8,103 matches
-
este o veche familie care locuiește în Borno din 1630. A intrat în Seminarul din Brescia la o vârsta foarte fragedă, în 1945, imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, a urmând aici studiile medii și superioare și a frecventând cursurile de filosofie și teologie. A fost hirotonit preot la la 3 martie 1957 de către episcopul de Brescia, Giacinto Tredici. A studiat timp de trei ani la Seminarul Pontifical Lombard și a frecventat Universitatea Pontificală Gregoriană, unde a obținut licența
Giovanni Battista Re () [Corola-website/Science/314767_a_316096]
-
aici studiile medii și superioare și a frecventând cursurile de filosofie și teologie. A fost hirotonit preot la la 3 martie 1957 de către episcopul de Brescia, Giacinto Tredici. A studiat timp de trei ani la Seminarul Pontifical Lombard și a frecventat Universitatea Pontificală Gregoriană, unde a obținut licența în Drept Canonic. Din octombrie 1960 și tot anul 1961, a fost docent la Seminarul din Brescia și, în același timp, a exercitat și ministerul pastoral, ca vicar cooperator, în parohia Sfântul Benedict
Giovanni Battista Re () [Corola-website/Science/314767_a_316096]
-
la Seminarul din Brescia și, în același timp, a exercitat și ministerul pastoral, ca vicar cooperator, în parohia Sfântul Benedict, la periferia Bresciei. Chemat în slujba Sfântului Scaun, la 1 iulie 1963 ca atașat la nunțiatura apostolică din Panama, a frecventat cursurile Academiei Diplomatice Pontificale. Începând cu 1967 a fost transferat la reprezentanța pontificală din Iran, unde a rămas până în ianuarie 1971, când a fost chemat să slujească pe lângă Secretariatul de Stat, ca secretar particular al substitutului de atunci, Giovanni Benelli
Giovanni Battista Re () [Corola-website/Science/314767_a_316096]
-
din acele zone. Mama Terrei este asistență socială, iar din familia sa mai fac parte doi membri, un frate mai mare și unul mai mic decât Terra. În adolescență, Naomi a urmat cursuri de canto și de pian clasic, cântăreața frecventând "Interlochen Performing Arts Câmp" din Michigan și tabăra pentru fete "Belvoir Terrace Fine & Performing Arts Câmp" din Lenox, Massachusetts. Profesorii săi au convins-o să studieze opera la Universitatea din Michigan. În acest timp, Naomi a participat la programul de
Terra Naomi () [Corola-website/Science/313523_a_314852]
-
alături de care a participat în prima ligă norvegiană de handbal. În prima parte a anului 2002 jucătoarea a primit o ofertă din partea clubului "Larvik HK", pe care a acceptat-o, promovând astfel la nivelul seniorilor. Până la vârsta majoratului Riegelhuth a frecventat cursurile unor școli din Norvegia, care aveau incluse în programa lor handbalul, și are o calificare de asistentă medicală. Pe parcursului sezonului 2002 — 2003 a jucat pentru echipa norvegiană "Larvik HK", fiind rezerva Kristinei Duvholt. În toamna anului 2002 Duvholt
Linn-Kristin Riegelhuth () [Corola-website/Science/313533_a_314862]
-
Montmartre. În această perioadă începe o lungă prietenie cu mai mulți poeți, printre care Stéphane Mallarmé, Paul Verlaine sau poetul romantic Patrice Contamine. Tatăl lui îi publică primele compoziții. În 1890 se mută pe strada Cortot nr. 6, Montmartre, și frecventează cabaretul Chat noir unde îl întâlnește pe Claude Debussy. În 1881 se alătură „Ordinulului cabalistic al Rozei Cruce”, fondat de „sâr” Joséphin Péladan și Stanislas de Guaita. În calitate de compozitor și capelmaistru scrie muzica de scenă pentru "Le Fils des étoiles
Erik Satie () [Corola-website/Science/313623_a_314952]
-
română. De asemenea, după afirmațiile lui Ștefan Rotaru, membru al Societății pentru Cultură și Literatură Română din Bucovina, preoții și enoriașii ortodocși români duc lipsă de cărți bisericești, obiecte de cult, literatură laică în limba maternă pentru copiii români care frecventează școlile duminicale (înființate și întreținute de parohiile românești), precum și de bani pentru renovarea lăcașelor de cult. Mitropolitul Onufrie a fost acuzat că a interzis categoric ca prelații și credincioșii români să primească literatură religioasă, cărți de cult, materiale pentru biserici
Onufrie Berezovski () [Corola-website/Science/313636_a_314965]
-
o călătorie în Germania. La Heidelberg, centrul romantismului german din acea perioadă, l-a cunoscut pe profesorul Friedrich Creuzer, fondatorul mitologiei comparate. Tot la Heidelberg, face cunoștință cu Wilhelminna More, viitoarea sa soție, fiica unui notar din Grunstadt. Edgar Quinet frecventează cursurile Universității din Heidelberg, cunoscându-i pe romanticii germani: Tieck, Schlegel, Görres și Uhland. În 1828 îi apare volumul al treilea al traducerii operei lui Herder "Idei asupra filosofiei istoriei omenirii", precum și "Eseu asupra operelor lui Herder". Publică eseul "De la
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
de N.Iorga, care afirma că în satele transilvănene „"se găsea cine să învețe pe copii scrisul și cititul"” . Rescriptul împărătesei Maria Terezia din 9 septembrie 1743 care nu numai că a consimțit dreptul copiilor de iobagi români de a frecventa școala, dar prevedea și pedepse pentru „domnii de pământ” , de care satul nu ducea lipsă, care ar fi îndrăznit să nesocotească înalta poruncă, a dat impuls și școlii din Racovița. Acest lucru este consfințit de mențiunile tot mai dese după
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
diferite grade în toate localitățile militarizate. În urma decretelor emise de împărăteasa Maria Terezia în 1764 și 1766, în fiecare localitate aleasă ca sediu de companie a fost înființată câte o școală trivială, numită și "centrală" sau "capitală", pe care o frecventau fiii grănicerilor din satele aparținătoare companiei respective. Numele acestor școli veneau de la școlile din evul mediu, în care se studia un trivium de materii: gramatica, dialectica și retorica, în școlile grănicerești studiindu-se începând din acești ani: citirea, scrierea și
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
Vest „Vasile Goldiș” din Arad. În paralel cu activitatea didactica, a practicat o vreme și jurnalismul, între 1990-2006, un jurnalism independent și uneori de o manieră foarte personală, un jurnalism de atitudine etică și culturală. La începutul anilor ’80, a frecventat Cercul format la Păltiniș în jurul filosofului Constantin Noica, fapt care a avut o influență decisivă asupra formării sale. În literatura de specialitate din România, Nicolae Iuga este printre primii care lansează o dezbatere publică asupra ideii de Etica globala, aparținând
Nicolae Iuga () [Corola-website/Science/313713_a_315042]
-
Pereire, pe primul comparându-l cu Napoleon. Este de menționat faptul că în 1886 a părăsit ziarul "La Liberté", după ce și-a ridicat vocea contra proprietarului evreu al acestuia, din aceeași familie Pereire pentru membri ai căreia compusese orațiuni funebre. Frecventând cercurile literare pariziene din primii ani ai Republicii a III-a, are ocazia de a cunoaște unele din marile figuri ale epocii că Victor Hugo, Frații Goncourt, Gustave Flaubert și Emile Zola. A scris o piesă de teatru într-un
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
de către societate pentru identitatea ei sexuală, Araujo a studiat într-o școală publică și a participat la slujbelele oficiate în biserica din oraș. După ce a fost renegată de colegii și profesorii săi, care o batjocoreau frecvent, Gwen a încetat să frecventeze liceul Newark Memorial înainte de a-l absolvi. Conform spuselor mamei sale, ea nu a putut să își găsească o slujbă stabilă din cauza intoleranței create prin tranziția graduală dintre genuri. Araujo, care la vârsta de șaptesprezece ani se prezenta cu numele
Gwen Araujo () [Corola-website/Science/313712_a_315041]
-
cursurile Școlii superioare din Edinburg dar are și profesor particular acasă. Studiază opera lui Shakespeare iar la școală învață limba latină, traducând versuri din Virgiliu sau Horațiu. Tatăl său îl pune să facă practică pentru cariera de magistrat, dar el frecventează și cluburi literare. În 1790 se înscrie la Universitatea din Edinburg pentru a deveni avocat. Termină Universitatea în 1792 și profesează ca avocat în Edinburg. În 1797 se căsătorește cu Charlotte Margarete Charpentier. Doi ani mai târziu scrie câteva poeme
Walter Scott () [Corola-website/Science/313730_a_315059]
-
dar și în unele biblioteci din Occident. Academia Română are colecția cea mai completă din aceste manuscrise. Biblioteca Academiei Române și Biblioteca Centrală Universitară din Iași posedă laolaltă cca 150 de manuscrise ale lui , majoritatea fiind caiete ale unor elevi ce au frecventat Academiile domnești.
Teophilos Korydalleus () [Corola-website/Science/313751_a_315080]
-
Dubăsari” din s. Carantin ( azi Dzerjinskoe), r-nul Dubăsari, unde s-a tratat de o afecțiune pulmonară. Între anii 1969-1972 a muncit ca strungar la Uzina „Electrotocipribor” (actualmente „Introscop”) din Chișinău. În această perioadă publică versuri în ziarul „Tinerimea Moldovei” și frecventează cenaclul literar „Luceafărul” de pe lângă aceeași publicație periodică (conducătorul cenaclului- poetul Liviu Damian). A absolvit cu mențiune secția de jurnalistică a Facultății de Litere a Universității de Stat din Moldova (1977). În anii de studii a activat ca secretar al Comitetului
Ion Anton () [Corola-website/Science/313761_a_315090]
-
spirituală adunat în jurul lui Sandu Tudor și cunoscut sub numele de Rugul Aprins, la o vreme când părintele Ivan Kulâghin, sau Ioan cel Străin, cum îl numește în hermeneutica lui, alungat de la mănăstirea Optina și statornicit la mănăstirea Cernica, îl frecventa deja. "Dumneata ai nevoie de mine!", i-ar fi spus acesta , într-un moment de întâlnire spirituală. Aici situează Scrima momentul transmiterii tradiției spirituale a isihasmului rusesc, precum și un sens al tradiției ("paradosis"), asupra căruia va glosa mai târziu în
Andrei Scrima () [Corola-website/Science/314028_a_315357]
-
cunoscută cu pseudonimul artistic (până în 2009 Santogold), este o cântăreață, producătoare și compozitoare americană. A lansat albumul sau de debut, "Santogold", în anul 2008, dar cariera ei a început în 2003 cu formația de punk rock Stiffed. Sânți White a frecventat Germantown Friends School în Philadelphia, cel mai mare oraș al statului american Pennsylvania și apoi a început educația superioară la Universitatea Wesleyan unde s-a specializat în muzică și studii de cultură afro-americană. Pseudonimul „Santogold” i-a dat amicul ei
Santigold () [Corola-website/Science/314044_a_315373]
-
la vechea biserică armeano-gregoriană, mult mai bine controlată de stat și de P.C.R., dintre acești catolici doar 4-5 persoane fiind membri de partid și numai 11 figurând a fi încadrate în Comitetul Democrat Armenesc (de altfel, toți aceștia nici nu frecventau Biserică din Mihai Bravu)"". Această comunitate a armenilor catolicii s-a dizolvat în timp, din cauza emigrării armenilor iar parohia s-a transformat într-o parohie romano-catolică pentru familiile catolice române. ""Între anii 1956-1987, aici a fost o filială a Bărăției
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
din anul 1987 prin decizia IPS dr. Ioan Robu, Arhiepiscop și Mitropolit de București, devine parohie de sine stătătoare"." "Conform cererii Părintelui Clemens, adresată Ministerului Cultelor, datata în 10.03.1956, a fost numit pentru grijă pastorala a credincioșilor care frecventau capelă, Pr. Sebastian (Ivan Petre), călugăr carmelitan desculț."” Actuala parohie este din 1987, până în acest an fiind filiala a Parohiei Cioplea (vezi și Biserica Romano-Catolică Sfântă Fecioara Maria Regina din Cioplea) situată în sectorul 3 al capitalei pe strada Râmnicu
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
polarizator de evenimente, incinta esențială pentru tot ce înseamnă structura culturală dinamică, pentru tot ce înseamnă programe culturale esențiale în comunitate. Cetățeanul de rând, adică plătitorul de impozite, trebuie să privească numai cu admirație spre bibliotecă și, chiar dacă nu o frecventează, să fie determinat să o accepte ca o instituție esențialmente necesară și utilă, ca un factor sine qua non pentru viața socială, ca un element de prestigiu pentru arealul în care trăiește ». (Teodor Ardelean, directorul instituției) 1951 - Biblioteca Centrală Regională
Biblioteca Județeană Petre Dulfu din Baia Mare () [Corola-website/Science/314132_a_315461]
-
tip profesional, putând recepționa câteva sute, chiar mii de canale. Aceste receptoare au interfețe comune sau cititoare pentru cartelele de decriptare care permit accesul la acele canale ( dacă acestea nu sunt de tip liber). După recepționare, acestora le este schimbată frecventa și este transmisa către receptoare (client) prin rețeaua CATV care poate fi de tip coaxial sau mai modern prin fibră optică, în frecvența VHF-UHF CATV în cazul televiziunii analogice, putând astfel fi recepționată cu absolut orice receptor TV analogic. În
Televiziune prin cablu () [Corola-website/Science/314161_a_315490]
-
ca fiind apostazia prezisă, previne Biserica de apariția lui Antichrist, sfătuind-o, în cuvintele lui Ioan Damaschinul, să-și astupe urechile față de orice vine pe altă cale decât de la Sfinții Părinți și Sfintele Sinoade. Apoi le dă sfatul de a frecventa cât mai des biserica parohială, respectând liturghia, spovedania, împărtășania, posturile, calendarul, învățăturile Părinților Bisericii și ale asceților, să citească zilnic viețile sfinților, să studieze hotărârile sinoadelor, ca să învețe ce spun acestea despre Scriptură, despre Iisus Christos, despre Maica lui Dumnezeu
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
anul 875 pleacă la Bagdad unde va deveni discipolul lui 'Amr bin 'Uthman Al-Makki care, după o perioadă de pregătire spirituală, îi dăruiește veșmântul (ar.: "khirqa") de acceptare a sa în rândul misticilor (ar.: "sufi") musulmani. Pe lîngă Al-Makki, va frecventa asiduu și grupul lui Abu Al-Qasim Al-Junayd (830-910), marele mistic bagdadian, care îi devine, pentru o vreme, călăuză spirituală. Mai târziu, cei doi mistici se vor dezice de și vor condamna unele din afirmațiile sale precum "Ana Al-Haqq" ("Eu sunt
Al-Hallaj () [Corola-website/Science/314226_a_315555]
-
volum, prin concurs, în 1981 (Editura Junimea). Colaborează la „Opinia studențească”, „Cronica (revistă de cultură)|Cronica”, „Convorbiri literare”, „Revista muzeelor”, „Almanahul Convorbirilor literare”, „Almanahul Ateneu”, ziare și reviste din Iași, București, Chișinău, Focșani, Vaslui, Bacău, Bârlad, Cluj, Suceava, Mureș ș.a. Frecventează cenaclurile: „N.Labiș” de la Universitatea „Al.I.Cuza” din Iași (1967-1972); „Ion Creangă” de la Cenaclul de Îndrumare a Creației Populare Iași (1968-1972); „M.Eminescu” de la Casa de Cultură a Studenților Iași (1968-1974). Fondează, împreună cu Daniel Dumitriu, cenaclul „Junimea” al M.L.R.
Constantin Parascan () [Corola-website/Science/314256_a_315585]