11,589 matches
-
perlă a gândirii ecologice și filosofice și a însemnat-o în caietele sale. Gândirea lui Herbert Spencer a trecut însă fără a fi reținută de ecologi, deoarece nu era susținută de argumente fiziologice si ecologice. A fost o sclipire de geniu apărută prea devreme. Dacă s-ar fi mers pe linia aceasta cu cercetările ecologice și filosofice s-ar fi ajuns astăzi mult mai departe. Noțiunea de mediu intern nu mai poate fi înțeleasă doar ca o caracteristică fiziologică a organismului
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
și un preot pravoslav rus au evocat cu mândrie rădăcinile iudaice ale creștinismului și au știut să-și exprime recunoștința pentru ceea ce a oferit iudaismul umanității occidentale. Timp de două ore am asistat la o emisiune care, implicit, a glorificat geniul poporului evreu și mi-am adus aminte de o frază pe care obișnuiam s-o arunc în discuție, nu neapărat în mod serios: dacă am pretinde să ni se plătească drepturi de autor pentru tipărirea Bibliei noastre în toate limbile
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
cultură, să-și păstreze cu o dragoste fierbinte riturile și tradițiile din timpuri străvechi, așteptând cu răbdare și cu determinare ziua mântuirii sale și a renăscut mai numeros decât oricând înainte, obținând faimă în toate domeniile, recunoscându-i-se contribuțiile geniului său și după două milenii de peregrinări, când a revenit triumfător în țara lui străveche și neuitată 66". Marcați în trup și suflet de tragedii personale și colective un fenomen specific ilustrând structura destinului istoric al poporului evreu, grupuri de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
aici, dar nici nu cred că ar fi indispensabilă argumentării tezelor mele. Vreau, în schimb, să reamintesc admirația marelui om politic și istoric Mihail Kogălniceanu, care nu s-a sfiit să recunoască în termeni cât se poate de clari că "geniile produse de acest mic și împrăștiat popor [evreu, n.a.] au lucrat pentru binele omenirii în genere și și-au pus puterea lor intelectuală în serviciul tuturor cauzelor mari, al tuturor chestiunilor care au interesat deopotrivă pe toate națiunile în mijlocul cărora
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de acest mic și împrăștiat popor [evreu, n.a.] au lucrat pentru binele omenirii în genere și și-au pus puterea lor intelectuală în serviciul tuturor cauzelor mari, al tuturor chestiunilor care au interesat deopotrivă pe toate națiunile în mijlocul cărora aceste genii au trăit și au lucrat...69". În Antologia scriitorilor evrei de limbă română compilată și editată în limba ebraică de Avraham B. Yaffe, apar 98 de biografii de autori eminenți, începând cu Cilibi Moise și Iacob Psantir și terminând cu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Silvicultură, la Brașov, intrînd primul. Toader se fălea la toată lumea: Familia Limbric se naște din cenușă, ca pasărea Pheonix. Primul an de studiu Salvatore l-a terminat cu 10 pe linie. Vine acasă și Toader îl pupă, îl mîngîie. Micul geniu dă însă cu măciuca: Tată, îmi voi schimba numele... Ce?! Îmi schimb numele, nu vreau ca și copiii mei să sufere ca și mine. Cum să suf... de ce... Limbric pune mîna la inimă, se învinețește, și, șotînc, șotînc, pleacă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
această ocazie, un act original emis acum 56 de ani de către primăria Pungești. După cum vezi este vorba de o delegație. Contingentul nostru - 54 - se prezenta pentru încorporare la Comisariatul militar din Vaslui. Vizita medicală și repartizarea pe arme. Infanterie, artilerie, geniu etc. Nu știu din ce motive, cei de la primărie l-au pus șef peste lotul de tineri pe „tovarășu Toloacă”. Nu-mi mai aduc aminte câți am fost. Te aflai și tu printre noi? Îmi amintesc, însă, că deplasarea noastră
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
nu trebuie să devină singurul conținut de viață al celui care și o pune. Fără întrebarea cu privire la sensul vieții, viața devine un fapt statistic. Dacă, însă, întrebarea devine inflaționară, viața devine o subspecie a stuporii. 3. Dacă, prin absurd, un geniu, un sfânt sau un zeu ar face o afirmație generală cu privire la sensul vieții (o propoziție asertotică, univocă, de tipul „Sensul vieții este X“), ceea ce ar urma ar fi moartea termică a sufletelor. S ar ajunge la rețetar și directivă. Nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
corelativul unei „întâlniri“ semnificative, al unei prietenii, al unei iubiri. Părintele Benedict Ghiuș a găsit de cuviință să-mi recomande Claude Tresmontant (Cum se pune azi problema existenței lui Dumnezeu), iar Constantin Noica m-a tatonat, mai întâi, cu Chateaubriand (Geniul creștinismului), Blaga (Spațiul mioritic) și Anna Magdalena Bach, pentru a mă școlariza, apoi, cu seminarii despre Platon și Hegel, și cu „lista celor 100 de cărți“ obligatorii, pe epoci, de la Homer și tragicii greci până la Goethe. (incluzând referințele despre Antichitate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
A-l citi cu o mină tragică, a identifica peste tot urme de cianură, a recolta din fiecare rând probe de bilă neagră, amărăciuni, acreli, exasperări, cinisme, suferințe disimulate și clovnerii tragice e a merge în răspăr cu firea și geniul său. Da, Caragiale e un om întreg, știe ce e tristețea, dezamăgirea, descumpănirea. Are pagini cutremurător patetice, după cum are pagini de un haz nebun și de o devastatoare savoare ludică. Dincolo însă de umorile lui schimbătoare, de suișurile și coborâșurile
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
se întâmplă în realitatea imediată. Sunt de acord că un bun jurnalist poate (și trebuie) să fie îndrăzneț, hărțuitor, necomplezent, tenace în scormonirea faptelor și în identificarea adevărului. Mai cred și că, dacă moderează dezbateri televizate, el trebuie să aibă geniul, sau măcar talentul, de a intermedia între opinii contradictorii, de a fi un manager înțelept al dialogului și al bunei-cuviințe. Evident, aș fi încântat să constat că jurnalistul are, când scrie, și o notabilă înzestrare literară. Dar mă mulțumesc și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
descopăr în „materia din America” (la fel cum se spune „materia din Bretania” în legătură cu ciclul Graal-ului) un teren privilegiat pentru a pune într-o nouă lumină operațiile gîndirii mitice, n-am făcut decît să aduc astfel un omagiu în plus geniului amerindienilor. Reflecțiile asupra întîlnirii dintre două lumi cu care se încheie Histoire de Lynx permit poate să se meargă mai departe și să se ajungă pînă la sursele filozofice și etice ale dualismului amerindian. Georges Dumézil a arătat că în
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
bine decît popoarele nordice, să treacă direct de la catolicism la pozitivism și să întrunească toate condițiile ce caracterizau societatea Evului Mediu. Or, continuă Comte, aceste condiții țineau mai mult de sentiment decît de rațiune, fiindcă erau în principal morale. Iar geniul italian își afirmă preeminența pe terenul sentimental și moral. Comte îi acordă acestuia meritul de a fi pus întotdeauna arta înaintea științei. El îi aduce un adevărat cult celui pe care-l numește întruna „neasemuitul Dante”, în parte, probabil, și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
am mai auzi astăzi vorbindu-se decît italiană, în loc de anglo-americană... Prin limba sa, Italia își va aduce contribuția la o nouă ordine mondială. Doar ea va putea să furnizeze și un complement estetic cultului concret al Umanității. Unui italian de geniu, convertit în prealabil la pozitivism, îi va reveni misiunea să compună o epopee, un mare poem care va celebra ieșirea din revoluția occidentală „tot așa cum neasemuita compoziție a lui Dante a instituit începutul ei”. Acest poem al Umanității, pe care
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
relativ la absolut, „aspirînd mereu la armonia completă fără a putea vreodată să o ating”. Următoarele opt cînturi vor înfățișa inima și mintea urcînd încet încet spre unitatea pozitivă, iar al treisprezecelea va idealiza existența redevenită normală. Printr-o asemenea creație, geniul italian își va îndeplini misiunea, mentală și socială totodată, căreia religia pozitivă îi reliefează caracterul chiar mai accentuat poetic decît filozofic : sinteză pe care „cea mai estetică dintre toate populațiile” va trebui să o realizeze. Acest loc de frunte acordat
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
curînd cu penultimul, se pare], a cărei consonanță finală este astfel triplată ca și celelalte două”. Căci dacă, în 1854, Comte nu se simțea capabil să compună el însuși poemul Umanității, pretinzînd doar să furnizeze materia acestuia vreunui italian de geniu, unui nou Dante, doisprezece ani mai tîrziu crede că e posibil să dea o formă poetică gîndirii sale filozofice și chiar să contopească cele două genuri. Primul tom al Sintezei subiective, care numără aproape opt sute de pagini, se prezintă ca
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
face din Comte mai curînd unul dintre precursorii avangardelor excentrice care au înflorit la sfîrșitul secolului al XIX-lea și pe tot parcursul secolului XX decît demnul continuator al lui Dante, în legătură cu care credea că una dintre misiunile ce reveneau geniului său era să-i recupereze și să-i ducă mai departe moștenirea. Dar oare nu tot Italia a produs futurismul ? Variațiuni pe tema unui tablou de Poussin „Pictor filozof”, spuneau despre Poussin contemporanii săi. Monumentala expoziție deschisă pînă pe 2
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Comte este probabil unul dintre filozofii care au acordat cea mai multă atenție problemei raporturilor dintre om și animal. A făcut-o sub o formă pe care comentatorii au preferat să o ignore, punînd-o pe seama extravaganțelor la care acest mare geniu s-a dedat adesea. Merită totuși să ne oprim asupra ei. Comte împarte animalele în trei categorii. Le plasează în prima pe cele care, într-un fel sau altul, prezintă un pericol pentru om și propune pur și simplu nimicirea
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
caselor din satul Ipotești în vremea copilăriei lui Eminescu, manipulările politice ale prefectului etc.). Toate acestea n-au legătură, desigur, cu poemele lui Eminescu și nici cu prozele sale, dar au legătură cu spațiul de existență din care a ieșit geniul eminescian. E bine, dar, să le știm și suntem bucuroși că le putem citi într-o narațiune critică fluentă, bine scrisă, solid documentată. Seamănă portretul tânărului Eminescu cu portretul unui personaj din Aur, mărire și amor? Nu știu, dar ipoteza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
întrezărim prezența tuturor determinantelor stilistice pe care le-am descoperit în stratul duhului nostru popular, doar altfel dozate și constelate spune Lucian Blaga 1. Criteriile care fac ca, după un timp nedefinit, să se-ntrupeze într-un singur om gena geniului, în așa fel încât acest pământ să-și strâgă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale2 țin numai și numai de mister. Ele scapă oricăruia dintre muritori. Geniului însuși îi scapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
singur om gena geniului, în așa fel încât acest pământ să-și strâgă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale2 țin numai și numai de mister. Ele scapă oricăruia dintre muritori. Geniului însuși îi scapă. Fiind (poate) cel mai aproape de mâna divină, el are intuiții cosmice: Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nor de aur din marea de amar3. Așadar, folclorul s-a născut ca un dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale2 țin numai și numai de mister. Ele scapă oricăruia dintre muritori. Geniului însuși îi scapă. Fiind (poate) cel mai aproape de mâna divină, el are intuiții cosmice: Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nor de aur din marea de amar3. Așadar, folclorul s-a născut ca un dat al poporului din mâna divină. Românul născut poet este intermediarul ales între realitate și Divinitate: poezia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Urmărind traseul acestei relații în cazul particular și aplicat al omului real Eminescu, dar și al omului poetic dinlăuntrul creației sale, amândouă aceste laturi ar trebui să explice, măcar la un prim (însă trainic) nivel, ceea ce îndeobște s-a numit geniul tutelar al românilor. Petru Creția avea dreptate scriind că formula poet național, aplicată stereotip lui Eminescu, este adesea pradă unei retorici sforăitoare și, mai grav, neverosimil de ignorante. Dar este exactă 10. Pentru a o pune just în valoare este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și himerele din poveștile copilăriei; pe care le-a stilizat și cărora le-a dat, trecându-le prin focul genial al creativității sale, dimensiuni și înțelesuri universale. Nimic nu este întâmplător în lumea aceasta; căci întâmplare să fie când sămânța geniului stă să cadă unde nici nu te-aștepți ? Nu de comunicare și comuniune ține aceasta? Sau, nu și de comunicare-comuniune ? Cu cât lumea exterioară nu-i rămâne indiferentă insului care n-a sosit acolo decât prin hazardul divin, cu cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a sosit acolo decât prin hazardul divin, cu cât el rezonează mai mult și în alt chip decât ceilalți la toate acestea, cu atât noua lume, cea a creației, sau, mai exact, a recreației, este iluminată de soarele lăuntric al geniului. Se poate astfel spune că lumea Ipoteștilor trece în poezia lui Eminescu prin ceea ce ascunde dimensiunea sacră, iar poezia lui Eminescu resacralizează lumea Ipoteștilor. Dintr-o altă perspectivă, destinul ființei poetice a lui Eminescu își are originea în lumea Ipoteștilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]