționalist; el preia unele motive din zona tradiționalismului (cum ar fi acelea ținând de filonul suprasemnificării pe o notă melancolică a
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
cu viață: doar răniți ori teferi, dar șocați, s-au prăbușit printre cadavrele celorlalți și au fost crezuți morți; ceva mai târziu au reușit să fugă din închisoarea care avea să fie incendiată. În Masacrul, materia autobiografică este transpusă în ficțiune (prin modificări de nume și situații) și literaturizată (cu vădite concesii făcute comandamentelor propagandistice ale epocii), prin narare obiectivată, la persoana a treia, sub aspectul unui roman „de acțiune” realist-socialist. Eclipsa este o scriere-mărturie, o autobiografie propriu-zisă, construită pe mai
GALL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]
-
-se totuși într-o mai mare măsură decât alți scribi ai epocii de zona esteticului și alternând registrul satirei „usturătoare” cu acela al construcției „grave”, monumentale în intenție, înclinația lui autentică, neexploatată suficient, este aceea de a experimenta în sensul ficțiunilor arborescente, al complicațiilor narative, al spiritului ludic, parodic și autoironic. De asemenea, sunt evidente calitățile prozatorului de a construi - în special pe o tematică rurală - în spațiul realismului canonic, de a da verosimilitate unor atitudini, scene, psihologii, personaje, fire epice
GALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
cultivator de zarzavaturi, dar și cămătar, negustor etc., care-și exploatează fără scrupule rudele, și, de cealaltă parte, Mihai Bud, un pălmaș cu viziuni marxiste, de care fata exploatatorului se îndrăgostește. Sensul acesta preliminar este ulterior deturnat către datele unei ficțiuni care pune în scenă o isterie colectivă cu punct de plecare în sfera religiosului : Mihai Bud se transformă, prin mijloace banditești, într-un mesager al unei așa-zise reveniri a Mântuitorului, exploatând financiar fervoarea acestei noi credințe care ia proporții
GALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
într-un mesager al unei așa-zise reveniri a Mântuitorului, exploatând financiar fervoarea acestei noi credințe care ia proporții de masă. Romanul are meritul suplimentar de a fi una dintre puținele cărți ale literaturii române care încearcă să construiască o ficțiune pornind de la un astfel de caz. A treia Romă, care-și stabilește impulsul epic la nivelul conștiinței schizofrenice a pacientului unei clinici, complică firele, cronologiile, palierele narative, profitând de jocul binomului verosimil-neverosimil, pe care îl aplică faptelor expuse. Impresia este
GALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
epocă de tranziție (Aurel Baranga, Teodor Mazilu, Ion Băieșu, Tudor Popescu), O viziune a destinului (Horia Lovinescu, Marin Sorescu, D. R. Popescu), De la radiografia cotidianului la tensiunea etică (I. D. Sârbu, D. Solomon, Mircea Radu Iacoban, Paul Everac), Între document și ficțiune istorică (Mihnea Gheorghiu, Paul Anghel, Valeriu Anania, Dan Tărchilă, Mircea Bradu), Fețele eseului dramatic (Gellu Naum, Ecaterina Oproiu, Vasile Rebreanu, Iosif Naghiu, Theodor Mănescu, Radu F. Alexandru, Ion Coja ș.a.). Într-o epocă de dezbateri literare intense, când valorile sunt
DIACONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
pasiunea documentării. O preocupă ecourile, „modelele”, efectele înrâuririlor, cu un cuvânt filiațiile scriitoricești (de pildă, între Al. Hâjdeu și B. P. Hasdeu), ca și relațiile fluide dintre „structura sufletească” a unui autor și opera lui, dintre „viața trăită” și „viața ficțiunii”. Se poate lesne sesiza înclinația de a reconstitui portretul artistului la tinerețe (A. I. Odobescu, B. Delavrancea), „traiectoria” lui, ce conduce la configurarea unei individualități complexe (contradictoriul A. I. Odobescu, deconcertantul Ion Barbu ș.a.), fie și nerecunoscută (cazul lui V. A. Urechia
DRAGOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286852_a_288181]
-
Evreiesc de Stat din București. În schimb, exploatarea cu succes a schemelor literaturii polițiste de fină analiză psihologică, condimentată de elementele unui decor futurist, în linia literaturii de anticipație, confirmă în D. un bun mânuitor al clișeelor de succes. Volumul Ficțiuni pentru revolver și orchestră (1970), introducând figura superdetectivului Teo Celan, secondat (după modelul romanelor lui Isaac Asimov) de un robot, include o paletă ingenioasă de opțiuni narative, bine realizate sub aspectul unui stil alert, condimentat cu subtile tușe de umor
DORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286837_a_288166]
-
De n-ar fi iubirile..., București, 1961; Ninge la Ecuator, București, 1963; Oricât ar părea de ciudat, București, 1964; Corigență la dragoste, București, 1967; Joc dublu, București, 1968; Minciuni adevărate, București, 1969; Teatru, București, 1969; Teatru cu bile, București, 1970; Ficțiuni pentru revolver și orchestră, București, 1970; Dacă vei fi întrebat... Joc dublu. Teatru cu bile, București, 1978; Cu toată dragostea. Confesiune târzie, București,1986; Mileniul II, ultimul sfert de oră, București, 1988; Anchetatorul SF și forțele oculte, București, 1995; Foc
DORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286837_a_288166]
-
Mileniul II, ultimul sfert de oră, București, 1988; Anchetatorul SF și forțele oculte, București, 1995; Foc în Calea Văcărești, București, 1999; Paranormal 2000, București, 2000. Repere bibliografice: V. Mîndra, Pe marginea unui „experiment”, GL, 1962, 27; Dan Rebreanu, Dorel Dorian, „Ficțiuni pentru revolver și orchestră”, TR, 1970, 36; Virgil Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977, 229-233; Manolescu, Literatura SF, 81-82; Faifer, Dramaturgia, 43-46; Ghițulescu, O panoramă, 302-303; Victor Ernest Mașek, Dorel Dorian, „Cu toată dragostea. Confesiune târzie
DORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286837_a_288166]
-
redacție (1994-1997) și realizator. Colaborează cu cronici literare, eseuri, proză și publicistică la „Echinox”, „Tribuna”, „Steaua”, „Vatra”, „ Familia”, „Viața românească”, „Apostrof”, „Contrapunct”, „Euphorion”, „Observator cultural” și la Radio Cluj. Călătorește în Marea Britanie și Elveția. Debutează editorial cu volumul În exercițiul ficțiunii. Eseu despre Școala de la Târgoviște (1992; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România, Premiul pentru debut al Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca și Premiul pentru eseu la Salonul Național al Cărții, Cluj-Napoca). În 1993, este distins cu Premiul Marconi pentru
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
îi va analiza și în cartea de debut. Apoi, în anii 1979 și 1980, în tandem cu Emil Hurezeanu, succesiv altui tandem (Ion Simuț, Radu G. Țeposu), asigură „cronica literară”. În aceste pagini se configurează opțiunile sale tematice. În exercițiul ficțiunii. Eseu despre Școala de la Târgoviște este o încercare, prima la dimensiunile unei monografii în critica literară românească de azi, de a aproxima fenomenul estetic exemplar în literatura română postbelică reprezentat de Școala de la Târgoviște. D. abordează creația lui Radu Petrescu
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]