KorAP: Find »[drukola/base=fotoliu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...302 303 304 ...341 >

8,525 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

bucurie și greață. Lumina candelabrelor de cristal din holul hotelului Athénée Palace inundă oglinzile Încastrate În tapetul opalin; spațiul se dilată prin repetare, devine un fel de cascadă, percepția vizuală se Încarcă de o vibrație aproape sonoră. Pe canapelele și fotoliile cu spătare aurite, Îmbrăcate În mătase vernil, așezate din loc În loc de-a lungul pereților, respectînd parcă distanța artistocratică, cîteva femei singure, Îmbrăcate În rochii din țesături ieftine, colorate strident, stau și fumează În fața ceștilor de cafea. Unele sînt foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
omului este pierderea memoriei. CÎnd am fost izgoniți din paradis Dumnezeu ne-a pedepsit nu cu moartea, ci cu uitarea. Dar poate totuși există o eternă reîntoarcere. Alt pom lăudat, alt somn În care visezi ce nu mai ai - un fotoliu verde, un bărbat care-ți citește povești cu spioni, undeva, În cartierul după-amiezelor calme. Mi-ar fi plăcut să știu cum mă văd pe mine oamenii. Nu ce gîndesc ei despre mine. Asta se poate lesne deduce prin comparație, prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
prietenul nostru cel mai fidel, poetul Constantin Abăluță. E o semicursieră lungă și suplă ca o iapă neagră de rasă. După ce a adus-o acasă, a așezat-o În sufragerie, proptită de bibliotecă s-o poată privi În voie din fotoliul lui. Nu știu cît de mult se va bucura de calitățile ei fizice, nu știu cît de des o va Încăleca, dar deocamdată se lasă În voia amorului platonic și Îi scrie poezii „Trei prieteni vechi / au cărat o bicicletă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
țînțari la Athénée Palace sus capiii jos capul capuci papucii vol de nuit put putina Bărbatul de alături Își pune batista galbenă În buzunar Îi ia paharul din mînă și-l așează pe măsuță apoi se cuibărește mai bine În fotoliu și Închide din nou ochii. Și acum pentru că rîndurile se răresc, pentru că ei pleacă tot mai departe și pentru mai lungă vreme și iarna Își Înfige țurțurii Într-un creier Încă Îmbătat de vară, sfîșii pielea acestui măr și mușc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

fost genul de persoană căreia să i se aplice aceste stări sufletești. Eram un roboțel, o mașinărie concepută să existe, urmând doar programele repetitive pe care mi le stabilisem și nimic mai mult sau mai puțin de atât. Stând în fotoliu cu motanul pe genunchi și o partidă de biliard în față, la televizor, urmărind umbra stâlpului de telegraf cum străbate distanța dintre grădini, m-am gândit mult la sensul vieții mele. Nu cu mâhnire, ci pur și simplu cu mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pe urmele lui. Am descoperit că mă târam pe un covor, unul roșu, scump, dar de modă veche. Alarma se auzea mai tare acolo sus. Ridicându-mă în picioare, camera mă duse cu gândul la un fumoar pentru gentlemeni. Două fotolii din piele verde, o veioză de birou, cu abajur din sticlă verde și lănțișor de aprindere, o masă cu pahar din sticlă șlefuită sau cristal, plin cu o licoare maronie, probabil o băutură alcoolică. Cu excepția unei uși, toți pereții fuseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și credul. Chiar în timp ce-am rostit cuvintele, am știut. Am știut adevărul. Am simțit că tot ce era cald și real în mine începea să se scurgă. 25 Hakuun și Kuzan ( Toate stelele sângerează) Stăteam în camera cu fotolii largi de aproximativ cincisprezece minute, când Scout se întoarse în sfârșit, târându-se din cealaltă parte a bibliotecii, exact cum făcuserăm eu și Fidorous. — Hei, spuse ea, zâmbind și ridicându-se în picioare. Îți vine să crezi? Sunt de două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
tăcere, ea strânse laptopul lui Nimeni, îl puse pe umăr și spuse Trebuie să încep. După care se întoarse și plecă, ieșind pe ușă și străbătând coridorul fără să se uite înapoi. Nehotărât și pustiit, am rămas o vreme în fotoliul lat, ascultând liniștea cărților din pereți. Trecu ceva timp. În cele din urmă, am observat cușca deschisă și goală în mijlocul camerei. Ian. Nu-l mai văzusem de când îl urmasem pe Fidorous în camera de control. M-am îndreptat de spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ascultând liniștea cărților din pereți. Trecu ceva timp. În cele din urmă, am observat cușca deschisă și goală în mijlocul camerei. Ian. Nu-l mai văzusem de când îl urmasem pe Fidorous în camera de control. M-am îndreptat de spate în fotoliu. Să-mi găsesc motanul era un lucru pe care-l puteam face, un lucru care nu necesita vreun proces de gândire. M-am ridicat în picioare, controlând ușoara clătinare pe care mi-o indusese whisky-ul lui Fidorous. Mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
rucsacul pe umeri, clătinându-mă puțin sub greutatea lui. După câteva clipe, l-am ridicat și pe-al lui Scout, apoi m-am întors și am pornit-o înapoi spre scări. Am lăsat rucsacul lui Scout sprijinit de unul dintre fotolii, am mai băut un pahar din whisky-ul doctorului, am luat cușca lui Ian din mijlocul camerei și am rămas în picioare, cântărind-o în mână. — Pis pis pis pis. Rătăceam pe coridor, cu cușca în mână. Pereții de cărți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

de amintirile lui de adult. Tablourile de pe pereți aparțineau doamnei Purvis: o acuarelă stridentă, Înfățișînd Golful Neapole În asfințit, cîteva gravuri În metal și o fotografie a răposatului domn Purvis, Îmbrăcat Într-o uniformă demodată, cum se purta În 1914. Fotoliul urît, masa acoperită cu un postav gros și ghiveciul cu ferigi din fereastră erau de asemenea proprietatea doamnei Purvis, iar aparatul de radio era luat cu chirie. Numai pachetul cu țigări de pe consola căminului, ca și peria de dinți și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
CÎntărește pe puțin doi funți jum’ate, Își dădu cu părerea doamna Purvis. — Ba cîntărește aproape trei funți și jumătate. Nu se poate! Pune-l pe cîntar, și-ai să vezi! După ce doamna Purvis ieși, Arthur Rowe se așeză În fotoliu și Închise ochii. Așadar, serbarea se terminase; În fața lui se Întindeau, ca un pustiu incomensurabil, zilele săptămînii. Fusese ziarist de meserie, pînă acum doi ani. Avea un venit anual de patru sute de lire, astfel Încît era, cum s-ar spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
efectul unei lămpițe aprinse În odaia unui copil - un copil care se teme de Întuneric. În clipa aceea, se auzi o voce rostind, cu o veselie găunoasă: „Noapte bună, copii, noapte bună!“ Individul se prăbuși Într-unul dintre cele două fotolii și Începu să-și treacă degetele prin părul plin de mătreață. Era limpede că se simțea mai bine șezînd; În această poziție, umerii largi Îi ieșeau În relief și-i dădeau o Înfățișare atletică, ascunzîndu-i statura măruntă. — Am venit la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Dar cozonacul ăsta a fost făcut cu ouă proaspete, protestă doamna Purvis cu mîndrie. Domnul Rowe l-a cîștigat la o tombolă. În clipa aceea Începu buletinul de știri, cu obișnuita formulă: „... Vă vorbește Joseph Macleod“. Străinul se ghemui În fotoliu, ascultînd cu o atitudine arogantă, ca și cum auzea niște povești al căror substrat real ar fi fost singurul În măsură să-l cunoască. — Știrile de astă-seară sînt ceva mai Îmbucurătoare, observă Rowe. — Propagandă! replică individul. — Chiar nu doriți puțin cozonac? Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
degrabă un biscuit... Îmi plac cozonacii, cînd sînt bine făcuți, Îi tăie vorba individul, de parcă gustul lui ar fi fost suveran, și strivi pe podea mucul de țigară. — Bine, adu-ne cozonacul, doamnă Purvis. Și ceainicul. Individul Își răsuci În fotoliu trupul scălîmb, așa fel ca s-o poată vedea pe doamna Purvis aducînd cozonacul. Era limpede că-i plăceau cozonacii: nu-și luă ochii de la el și rămase așa, ținîndu-și parcă răsuflarea, pînă cînd văzu cozonacul pe masă. Abia atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
poată vedea pe doamna Purvis aducînd cozonacul. Era limpede că-i plăceau cozonacii: nu-și luă ochii de la el și rămase așa, ținîndu-și parcă răsuflarea, pînă cînd văzu cozonacul pe masă. Abia atunci se mișcă, trăgîndu-se nervos mai aproape de marginea fotoliului. — Ai un cuțit, doamnă Purvis? — Doamne-Doamne, totdeauna sînt uitucă la ora asta, se scuză ea. Din cauza sirenelor! — Nu face nimic, o să folosesc briceagul, zise Rowe. Și scoase cu grijă din buzunar ultima lui comoară - un briceag mare, de școlar. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
salteaua, apoi ușa de la intrare se Închise cu zgomot - doamna Purvis se ducea spre adăpostul ei preferat, de la capătul străzii. — N-are rost ca niște oameni ca noi să se certe pentru un fleac, spuse străinul proptindu-se pe marginea fotoliului, ca să fie mai aproape de Rowe și punîndu-și astfel În lumină umărul diform. Ce război stupid! urmă el. Ce rost are ca eu și cu dumneata... oameni inteligenți... Ni se tot vorbește despre democrație. Dar eu și cu dumneata nu Înghițim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
putut face altceva? Să-i fi lăsat să ocupe Polonia, fără să protestăm măcar? — Dumneata și cu mine cunoaștem bine lumea, și știm că Polonia era una dintre cele mai corupte țări din Europa, rosti individul, aplecîndu-se și deplasînd puțin fotoliul, astfel Încît părea să se Îndrepte spre Rowe printr-un soi de mecanism. Cine sîntem noi, ca să judecăm? Fotoliul se apropie și mai mult, scîrțîind. — Exact! Un guvern ca acela pe care l-am avut atunci și pe care-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
bine lumea, și știm că Polonia era una dintre cele mai corupte țări din Europa, rosti individul, aplecîndu-se și deplasînd puțin fotoliul, astfel Încît părea să se Îndrepte spre Rowe printr-un soi de mecanism. Cine sîntem noi, ca să judecăm? Fotoliul se apropie și mai mult, scîrțîind. — Exact! Un guvern ca acela pe care l-am avut atunci și pe care-l mai avem... — E o crimă ca oricare alta, spuse Rowe cu glas șoptit. Implică atîția nevinovați... Nu se justifică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
rost să discutăm? Întrebă el. — Absolut nici un rost. — În cazul ăsta... Dar se opri, auzind huruitul din ce În ce mai apropiat al unui avion. Undeva departe, În partea de est a Londrei, artileria antiaeriană intrase În funcțiune, iar individul se mișcă neliniștit În fotoliu și spuse: — Fie, aș mai bea o ceașcă de ceai. CÎnd Rowe se Întoarse cu ceainicul, văzu că străinul turna lapte În cești și Își tăiase o bucată de cozonac. Părea să se simtă ca la el acasă; trăsese fotoliul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
fotoliu și spuse: — Fie, aș mai bea o ceașcă de ceai. CÎnd Rowe se Întoarse cu ceainicul, văzu că străinul turna lapte În cești și Își tăiase o bucată de cozonac. Părea să se simtă ca la el acasă; trăsese fotoliul mai aproape de radiatorul cu gaz. Îi făcu lui Rowe semn să se așeze, ca și cum ar fi fost gazda; de altfel, parcă și uitase disputa de adineauri. În lipsa dumitale, Începu el, m-am gîndit că numai niște intelectuali ca noi pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
ciudată. Izbuti să se scoale și văzu În jur o cantitate uriașă de cratițe risipite pe podea. Recunoscu, foarte greu, un frigider Într-un obiect care semăna cu un motor vechi de automobil. Ridicîndu-și privirea, zări Ursa-mare printre picioarele unui fotoliu suspendat la vreo zece metri deasupra capului lui; coborîndu-și ochii, văzu la picioare Golful Neapole rămas intact. Avea senzația că nimerise fără nici o hartă la Îndemînă, Într-o țară necunoscută, unde trebuia să se orienteze după poziția stelelor. Trei rachete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
veselă spartă, iar a treia căzu În plin Russell Square. Întunericul se așternu din nou peste oraș, rece și odihnitor. Dar Rowe apucase să vadă multe În lumina rachetelor: descoperise, În primul rînd, unde se afla: În bucătăria de la subsol. Fotoliul de deasupra lui era cel din propria lui cameră de la etajul Întîi. Zidul din față și Întreg acoperișul se năruiseră, iar schilodul zăcea lîngă fotoliu, cu un braț atîrnîndu-i slobod; lăsase intenționat, parcă, să cadă exact la picioarele lui Rowe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
multe În lumina rachetelor: descoperise, În primul rînd, unde se afla: În bucătăria de la subsol. Fotoliul de deasupra lui era cel din propria lui cameră de la etajul Întîi. Zidul din față și Întreg acoperișul se năruiseră, iar schilodul zăcea lîngă fotoliu, cu un braț atîrnîndu-i slobod; lăsase intenționat, parcă, să cadă exact la picioarele lui Rowe o bucățică de cozonac, neatinsă. Din stradă se auzi glasul unui paznic de la Apărarea Civilă: — E cineva rănit pe-aici? Rowe răspunse, din nou copleșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
o pasiune excentrică. — Da, e un lucru bun, dar greu de găsit... — Lor, Însă, nu le place. — Te referi la doamna Bellairs și la reverendul Topling? Era prea complicat: Rowe nu mai avea chef să se apere. Se așeză În fotoliu, unica piesă de mobilier ceva mai intimă, În afară de canapea, Îngăduită În acest pseudo-cămin. — Reverendul Topling e un om de treabă, zise ea zîmbind. Ce prostii vorbim! Trebuie să-i spui fratelui dumitale să nu se mai frămînte din pricina mea. Capitulez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]