9,707 matches
-
mai încetează să trimită tot mai multe copii ale sale, Neo părăsește lupta și își ia zborul, iar clonele lui Smith se dispersează. Neo, Morpheus și Trinity îl vizitează pe Merovingian și i-l cer pe Făuritorul de chei, dar francezul îi refuză. Soția lui, Persefona, sătulă de atitudinea și infidelitatea soțului ei, îl sfidează și îi conduce pe cei trei către Făuritorul de chei. Acesta este eliberat de Neo, iar Merovingian, aflând de trădarea soției lui, își cheamă slujitorii pentru
Matrix - Reîncărcat () [Corola-website/Science/312374_a_313703]
-
eveniment grav: trădarea generalului Bourmont, care trece de partea aliaților, împreună cu o parte din statul său major. Bourmont le predă acestora ordine de marș, starea precisă a efectivelor dar nu le poate prezenta nici o informație esențială, știindu-se deja că francezii au trecut la atac. În aceste condiții, manevra Împăratului expunea cele două armate la riscul de a le fi tăiate liniile de comunicație, cu efecte catastrofale pentru o armată. Astăzi, această operațiune este cunoscută sub numele de „Manevra Charleroi”, o
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
cu efecte catastrofale pentru o armată. Astăzi, această operațiune este cunoscută sub numele de „Manevra Charleroi”, o mișcare strategică genială, deseori citată printre marile manevre din istoria militară. Planul Coaliției cataloga ofensiva franceză drept improbabilă și nu anticipase posbilitatea ca francezii să aleagă ca rută drumul dificil prin Charleroi. Feldmareșalul Blücher îi scrie pe 14 iunie soției sale: „Vom intra în curând în Franța. S-ar putea să mai rămânem aici un an căci Bonaparte nu ne va ataca”. De asemenea
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
soției sale: „Vom intra în curând în Franța. S-ar putea să mai rămânem aici un an căci Bonaparte nu ne va ataca”. De asemenea, Wellington scrie, în aceeași zi la Londra, raportând că va ataca la sfârșitul lunii.. Totuși, francezii au ales exact această rută dificilă dar care le-a permis să se interpună între cele două armate inamice, spre surprinderea totală a Ducelui de Wellington. Ducele de Wellington, aflat pe data de 15 la balul Ducesei de Richmond, află
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
instala numeroasa artilerie. Acest lucru a făcut ca primul atac francez să nu fie început decât în jurul orei 11:30, când Corpul II al generalului conte Reille a atacat castelul de la Hougoumont, care însă reușește să reziste. La miezul zilei, francezii adună o „Mare Baterie” care bombardează centrul anglo-aliat, atacat apoi cu succes de Corpul I francez. Aripa dreaptă a anglo-aliaților era pe punctul de a ceda, moment în care comandantul cavaleriei anglo-aliate, Uxbridge, lansează două brigăzi de cavalerie grea la
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
în jurul orei 11:30, când Corpul II al generalului conte Reille a atacat castelul de la Hougoumont, care însă reușește să reziste. La miezul zilei, francezii adună o „Mare Baterie” care bombardează centrul anglo-aliat, atacat apoi cu succes de Corpul I francez. Aripa dreaptă a anglo-aliaților era pe punctul de a ceda, moment în care comandantul cavaleriei anglo-aliate, Uxbridge, lansează două brigăzi de cavalerie grea la atac, surprinzând două dintre cele patrul divizii ale Corpului I francez și producându-le pierderi grele
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
cu succes de Corpul I francez. Aripa dreaptă a anglo-aliaților era pe punctul de a ceda, moment în care comandantul cavaleriei anglo-aliate, Uxbridge, lansează două brigăzi de cavalerie grea la atac, surprinzând două dintre cele patrul divizii ale Corpului I francez și producându-le pierderi grele. Cavaleria grea britanică este la rândul ei respinsă cu pierderi grele dar intervenția sa a salvat pentru moment armata anglo-aliată. În jurul orei 15 timp ce francezii se pregăteau să lanseze un nou atac asupra centrului
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
surprinzând două dintre cele patrul divizii ale Corpului I francez și producându-le pierderi grele. Cavaleria grea britanică este la rândul ei respinsă cu pierderi grele dar intervenția sa a salvat pentru moment armata anglo-aliată. În jurul orei 15 timp ce francezii se pregăteau să lanseze un nou atac asupra centrului și aripii drepte a anglo-aliaților, prusacii lui Bülow atacă flancul armatei franceze, ceea ce îl face pe Napoleon să suspende acțiunea contra anglo-aliaților. Împăratul îi ordonă Mareșalului Ney să captureze ferma La
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
pentru Wellington. Cu toate acestea, prezența prusacilor întârzie atacul decisiv francez asupra liniei anglo-aliate, astfel că Wellington are timp să își întărească centrul, primind în plus susținerea unui Corp de armată suplimentar din partea prusacilor. În timp ce prusacii împingeau înapoi flancul drept francez, Napoleon organizează un ultim atac, trimițându-i lui Ney o mare parte din infanteria Gărzii, cu o singură baterie de artilerie și fără susținerea cavaleriei. Atacul nu este coordonat foarte bine și curând Garda, copleșită numeric și decimată de artileria
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
oameni, în ajutorul lui Wellington la Waterloo. Deci, Grouchy nu mai putea ajunge acolo unde ar fi trebuit să fie, adică între armata prusacă și cea anglo-aliată. Astfel, Corpul lui Thielmann reușește să îi rețină pe cei 33 000 de francezi la Wavre, în timp ce bătălia principală se dădea la circa 10 mile distanță. Primind între timp rapoarte despre înfrângerea de la Waterloo și realizând eroarea strategică pe care a comis-o, Grouchy își dă seama că nu mai poate face nimic așa că
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
armatei să evacueze răniții spre Franța. Pe măsură ce resturile „Armatei Nordului” se retrăgeau în Franța, sub comanda lui Grouchy, armata prusacă a lui Blücher a înaintat rapid, invadând Franța, urmată de armata lui Wellington și de o armată austro-germană. Depășiți numeric, francezii au dat o serie de bătălii minore la La Suffel sau Vertus, dar până la urmă au fost nevoiți să se replieze. Deoarece Împăratul Napoleon I abdicase pe 22 iunie, generalii francezi nu mai vedeau niciun sens în a mai continua
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
a Țărilor de Jos) fără să alerteze Coaliția și să se interpună între forțele acesteia, astfel încât să-i înfrângă pe prusaci pentru ca apoi să se ocupe de armata anglo-aliată. Deși comandanții coaliției aveau anumite informații în legătură cu manevrele dinainte de atac ale francezilor, strategia lui Napoleon s-a bucurat inițial de un mare succes. Instrucțiunile lui Wellington la începutul campaniei s-au bazat faptul că orașul Bruxelles trebuia protejat împotriva unui atac al francezilor, însă Wellesley nu știa ce rută va fi urmată
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
coaliției aveau anumite informații în legătură cu manevrele dinainte de atac ale francezilor, strategia lui Napoleon s-a bucurat inițial de un mare succes. Instrucțiunile lui Wellington la începutul campaniei s-au bazat faptul că orașul Bruxelles trebuia protejat împotriva unui atac al francezilor, însă Wellesley nu știa ce rută va fi urmată de către Napoleon, primind rapoarte (false) cum că o manevră de învăluire ar fi avut loc prin Mons. A auzit pentru prima dată de începerea ostilităților în jurul orei 15:00 pe 15
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
loc prin Mons. A auzit pentru prima dată de începerea ostilităților în jurul orei 15:00 pe 15 iunie de la prințul de Orania, confirmări ulterioare ale faptului că avanposturile Corpului I prusac, sub comanda locotenent-generalului Graf von Ziethen, erau atacate de către francezi la ora 04:30 la Thuin (lângă Charleroi), sosind în următoarele trei ore. Era ora 18:00 atunci când Wellington a pus la cale primele ordine prin care să-și concentreze armata. Cu toate acestea, era încă nesigur unde ar fi
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
ambele părți, din cauza lanurilor înalte de secară, grâu și porumb. Malurile pârâului, înțesate de arbori, ofereau o poziție avantajoasă pentru trăgători. Până atunci, se aflau puțini soldați pe câmpul de luptă. Avangarda (trupe din Nassau și Olanda), luptase împotriva câtorva francezi cu o seară înainte. Făcuseră aceasta din proprie inițiativă, alegând să nu urmeze ordinele lui Wellington de a se muta în întregime la Nivelles. Datorită lui Constant Rebecque și lui Bernhard de Saxa-Weimar, încercarea francezilor de a separa cele două
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
și Olanda), luptase împotriva câtorva francezi cu o seară înainte. Făcuseră aceasta din proprie inițiativă, alegând să nu urmeze ordinele lui Wellington de a se muta în întregime la Nivelles. Datorită lui Constant Rebecque și lui Bernhard de Saxa-Weimar, încercarea francezilor de a separa cele două armate aliate din Belgia aproape că fusese zădărnicită. Înălțimea Sa, prințul de Orania (1792-1849), comanda trupele olandeze. Deși avea numai 23 de ani, el era comandantul Corpul I, cel mai mare corp de armată din cadrul
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
focului de artilerie al bateriei olandeze. Patrulele acestora au fost de asemenea respinse de către cavaleria olandeză. Măsurile preventive luate de căpitanul bateriei ecvestre, Bijleveld, împreună cu maiorul Normann, care comanda Batalionul 2 al regimentului Nassau, s-au dovedit decisive în oprirea francezilor. Imediat ce acesta a ajuns pe poziție, le-a ordonat oamenilor săi să încarce tunurile cu mitralii. Infanteria s-a grupat în linie de ambele părți ale bateriei. Toate tunurile au tras asupra lăncierilor francezi cu mitralii, care au omorât și
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
suferit pierderi ușoare. La ora 07:00, un mic grup de soldați francezi a avansat înspre pozițiile inamice, însă a fost izgonit după un scurt schimb de focuri. Aceste câteva șarje de cavalerie au fost respinse cu pierderi de partea francezilor. Până atunci, aceștia nu își făcuseră apariția în număr mare; trupele care erau prezente deocamdată pe câmpul de bătălie erau, în afară de infanteria de linie, Vânătorii Călare ai Gărzii, Lăncierii Gărzii și artileria ecvestră a Gărzii. O încercare din partea a două
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
pădure, de-a lungul drumului către Quatre Bras. Mareșalul Ney a conchis că, odată cu atacul de-a lungul drumului, inamicul din pădurea Bossu va fi obligat să-și retragă liniile pentru a evita să fie învăluit. În jurul orei 14:00, francezii au înaintat în forță, iar avanposturile aliate s-au retras la Grand-Pierrepont. Artileria franceză a deschis focul, pe când coloanele de infanterie, precedate de trăgători, și-au început avansul. În timp ce divizia lui Bachelu a respins Batalionul 27 "Jäger" olandez înspre Gemioncourt
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
îl lege de șa pentru a rămâne împreună cu batalionul său). Ducele Bernhard a condus voluntarii din Batalionul 2/Regimentul I de Infanterie din Nassau și două companii ale Batalionului 7 de Miliție într-un contraatac și i-a alungat pe francezi din pădure. Pe la ora 16:00 a ajuns divizia lui Jérôme Bonaparte. Mareșalul Ney i-a ordonat imediat acestei mari unități să ocupe pădurea Bossu. Nassauerii s-au retras în ordine destul de bună. Încă mai aveau în posesie partea nordică
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Miliție olandez a reușit să păstreze nordul fermei Gemioncourt. Observând sosirea de noi întăriri, milițienii au atacat ferma la baionetă și au alungat trăgătorii francezi (din brigada lui Jamin, divizia lui Foy) de pe ziduri și câmp. Numai o mână de francezi au rezistat în interiorul fermei. Mai multe companii de miliție s-au postat apoi la sud de Gemioncourt. Au fost șarjate de către Regimentul 6 Vânători Călare. Sprijinit de focul bateriei lui Bijleveld, Batalionul 5 de Miliție olandez a tras o salvă
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
s-au postat apoi la sud de Gemioncourt. Au fost șarjate de către Regimentul 6 Vânători Călare. Sprijinit de focul bateriei lui Bijleveld, Batalionul 5 de Miliție olandez a tras o salvă mortală de la mică distanță pentru a-i respinge pe francezi. Vânătorii s-au întors și au șarjat din nou. Și din nou au fost respinși. A treia șarjă de cavalerie a fost efectuată de către Regimentul 6 Lăncieri. Între timp, milițienilor li s-a alăturat prințul de Orania, care a început
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
atace din flanc. Cele două unități au atacat și au alungat infanteria franceză. Brigada lui van Merlen a fost atacată de către Regimentele 5 Lăncieri și 1 Vânători Călare în timp ce încă se poziționa. Cavaleria olandeză a fugit cuprinsă de panică, cu francezii urmărind-o îndeaproape. Aghiotantul prințului de Orania, maiorul van Limburgh Stirum, a fost rănit grav. Lăncierii au înaintat până la bateriile lui Bijleveld și Stevenart, unde au omorât mulți tunari. Apoi au lovit Batalioanele 5 de Miliție și 27 "Jäger", provocând
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
muschetă trase de către Batalionul 2 Nassau-Orania și un batalion britanic. Cavaleria a început să se retragă încet. Între timp, Regimentul 5 Dragoni Ușori belgieni se lupta cu Regimentul 6 Vânători Călare. După o scurtă încleștare, belgienii s-au retras, însă francezii nu i-au urmărit. Scoțienii i-au confundat pe belgieni cu francezii și au tras. Williams notează: „Apoi a avut loc unul din acele tragice incidente ale războiului, în care oamenii mor din cauza erorii prietenilor. Văzând olandezii în albastru (husari
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
început să se retragă încet. Între timp, Regimentul 5 Dragoni Ușori belgieni se lupta cu Regimentul 6 Vânători Călare. După o scurtă încleștare, belgienii s-au retras, însă francezii nu i-au urmărit. Scoțienii i-au confundat pe belgieni cu francezii și au tras. Williams notează: „Apoi a avut loc unul din acele tragice incidente ale războiului, în care oamenii mor din cauza erorii prietenilor. Văzând olandezii în albastru (husari) și verde (dragoni ușori) galopând sălbatic către intersecție și auzindu-i țipând
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]